Denel Rooivalk – o maturitate tarzie

Desi a fost un proiect care s-a chinuit ani de zile sa iasa la liman, in cele din urma Denel AH/CSH-2 Rooivalk a fost finalizat in doar 11 exemplare, primul fiind livrat in 2011 catre fortele aeriene sud-africane, escadrila 16 de la AFB Bloemspruit, iar ultimul in 14 martie 2013.

Denel CSH-2 Rooivalk

Denel CSH-2 Rooivalk a mai fost mentionat in articolul despre optiunile S.C. IAR S.A. Brasov – “S.C. IAR Brasov S.A. – o situatie fara iesire?”.

Proiectul a inceput in 1984, fiind lansat de Atlas Aircraft Corporation deoarece a aparut necesitatea unui elicopter de atac dedicat in razboiul de frontiera din Africa de Sud.

IAR-317B

Initial s-a plecat de la platforma Aerospatiale Alouette II, la care s-a inlocuit cabina cu una in tandem in trepte, mai ingusta, iar trenul de aterizare a fost modificat pentru a face loc tunului de 20mm din bot. A rezultat un aparat ceva mai modificat decat versiunea romaneasca pentru misiuni speciale IAR-317B. Acesta a fost denumit Atlas XH-1 Alpha – primul demonstrator al programului Rooivalk si a avut primul zbor la 3 februarie 1985.

 

Atlas XH-1 Alpha

Conceptul si-a dovedit fezabilitatea si s-a trecut la faza a doua a programului, in care s-a schimbat platforma de baza cu cea a Super-Puma. Componentele folosite erau comune cu cele ale Atlas Oryx, o modernizare la nivel Super Puma a elicopterelor Aérospatiale Puma sud-africane, modernizare la care se pare ca si-a adus contributia si IAR S.A. Brasov.

Doua Puma Oryx incadrand un Hind ATE

Cerintele Fortelor Aeriene Sud-Africane prevedeau operarea unui elicopter de atac in mediul african, cu intretinere minimala pe perioade lungi de timp si cu volum redus de piese de schimb de baza, care practic puteau fi carate de un elicopter de transport, alaturi de echipa de intretinere formata din 4 persoane.

Puma Oryx echipata pentru studiul Rooivalk

Astfel a aparut Denel CSH-2 Rooivalk in forma pe care o stim cu totii, cu tren de aterizare fix, cabina tandem si rotor anticuplu pe partea dreapta.

Rooivalk este echipat cu motoare Turbomeca Makila 1K2 (Oryx avand Makila 1A1) care poate functiona in regim de supraalimentare de urgenta in cazul in care unul dintre motoare este avariat iar motoarele sunt fiecare conectat prin intermediul unor cutii de viteza la sistemul rotorului principal si al celui anticuplu. Mecanismul cutiilor de viteza cuploare a fost modificat pentru a creste rezistenta la vibratii.

Rooivalk – desen cu functionalitati

            Sistemul de alimentare cu combustibil are rol si de echilibrare a elicopterului in zbor, fiecare din cele 3 rezervoare avand propria pompa, iar in caz de avarie a unuia din rezervoare, combustibilul sa fie redistribuit catre celelalte doua. Alimentarea este automatizata, printr-un sistem redundant de pompe care alimenteaza ambele motoare, insa exista si un mod manual, de urgenta, in care pilotul alege distributia combustibilului.

Rooivalk in hangar alaturi de un Oryx

Rooivalk este dotat cu o varietate de arme care pot fi dispuse pe cele 6 puncte de acrosaj de pe aripioarele cu destinatie speciala, insa piesa principala este tunul de 20mm dispus in botul aparatului. Elicopterul dispune de un sistem de control al focului si un computer de navigatie hibrid bazat pe sistem de date inertial conjugat cu GPS, dar si de contramasuri electronice si dispensori radar si infrarosu, precum si supresori de caldura pe esapamentele motoarelor.

Rooivalk decoland in formatie

Nu are insa radar de tragere , asa cum au Tiger si Apache. Sistemul automat de control al zborului (Automated Flight Control System – AFCS ) permite zborul stationar automat, pastrarea unei anumite altitudini, urmarirea unui traseu prestabilit dar si orientarea aparatului pe tinta prin conlucrarea cu sistemul de tintire. Sistemul electrooptic de vedere este compus dintr-o camera TV, un sistem de vedere cu infrarosii, un telemetru laser si un sistem de marcare laser a tintei.

 

Rooivalk si panoplia de arme

Rooivalk poate folosi rachete antitanc, neghidate sau aer-aer si containere. Gama de misiuni pe care o poate desfasura este recunoastere, protectia elicopterelor de transport, sprijin aerian apropiat, penetrare in adancime si atacarea blindatelor. Pilotul si copilotul au sistem de tintire incorporat in casca, fiecare putand opera intregul armament de bord.

 

Cabina Rooivalk

Din cele 12 aparate comandate, doar 6 puteau fi folosite pentru zboruri de evaluare si testare la nivelul anului 2005, trecand prin diverse imbunatatiri de la Block 1A la 1B si 1E  iar pana la finalizarea proiectului in 2013 unul dintre aparate a fost pierdut prin accidentare, lotul reducandu-se la 11 elicoptere livrate catre fortele aeriene sud-africane. Doar trecerea de la standard 1E la Mk1 (1F) a insemnat 130 de modificari aduse aparatului si 9 modificari aduse echipamentelor de deservire de la sol.

Schita Rooivalk si dimensiuni

In 2007 s-a sistat finantarea si dezvoltarea programului Rooivalk pentru export, in urma iesirii din competitia pentru elicopterul de atac al Turciei, cand a pierdut in fata lui A-129 Mangusta. La scurt timp dupa aceea, in noiembrie 2007, ministrul apararii a anuntat alocarea a 137 mil.$ pana in 2011 (cand au fost livrate primele 6 elicoptere) pentru operationalizarea completa a celor 11 elicoptere ramase.

Racheta Denel Dynamics Mokopa

In urma modificarilor, s-a ajuns la standardul Rooivalk Block 1F, care aducea cu sine imbnatatirea sistemului de tintire si a avionicii cu scopul de a fi capabil de a utiliza rachetele AT Denel Dynamics Mokopa ZT-6. Mokopa, rivala al Hellfire, a fost destinata initial doar lovirii tintelor blindate, fiind capabila sa strapunga 1350 mm de blindaj RHA,  insa racheta este dezvoltata catre una multirol ( inclusiv antinava ), pe langa versiunea ghidata laser existand si una bazata pe radar milimetric dar si una cu senzor infra-rosu. Este una dintre cele mai precise rachete din clasa sa si are o raza de actiune de 10km. De asemenea s-au imbunatatit componente ale cutiei de viteze si au fost eliminate probleme de racire ale tunului de 20mm.

Rooivalk doar cu containere PRND

Tabel comparativ elicoptere de atac :

 

Din punctul de vedere al optiunilor Romaniei, un elicopter ca Rooivalk este extrem de interesant, el permitand folosirea unei baze tehnice si de cunostiinte déjà existente in Romania atat la nivelul S.C. IAR S.A. Brasov cat si la Eurocopter Romania.

Rooivalk cu rachete Mokopa

Rooivalk este realizat cu componente provenind majoritar de la Super-Puma, iar daca Romania ar alege extinderea mostenirii IAR-330 Puma catre nivelul Super-Puma sau EC-725 Caracal, aceasta ar fi o dezvoltare relativ usor de realizat. Sistemul de arme de pe Rooivalk ar putea fi inlocuit cu un sistem SOCAT imbunatatit, adaptat nevoilor Romaniei. Faptul ca elicopterul in sine, desi se pare ca in seria limitata a ajuns la 40 mil.$/bucata, nu are pretul de achizitie al unui AH-64 Apache E (estimat la peste 60 mil.$ ) si ca este extrem de nepretentios la mentenanta, sunt alte avantaje. Un AH-1Z Viper nou construit costa 32 mil.$, similar cu pretul unui Eurocopter Tiger in versiunea cea mai simpla (acesta putand urca la peste 48 mil.$, in functie de dotari).

                                                                                                    AH-64 D Apache Longbow

Rooivalk sau un concept similar bazat pe Caracal , alaturi de inlocuirea IAR330 Puma cu EC-725 Caracal si productia in cateva zeci de exemplare a EC-135 (atat militar cat si civil, elicopter mentionat intr-un articol anterior) pot face parte din pachetul de impulsionare a privatizarii a ceea ce a ramas din S.C. IAR S.A. si eventual de intarire a colaborarii intre IAR Brasov si Eurocopter S.A. (care este detinut in proportie de 49% de IAR Brasov).

Eurocopter Tiger

Aceasta mai ales pentru ca in ultimele saptamani s-a relansat intentia ministerului industriei de a privatiza mai multe firme din domeniul industriei de aparare, printre care si IAR S.A. Brasov.

Puma SOCAT

 

Insa deocamdata lucrurile nu s-au clarificat iar optiunile sunt nebanuite…

Marius Zgureanu