Daca tot suntem seriosi in privinta luptei impotriva poluarii de ce nu se interzic (macar) ambalajele din plastic de unica folosinta: pungile, sticlele, casoletele pentru mancare etc?!
Un optimist care cade de la etajul 30 al unei cladiri foarte inalte, are – sa recunoastem – si timp sa se gandeasca la situatia in care se afla. Iar pe la etajul 15 poate spune: “Deocamdata-i bine, mai incolo vedem, noi.”
Cam asta-i si situatia cu lupta impotriva schimbarilor climatice la nivel mondial si repet – la nivel mondial – pentru ca nivelul local nu prea conteaza in aceasta ecuatie.
Cu aproximativ 200 si ceva de ani in urma – inainte de a folosi carbunele pe scara larga – lemnul era combustibilul disponibil atat in gospodarii cat si pentru industrie, iar in Europa de Vest se ajunsese ca doar 10% din paduri sa mai fie in picioare. A intrat carbunele pe piata, a crescut randamentul economic, dar nivelul de poluare a explodat pur si simplu; la inceputul anilor 1900 smogul si bolile asociate aparatului respirator erau la mare moda.
Incet-incet titeiul si gazul natural au luat locul carbunelui si s-a vazut diferenta, poluarea a scazut. Din pacate odata cu cresterea semnificativa a randamentelor, datorate titeiului si gazelor, populatia a explodat la nivel global, iar consumul de hidrocarburi a explodat si el, anuland practic poluarea mai redusa decat in cazul carbunelui.
Deschidem o paranteza (haioasa daca vreti dar foarte adevarata) si ne aducem aminte cum in Statele Unite – la inceputul secolului XX – introducerea automobilului era considerata un mare pas inainte in reducerea drastica a… poluarii si a cresterii bunastarii populatiei. Va vine sa credeti?! Dar aveau dreptate, prin reducerea poluarii se refereau la disparitia treptata din orase a balegarului de la cai (si odata cu el a mirosului, mustelor, diferitelor boli asociate). In privinta bunastarii, autoritatiile de atunci se bucurau ca va ramane mai mult teren agricol pentru a cultiva hrana pentru oameni si nutret destinat sa hraneasca mai multe vaci, capre si oi…
Inainte ca automobilul sa-si intre in drepturi, doar in Statele Unite 1/3 din terenuri erau cultivate cu “combustibil” pentru cai. Asadar, numai avantaje…
Acum, pentru a putea lupta cu modificarea climei (in esenta cresterea temperaturii globale) ai nevoie de cativa factori:
- aceasta lupta sa fie rentabila dpdv economic, pentru ca altfel nu poate fi sustinuta;
- sa nu genereze somaj, pentru ca somajul genereaza scaderea cererii, iar asta duce direct in recesiune;
- orice ai face nu poti sa mergi pe varianta (foarte logica de altfel si singura realista) a scaderii consumului, macar si pentru ca economia globala este una care se sprijina pe consum si mai ales pe cresterea lui de la an la an. Scaderea consumului, sau macar plafonarea sa, ne trimite direct in recesiune, iar de aici apare somajul, batai de strada, cade guvernul si – una peste alta – nimeni nu are curajul sa-si asume asa ceva;
- pe de alta parte cum sa ai politici de sustinere a mediului altfel decat la nivel global? Aici nu conteaza ce face Europa, conteaza ce face intreaga planeta – CO2ul din Asia sau Africa se duce tot in atmosfera noastra comuna.
Dar cel mai mare opozant al unei politici de protectie a mediului este cresterea populatiei de pe aceasta planeta, in curand 8 miliarde de suflete. Ori suprapopularea pune presiune pe resurse si de aici o presiune tot mai mare pe mediu.
De asemenea, in tarile bogate, presiunea pe resurse este chiar mai mare pentru ca cu cat castigi mai mult cu atat consumi mai mult. Si, cum scriam mai sus, asta-i logica economiei noastre: consumul, cand de fapt ar trebui sa avem o politica de limitare a consumului, sa spunem, un telefon nou de cap de cetatean la cinci ani, o masina de spalat de familie la 10 ani etc. Vi se pare absurd? Alta solutie pentru salvarea mediului decat limitarea consumului nu prea exista, atat timp cat cererea va fi si productia va fi.
Degeaba dam vina pe marile companii multi-nationale, ele nu fac decat sa ne vanda ceea ce noi cumparam. De vina sunt consumatorii nu ofertanti.
Pe de alta parte, Acordul de la Paris si orice alt astfel de document este de facto o bascalie.
Din 8 miliarde de oameni cati credeti voi ca traiesc in conditii economice suficient de decente pentru ca problema incalzirii globale, a poluarii cu plastic, a degradarii mediului inconjurator, chiar sa conteze?
Sa spunem ca aproximativ 1,5 miliarde traiesc in tari decente dpdv al nivelului de trai, au apa curenta si energie electrica la stalpul casei. Poate sa fie doua miliarde, dar restul de sase miliarde traiesc in tari precum India, destui in China, America de Sud si Centrala, intreaga Africa, mari parti din Asia.
Marea majoritate a cetatenilor acestei planete nu au apa potabil curata, energie electrica, sistem de invatamant si sisteme medicale cat de cat normale. Credeti ca in Romania exista poluare? Aruncati un ochi pe Delta Nigerului din Nigeria, o zona care ar putea lejer sa rivalizeze cu oricare din infernurile lui Dante.
In Delta Nigerului se exploteaza legal petrol si ilegal se fura cantitati mari de titei prin spargerea conductelor, titei care se rafineaza in aer liber prin mijloace epirice (se pune petrolul in vase de otel si este fiert). Poluarea din aceasta frumoasa candva delta este la cote cu totul inimaginabile.
Si nu este singurul exemplu, nu este o exceptie, ci dimpotriva este o regula. Defrisarile masive continua in America de Sud, Africa, Asia, industria poluanta care a disparut din America de Nord si Europa nu s-a mutat pe Marte ci doar pe alte continente. Poluarea raurilor in Africa si Asia este de neimaginat pentru europeni dar ea exista in realitate.
Poluarea aerului in China, parti din India este peste orice ne-am putea noi inchipui. La fel si poluarea solului sau a apelor subterane sau de suprafata. Supra-pescuitul a secat raurile si oceanele lumii, iar toate acestea afecteaza in mod direct pe absolut toata lumea.
Discutam despre criza apei potabile in Europa si Romania, pai asta-i doar inceputul, criza apei potabile este o realitate banala pentru mai mult de jumatate din cei 8 miliarde de locuitori sub diverse forme: lipsa directa a apei potabile, restrangerea rezervelor, poluare surselor, etc.
Chiar si in Statele Unite se livreaza apa cu cisterna de foarte multi in anumite zone, iar in viitor state astazi foarte bogate precum California vor deveni de nelocuit datorita consumului enorm de apa, consum care numai poate fi sustinut de resursele naturale. Americanii sunt mari producatori de cereale dar ei isi iriga culturile dintr-o sursa de apa cu totul neviabila si foarte limitata: apa subterna din: acviferul Ogallala, acvifer care a avut nevoie de mii de ani pentru formare. Din pacate apa extrasa nu se mai reface sau se va reface in mii de ani. Ce va fi cand Ogallala va seca? Pentru ca de scazut semnificativ a scazut…
Cum poate fi un stat secetos precum California castronul cu salata al Americii?! Cum poate un oras enorm, precum Las Vegasul sa traiasca relaxat in desertul Nevada?
Americanii nu sunt singurii care traiesc asemenea paradoxuri, multe mari orase europene au devenit mult prea mari pentru reursele de apa pe care le au.
Iar poluarea creste in timp ce masurile par macar haioase. In plina criza a CO2 centralele atomice nu mai sunt la moda, mergem pe gaz natural (?!), eolinele si panourile solare au limitari extrem de drastice si oricum sunt atat de scumpe incat doar tarile bogate si le permit.
Dar una peste alta, si indiferent de ce va face Occidentul, cum ramane cu restul 80% din populatia planetei care nu-si permite deloc ecologia? Nu poti sa fi ecologist cand ai familie mare si mai esti si sarac lipit pamantului pe deasupra.
Partea si mai prosta este ca populatiile din tarile aflate in curs de dezvoltare trag tare sa ajunga si ele la un nivel de consum similar, sau macar cat mai apropiat, de populatiile din tarile bogate. Un lucru normal, daca privim problema omeneste, dar cu totul imposibil dpdv al reurselor disponibile.
Pentru ca orice consum implica poluare, fie ca discutam despre energie electrica din carbune sau gaz, fie ca discutam despre materii prime obtinute din minerit. Numai vorbim despre deseuri care se tot acumuleaza, cresc in volum iar noi nu avem capacitatea de a face ceva cu ele decat sa le ingropam, sa le aruncam unde vedem cu ochii. Reciclarea lor este la un grad relativ scazut, destul de costisitoare in destule cazuri sau cvasi-imposibila in alte multe cazuri.
Si atunci despre ce vorbim?!
Despre sfarsitul lumii, dar nu despre un sfarsit dramatic si spectaculos precum in filmele “de specialitate” ci despre un sfarsit lent, chinuitor si cel mai probabil foarte lung, pentru ca odata cu cresterea populatiei conflictele pentru resurse, apa si hrana vor deveni ceva obisnuit.
Poluarea ne afecteaza pe toti si din acest motiv initiativele UE sau ale Statelor Unite nu sunt nimic altceva decat chestii locale fara prea mare impact real la nivel planetar. Cata poluare genereaza doar Delta Nigerului nu stie nimeni si n-a incercat cineva sa afle, probabil foarte multa, si acest exemplu este doar unul izolat.
La nivel planetar protectia mediului este punctuala si poluarea generalizata este normalul. Ar conta daca UE si SUA si-ar reduce drastic emisiile de CO 2? Ar conta, doar ca efectele unei reduceri drastice s-ar vedea peste niste zeci de ani, datorita inertiei sistemului climatic, dar daca peste zeci de ani o sa fim 11 miliarde de suflete, ar mai conta? Nu stiu sa va raspund la aceasta intrebare.
Astfel incat, aflati in cadere libera pe la etajul 10 credem ca lucrurile inca sunt bune, am putea face ceva, in realitate nu putem face absolut nimic, suntem mult prea multi, mult prea diferiti, iar politic vorbind enorm de fragmentati. Nu avem de toate pentru toata lumea, majoritatea oamenilor sunt saraci si cu asta basta.
Iar la nivel de planeta suntem extrem de saraci. PIB per capita la nivel planetar.
PS Nu poti sa faci ecologie pe stomacul gol, asta-i clar si atunci de unde i-a venit Comisiei Europene ideea ca din 2035 sa nu se mai fabrice autovehicule cu motoare cu ardere interna in UE?! Uniunea ar renunta de buna voie si nesilita de absolut nimeni la o zona unde europenii sunt lideri: productia motoarelor cu ardere interna.
Renuntam nu numai la ceva ce stim foarte bine sa facem dar ne dam pe mana altora in problema materiilor prime pentru bateriile Li-Ion, facem din nou aceeasi greseala ca in cazul Rusiei, unde am inchis si nu am mai construit noi centrale nucleare (o tehnologie pe care o stapanim foarte bine) in schimbul achizitiei masive de gaz dintr-o tara cu totul nesigura. Iar acum ne plangem ca vine iarna peste noi…
Pe de alta parte, cate milioane de slujbe foarte bine platite vor disparea in Uniune odata ce fabricile de motoare si de transmisii (impreuna cu totii furnizorii lor) se vor inchide? Ok, facem un mare sacrificiu dar cu ce se alege planeta din asta?
Cu absolut nimic atat timp cat restul lumii va produce in continuare aceste motoare. Iar companiile europene vor pierde cote piata la nivel mondial fara ca acest sacrificiu sa conteze de fapt. Nu poti renunta la ceva pana cand tehnologia inlocuitoare nu este bine pusa la punct, adica pile de combustie pe baza de hidrogen.
PPS Daca n-a fost clar pana acum, lupta impotriva degradarii climei si a supra-popularii trebuie sa fie obligatoriu la nivel global, pentru ca daca nu este peste tot numai este nicaieri, astfel incat in realitate nu facem nimic pentru combaterea incalzirii globale si a popularii mediului, a defrisarilor etc. Doar dam din gura si facem cate ceva, punctul, dar care nu inseamna mai nimic la scara planetara. Suntem ipocriti si cateodata sinucigasi.
PPPS Cu alte cuvinte ne indreptam vertiginos spre asfaltul din fata blocului sperand insa ca mai avem timp sa gasim o solutie, alta decat spaclul cu care planeta ne va curata din istorie…
GeorgeGMT