In 2016 s-a putut remarca un nou suflu, macar prin prisma vointei declarative, in ceea ce ar putea sa devina o campanie sustinuta de dotare a structurilor Armatei cu noi echipamente si sisteme de armament. E adevarat, un suflu cam tardiv dupa aproape 3 ani fara achizitii majore, totodata 3 ani de la inceputul violentelor in Ucraina.
In 2015-2016 am putut vedea o achizitie in valoare de 130 milioane de euro pentru rachete anti-tanc Spike ER, o achizitie foarte necesara de altfel. Am putut vedea de asemenea si lansarea de RfI (Request for Information/ Cerere de Informare) pe pagina ACTTM (Agenţia de Cercetare pentru Tehnică şi Tehnologii Militare) pentru multe alte sisteme de arme, cum ar fi: rachete anti-aeriene cu raza lunga, elicoptere, sisteme de artilerie autopropulsata, artilerie reactiva cu raza lunga, tancuri, autovehicule de transport blindate 4×4, camioane, drone, etc…
Mai avem in derulare si procedura (aproape finalizata) de achizitie pentru modernizarea celor doua fregate Type 22, achizitionarea a patru corvete SIGMA, lansarea in productie a noului transportor blindat pentru trupe AGILIS 8×8 (joint venture intre UM Moreni si compania germana Rheinmetall fiind semnat), achizitia celei de a doua escadrile de avioane multirol F 16.
In perioada 2014-2016 s-au mai cumparat cateva radare terestre, cateva vehicule 4×4, ceva drone dar nimic semnificativ, cu impact major in capacitatea de lupta a armatei romane. Putem doar spera ca anul 2017 sa fie unul in care sa se concretizeze macar 2- 3 programe de achizitii de mare anvergura, programe amanate deja in mod repetat incepand din 2007, doar ca nu trebuie sa ne entuziasmam prea mult.
Ar fi foarte bine ca in 2017 bugetul MApN sa fie de 2% din PIB (2,39% fiind minimul cerut de NATO si pentru care ne-am angajat initial la aderare), ar fi foarte bine ca macar achizitiile enumerate mai sus, ca fiind foarte aproape de finalizare sa ajunga in stadiul de contracte semnate, ar fi… ca ne-am saturat de eternul «DE LA ANUL».
Referindu-ne strict la bugetul MApN, din prezumtivul procent de 2% din PIB alocati apararii trebuie scazut aproximativ 0,4%, procent care reprezinta pensiile militare, bugetul fiind in realitate de putin peste 1,6%, de aici si angajamentul asumat in fapt de Romania la intrarea in NATO de a aloca anual pentru armata 2,38%.
Din pacate stim cu totii ca in dotarea Armatei Romane inconstanta decizionala la nivel de achizitii este foarte mare (nu din vina armatei ci a politicului) astfel ca nu ne ramane decat sa speram.
Revenind la dotare si la necesitatiile sau oportunitatea acesteia, trebuie sa fim foarte transanti: chiar daca aceste contracte vor fi asumate de noul guvern ar fi doar o picatura intr-un pahar cu apa, fata de ramanerile in urma pe aproape toate domeniile, si asta datorita faptului ca in ultimii 12 ani bugetul pentru dotarea cu tehnica de lupta a MApN a fost practic zero. Daca din 2017 se va porni un program sustinut de dotare am avea nevoie de mult timp, vorbim de cel putin un deceniu, pentru a ajunge din urma planurile enuntate la inceputul anilor 2000.
In acest moment starea echiparii armatei romane este foarte, foarte ingrijoratoare !
Ne lipseste aproape in totalitate tehnica de lupta moderna, iar pe anumite paliere ne lipseste tehnica de lupta cu totul, astfel, avem inca in dotare tancuri T 55 ca tanc principal de lupta (un tanc bun pentru mijlocul anilor “60), avem inca in dotare transportoare blindate TAB-60, TAB-71, avem o aparare antiaeriana bazata pe sisteme din anii ‘60 si ’70 ai secolului trecut, fiind mai mult decorativa, nu avem suficiente camioane militare, nu avem masini blindate 4×4, avem in flota nave care nu prea pot sa faca mare lucru in caz de criza, nu avem suficiente avioane de lupta, nu avem elicoptere moderne, nu detinem suficiente drone, nu avem artilerie moderna (folosim in continuare doar tunuri tractate), nu avem rachete tactice cu raza medie si lunga, dotarea infanteriei este foarte departe de standardele NATO…
Ca sa oferim o imagine mai clara, este ca si cum la 1917 am fi luptat folosind aproape exclusiv armament de la 1877, din razboiul de independenta (fara mitraliere, avioane, masini blindate, baloane de observatie sau alte noutati tehnologice militare), sau la 1944 folosind armament din primul razboi mondial.
Prin prisma necesitatilor am avea nevoie sa inlocuim cam tot, am avea nevoie practic de o schimbare cvasitotala a “garderobei”, dar acest lucru necesita bani, iar bani necesita vointa politica.
Sa nu credeti insa ca dotarea Armatei este vreun moft sau ca banii folositi pentru achizitii sunt bani luati de la gura cuiva, dimpotriva o inzestrarea facuta cu inteligenta ar putea fi un real ajutor pentru cresterea economica, pentru reindustrializarea Romaniei, pentru crearea de locuri de munca.
“Secretul” unei dotari profitabile atat pentru siguranta nationala, cat si pentru economie sta in investitia in cercetarea si productia militara autohtona dar si in ceea ce generic cunoastem ca fiind investitiile compensatorii (Offsetul), pe domeniile unde avem nevoie sa asimilam produse straine. In linii mari dotarea se face avand in vedere dezvoltarea industriala a Romaniei, fie prin investitii compensatorii ale partenerilor nostri, fie prin transfer tehnologic (fie el si partial) si producerea in tara a respectivului sistem de armament, camion, transportor blindat, vehicul blindat 4×4, etc.
Prin folosirea judicioasa a offsetului nu numai ca o mare parte din banii cheltuiti pentru inzestrarea se reintorc in economia nationala sub forma de impozite, slujbe, dezvoltare economica pe orizontala, export, etc, dar putem obtinem acces la tehnologii de ultima ora care la randul lor pot fi folosite si pentru dezvoltarea pe mai departe a industriei civile.
Un exemplu ar fi Polonia, tara care a cheltuit aproximativ 4,5 miliarde de dolari pentru achizitia a 48 de aparate multirol noi F 16 C/D Block 50/52, iar investitiile americane, in cadrul programului de offset, s-au ridicat la peste 6 miliarde de dolari. Desi prin aplicarea noilor directive europene de concurenta echitabila pe piata produselor unii interpreteaza ca offsetul nu mai este acceptat, Polonia, Belgia, Danemarca si majoritatea tarilor din UE continua sa gaseasca modalitati de obtinere de investitii de compensatie pentru achizitiile militare: celebrul articol 346 protejeaza dreptul fiecarui stat de a-si incuraja propria industrie militara si de securitate si de a achizitiona dupa propriile interese.
In Romania, legislatia precede un offset de minim 80% pentru orice achizitie de import care depaseste 3 milioane de euro, in timp ce Polonia si chiar Germania aplica un offset de minim 100% din valoarea achizitiei.
Pe termen mediu si lung insa banii chletuiti astazi se inmultesc prin generarea de crestere economica si putem sa ajungem ca in 10-15 ani sa castigam mai mult decat am cheltuit. “Reteta” in sine este foarte cunoscuta, fiind folosita de cam toate tarile din lume, inclusiv de cele foarte bogate, care isi aleg partenerii de afaceri si in functie de offsetul pe care acestia se angajeaza sa-l faca in economia respectivei tari, de efectul multiplicator al acelor investitii.
Daca ne referim strict la nevoile de dotare ale Armatei Romane constatam ca astazi ne trebuie cam toate si cam toate ne trebuie…ieri!
Datorita lipsei cronice de finantare in ultimii 12 nu s-au facut practic nici achizitiii nici modernizari, acumulandu-se astfel intarzieri masive.
Costurile unei astfel de inzestrari pe toate palierele la dimensiunile si cerintele unei armate moderne sunt de asemenea cunoscute si mediatizate de aproape 10 ani, inclusiv de catre MApN si ministrii sai, variind intre un minim decent de 13 miliarde de euro si un confortabil varf de 20 miliarde de euro, in functie de optiuni si achizitia de echipamente noi sau deja uzate. Sa nu ne amagim, echipamentele uzate, cumparate mai ieftin si fara offset, sunt mai scump de operat si intretinut decat unele noi (costurile de operare dublandu-le pe cele de achizitie pe durata vietii produsului) si in plus, chiar daca suma cheltuita initial este mai mica, toti banii ajung in strainatate, fara nici un banut investit in PIB-ul Romaniei, PIB din care armata are alocati banii de achizitie. Este ca un efect de bumerang, necrutator !
O armata bine dotata este qintesenta suveranitatii nationale, este o necesitate la fel de mare ca plata pensiilor si a salariilor, avem nevoie de o armata bine dotata si pregatita la fel de mult ca si de spitale, scoli sau autostrazi si din fericirie dotarea armatei nu intra absolut deloc in contradictie economica cu scolile, spitalele sau pensiile, asa cum incearca unii sa ne tot minta, ci dimpotriva, un program national, bine pus la punct de achizitii ar duce la dezvoltare economica, la surplus bugetar pe termen mediu si lung, la mai multe slujbe bine platite.
In privinta programelor incepute in 2016 (pe cateva dintre ele le-am amintit la inceput) acesta sunt absolut necesare. Practic Marina Romana nu are astazi nici macar o nava moderna astfel cele patru corvete SIGMA sunt strict necesare. Nu avem transportoare blindate moderne, programul TBT 8×8 este si el de urgenta maxima, iar achizitia celei dea doua escadrile de F 16 ar fi doar continuarea drumului inceput, de modernizare a Aviatiei Militare, nicidecum sfarsitul lui…
Asadar o armata echipata modern nu este un moft, nu este o “tichie de margaritar”, iar sintagma “ cine ne ataca pe noi ca sa ne trebuiasca o armata puternica ?” este doar manipulare sau prostie crunta. Cum ar fi daca fiecare tara din NATO si-ar pune problema astfel : « ne apara NATO ! »? Practic NATO ar inceta sa mai existe, ar colapsa !
Avem nevoie de o forta militara credibila de descurajare, de o industrie nationala de aparare puternica, le putem realiza pe amandoua, banii vom gasi intotdeauna, iar dotarea cuplata cu un program sanatos si inteligent de offset si transfer tehnologic va genera o reindustrializare a economiei nationale, un transfer de tehnologii de ultima ora, mii de slujbe bine platite si pe termen mediu si lung surplus bugetar fata de fondurile investite.
Fiind o tara de granita a UE si NATO, singura cale este cea a unei dezvoltari economice solide, bazate pe investitii si cercetare, dublata de o structura de aparare puternica, pe modelul Coreei de Sud, sau daca dorim sa luam un exemplu din UE, atunci al Poloniei!
Sa nu uitam, armata nu este o jucarie ci unul dintre principalele atribute ale suveranitatii nationale !
GeorgeGMT si Marius Zgureanu
Articolul a fost publicat in noiembrie 2016 in THEMARKETFORIDEAS
PS Intre timp entuziasmul nostru moderat s-a transformat intr-o foarte cenusie realitate, unde contracte aproape semnate au fost anulate si acum discutam.
Dar poate este bine sa ne aducem aminte unde eram anul trecut, inainte ca noul guvern sa ajunga la putere.