O justitie independenta, corecta, bine platita si eficienta! Pentru ca Justitia este de fapt singurul lucru care face diferenta intre o tara democratica, bogata si cu un nivel de trai ridicat si o tara saraca, mafioata cu un nivel de trai demn de evul mediu.
Iar astazi trebuie sa aplaudam in picioare o decizie istorica a unui judecator din Romania – Judecatoaria Sectorului 4 – Bucuresti. Care judecator s-a ridicat la inaltimea functiei sale si a luat apararea – in temeiul legii bineinteles – unui simplu si cu totul neimportant cetean roman in fata mafiei bancilor!
Astfel, printr-o decizie in prima instanta judecatorul a hotarat ca banca poate lua casa unei doamne si cu asta basta, nu are dreptul sa-i mai ceara si alti bani, datoria fiind considerata stinsa odata cu executarea silita a imobilului pus gaj pentru imprumut.
Aceasta decizie este similara, daca vreti, cu mile de decizii in favoare clientilor bancilor pe zona creditelor imobiliare, acolo unde instantele romanesti dau castig de cauza pe banda rulanta clientilor care cer sa-si plateasca creditele in franci elvetieni, la cursul din ziua semnarii contractelor, desi aici sunt si nu sunt foarte de acord cu acest lucru.
Asadar se poate ca un simplu cetatean sa se bata cu bancile daca Justitia isi face datoria, si Slava Domnului se pare ca si-o face din ce in ce mai serios si mai bine.
Revenind la decizia de saptamana trecuta (27 ianuarie), cazul arata cam asa: s-a luat un credit in valoare de 100 de mii de franci gajandus-se cu un imobil evaluat atunci la 200 de mii. Acum – la executarea silita – banca a evaluat acelasi imobil la doar 50 de mii, astfel inca familia respectiva trebuia sa piarda casa si sa ramana si cu datorii la banca. Judecatorul a decis insa ca banca poate lua casa si atat!
Acum ne putem intreba cum Doamne iarta-ma se poate prabusi valoare unui imobil cu 75% in doar 9 ani, desi piata imobiliara nu s-a contractat atat de mult si singura explicatie ar fi ori ca prima evaluare a fost “umflata”, pentru a permite bancii sa dea cat mai multi bani, ori ca astazi banca evalueaza prea jos imobilul ca sa profite de pe urma clientului sau.
In ambele variante (ori prostie, ori talharie) banca e de vina si banca trebuie sa-si ia casa si sa faca ce-o vrea cu ea. Pe de alta parte in lumea civilizata, cand accesezi un credit imobiliar, banca te ajuta, te sfatuieste, te fereste de escrocherii imobiliare, iti poate recomanda un alt imobil, adica te si consiliaza, dar la noi –stim cu totii – angajatii bancari sunt in esenta cam tolomaci si cand te duci sa iei un credit iti recita pe dinafara niste reguli si cam atat.
Angajatii bancilor din Romania sunt macar slabi, din punct de vedere profesional, daca nu cumva necalificati cu totul iar acest lucru este din vina bancilor. Daca s-au dat credite prin supra-evaluare garantiilor este vina bancii, ca prost nu-i ala care cere ci ala care da si se mai si presupune ca banca stie ce face, iar angajatii sai sunt buni profesionisti…
Partea cu adevarat frumoasa este data insa de tot scandalul care s-a format in jurul legii “Darii in Plata”, lege care in principiu legifera exact decizia despre care vorbim si care presupunea ca in cazul unui credit imobiliar sau a unui credit cu garantie imobiliara, in cazul executarii silite, datornicul cedeaza imobilul si cu asta basta, fara ca banca sa se mai poata indrepta in viitor si asupra altor bunuri (care nu fac obiectul gajului) sau a veniturilor viitoare ale debitorului. Practic se ia casa si astfel se considera ca relatia contractuala dintre debitor si banca s-a incheiat.
Intradevar legea trebuie sa faca clar distinctia intre un credit al unui cetatean privat, care isi cumpara casa pentru uzul sau si creditul dat unui dezvoltator, care presupune ca vrea sa faca profit. Darea in plata se poate folosi doar in cazul unui credit pentru un cetatean privat nu si pentru un dezvoltator sau afacerist pe piata imobiliara.
Ei bine bancile si Mugur Isarescu ne-au amenintat cu iadul pe pamant, daca o astfel de lege ar intra in vigoare! Dar tot asa ne-au amenintat si in problema creditelor in franci elvetieni, doar ca instantele n-au tinut cont de Isarescu si bancherii lui si au dat cep solutiilor care sustin clienti si uite ca n-a murit nici sistemul bancar nici iadul nu s-a pogorat peste Romania!
Acum, desi legea a fost retrimisa in parlament pe motive intemeiate de altfel, Justitia si-a facut treaba cu mult aplomb si desi solutia instantei nu este inca definitiva, aceasta arata ca o justitie corecta si profesionista este drumul de urmat catre o normalitate mult dorita in Romania.
Sa vedem acum daca sistemul bancar romanesc se va prabusi, tara va lua foc si noi toti vom muri instantaneu odata cu aceasta hotarare. Desi in juriprudenta romaneasca o decizie definitiva a unei instante nu este in mod obligatoriu izvor de drept, in realitate si restul judecatorilor vor merge pe aceasi cale, la fel precum si in cazul creditelor in franci elvetieni. Iar o decizie definitiva este invocabila ca proba.
Bravo Justitiei Romane si dracu sa-i pe bancheri, care oricum sunt vai mama lor, n-au scoala si fac in Romania un fel de camatarie, in niciun fel afaceri serioase si a venit vremea ca in sistemul bancar romanesc sa fie angajati oameni seriosi si bine pregatiti, oameni care nu vor veni insa pe un salariu de inceput in jurul sumei de 1200 lei.
Bancile fura si prin angajarea unor oameni necalificati pe salarii de mizerie, si prin dobanzi foarte mari la creditele de consum, si prin incercarea de excrocare a clientilor ajunsi intr-o situatie disperata, pentru ca stim cu totii, cand banca evalueaza un bun pentru al confisca il evalueza cu mult sub valoarea lui reala de piata…
Pentru ca logica acestor decizii este una foarte simpla: orice companie/producator trebuie sa-si asume responsabilitatea calitatii produselor comercializate. Nici un om nu poate fi expert in “n” domenii, sa aiba cunostiinte intr-un numar foarte mare de specilitati, pur si simplu te bazezi pe buna-credinta si seriozitatea celui care-ti vinde produsul respectiv, iar bancile vand credite.
In principiu o banca ar trebui sa se asigure ca-ti ofera un produs solid si de incredere, presupui ca banca are expertiza solida in domeniu si daca ti se ofera un credit in franci elvetieni, atunci il poti lua pentru ca francul este o moneda stabila. Banca insa ar trebui sa cunoasca riscurile, sa le minimalizeze si sa nu faca orice mantocaraie in numele profitului, iar daca totusi o face atunci trebuie sa-si asume macar o parte din riscuri si pierderi nu sa arunce tot necazul pe spatele clientului nestiutor.
Daca un bancher ar primi o masina defecta, pe motiv ca el nu se pricepe la autovehicule, cum ar fi?! Ar fi vina lui ca a cumparat ceva de prosta calitate sau ar fi vina vanzatorului ca si-a batut joc de nestiinta clientului?!
GeorgeGMT