Romania Military

Democrația la apelul secolului XXI

democratia la apelul secolului XXI

Democrația este un subiect amplu despre care au scris oameni mult mai erudiți decât subsemnatul. Mă rezum doar la câteva gânduri care au început să-mi chinuie neuronul în ultima vreme, deci rogu-vă, dozați-vă așteptările în mod corespunzător!

M-am născut și mi-am petrecut o parte a copilăriei în timpul regimului comunist al lui Ceaușescu. Cei care au prins acei ultimi ani ai regimului știu că nu a fost ușor: cozi la “creveți” vietnamezi, alimente raționalizate, pe “cartelă”, învățatul la lumina lumânării sau a lămpii cu gaz și multe altele. Lipsa oricărui divertisment la TV, înlocuit cu mult citit și bătutul mingii pe maidanele ce se înmulțeau în urma ambițioaselor planuri de re-sistematizare urbană.

Dar totul aparținea poporului sau cel puțin așa ni se spunea.

Cealaltă parte a copilăriei, inclusiv adolescența, mi-am petrecut-o în anii ’90, anii “capitalismului sălbatic” în care doar cei mai curajoși reușeau. Multe averi s-au făcut și s-au pierdut în acei ani plini de lipsuri, incertitudine și inflație galopantă.

Am intrat în “câmpul muncii” la începutul anilor 2000 când România intra pe turnantă pentru accederea în NATO și UE. Iar oportunitățile unui loc de muncă decent se înmulțeau de la an la an.

Într-un fel, mă consider privilegiat că am avut ocazia să văd toate aceste realități locale atât de diferite.

Progresul global al tehnologiei (IT&C) din acești ultimi 35 de ani este fabulos și l-am trăit în direct. World Wide Web, miniaturizarea electronicii, telefonia mobilă, email-ul, rețelele de socializare, big data, blockchain, toate au schimbat profund societatea la nivel global.

Lumea occidentală a beneficiat de peste 30 de ani de relativă pace. iar globalizarea a adus un nivel de prosperitate nemaiîntâlnit până acum. Dar și numeroase probleme. O lume nouă s-a născut în fața ochilor noștri chiar dacă nu ne-am dat seama.

Mă veți întreba: ce legătură are una cu alta? Păi are: în timp ce tehnologia a progresat cu pași mari schimbând radical și profund societatea umană, politicul în ansamblul său (reguli, instituții etc / șamd) a stagnat. A regresat chiar. Astăzi, o lume nouă este condusă de o structură politică și instituțională ce a fost concepută în urmă cu circa 200 de ani. Și ne mai și așteptăm ca ea să funcționeze în contextul schimbărilor radicale prin care trece societatea de ceva timp încoace…

Pentru mine, ca unul care a avut “norocul” de a trăi în ambele lumi, este evident că nu există alternativă reală la democrație dar, totodată, îmi este la fel de evident că astăzi democrația nu mai funcționează așa cum ar trebui. S-a stricat, cum obișnuim noi românii să spunem.

Simplist spus, democrația este puterea poporului. Dar cum poporul este prea numeros, își desemnează reprezentanți care primesc un mandat pentru a decide și pentru a lucra întru bunăstarea poporului. În limitele mandatului acordat. Pentru a fi aleși, reprezentanții prezintă o platformă politică, un plan de acțiuni pe care, o dată ce au fost aleși, trebuie să le implementeze. Pentru binele poporului care i-a votat. Cel puțin cam așa ar trebui să fie…

Dacă ne uităm astăzi în lumea politică occidentală (întâmplător această lume este și democrată) observăm însă că ceva scârțâie și încă bine. Tot mai multă lume spune că avem parte de cei mai “proști” politicieni ai tuturor timpurilor. În opinia mea, politicienii de azi nu mai sunt cu mai nimic diferiți de nobilii ghilotinați în timpul revoluției franceze. Au devenit o castă. O castă care a ajuns deasupra poporului pe care ar trebui să-l reprezinte. Este de notorietate faptul că promisiunile din campanie sunt una, ce se întâmplă după alegeri, cu totul altceva.

Părerea sinceră a subsemnatului este că nu mai este nicio legătură între reprezentanții poporului și popor. Ce vrea poporul nu mai contează pentru politicieni decât atunci când au nevoie de votul poporului, o dată la 4 – 5 ani. Politicienii de azi consideră că știu mai bine ce vrea electoratul lor decât electoratul înșiși. De exemplu, atât timp cât nivelul de trai a fost ridicat, electoratului i-a păsat prea puțin de politicile ecologiste promovate de cei care se consideră mai inteligenți decât noi, chiar dacă au erodat baza industrială europeană. Atât doar că europenii nu mai trăiesc chiar atât de bine iar o simplă mărire a prețului la combustibil a provocat proteste ample în Franța, una din puterile relevante ale UE. Germania răsuflă din ce în ce mai greu iar ăsta e un mare motiv de îngrijorare. Mai ales pentru România. Mă rog, aici e de citit Raportul Draghi și rămâne de văzut cât au înțeles din el birocrații de la Briuxel…

Nu am pretenția că am soluții la problemele democrației. Mă rezum doar să observ că lucrurile nu mai merg așa cum ar trebui iar politicianul de azi a ajuns un fel de semi-zeu care știe mai bine ce dorește poporul decât poporul înșiși. Știu, am mai spus asta și mai sus. Dar asta este senzația mea din ce în ce mai pregnantă.

Un exemplu l-am avut chiar recent, la noi în România. Da, nu este cel mai bun exemplu, România este o democrație foarte tânără și lipsită de experiență aflată într-un context geopolitic foarte complicat. Dar urmăriți cu atenție scena politică occidentală, toate semnalele sunt acolo.

În umila mea opinie, democrația este singura soluție viabilă. Acum e doar puțin bolnavă… Bine ar fi ca reprezentanții poporului să înțeleagă asta și să aplice tratamentul atât de necesar înainte s-o facă poporul de capul lui.

P.S. Iar dacă vă întrebați ce legătură are asta cu specificul site-ului, credeți-mă pe cuvânt, are foarte multă legătură.

Exit mobile version