Stiu ca am promis sa scriu un material despre RFI-urile pentru echipamentele mentionate in titlu dar am avut treaba la Atelier, sa termin autopropulsatul de 100mm, cu autoloader. 😉
In plus, faptul ca am amanat cateva zile mi-a oferit timp sa mai rumeg subiectul si sa mai primesc si alte informatii. Nu va ganditi la prostii, ma refer la interviurile date de diverse persoane din conducerea armatei.
Asadar, armata se arata interesata sa achizitioneze 2 batalioane de artilerie autopropulsata, pe senile, in total 36 de piese la care se adauga alte 4 pentru antrenamente (probabil si testari munitii etc).
Piesele ar urma sa fie achizitionate in 2017 si 2018.
Al doilea lucru de care se intereseaza sunt lansatoare multiple de rachete cu bataie de 150km, din care ar dori sa cumpere o brigada, 54 piese, in perioada 2019-2025. Pentru rachete, vor sa fie capabile sa loveasca si tinte navale.
Al treilea element de care se intereseaza sunt tancurile din care doresc sa cumpere 276 bucati. In RFI nu se precizeaza data preconizata pentru achizitie dar, in interviurile date, sefii armatei se refera la perioada de dupa anul 2025.
Daca ne uitam la programarea posibilelor achizitii si la corelarea cu alte programe majore, observam ca esalonarea pare sa se pupe cu ceea ce spune Jane’s (nu gasesc link-ul) ca Romania intentioneaza sa achizitioneze inca o escadrila de F-16 SH in perioada 2017-2020 dupa care, in perioada 2021-2025, ar intentiona sa achizitioneze inca doua escadrile (posibil variante mai noi).
La fel, programarea pare sa se sincronizeze si cu timeline-ul modernizarii fregatelor, preconizat sa se incheie in 2020 si care nu va costa 200 milioane Euro, cum zic ei, ci cel putin dublu.
De ce spun asta:
- Achizitia batalioanelor de autopropulsate pare sa incerce rezolvarea unei nevoi urgente de modernizare la flancul estic, avand in vedere situatia din vecini.
La un cost estimativ de 6-8 milioane $ pe piesa, efortul financiar s-ar ridica la:
– 132-176 milioane $ (116-155 milioane Euro) pentru anul 2017, cand se ia un batalion plus cele 4 piese de antrenament;
– 108-144 milioane $ (95-127 milioane Euro) pentru anul 2018, cand se ia al doilea batalion;
- Achizitia brigazii MLRS se intinde pe o perioada de 7 ani, incepand din 2019, ceea ce ar putea insemna un batalion in 2019 si cate o baterie pe an in intervalul 2020-2025.
La un pret estimativ de 6-8 milioane pe piesa (aici costa mai mult munitia decat sistemul), efortul financiar ar putea fi distribuit aproximativ astfel:
– 108-144 milioane $ (95-127 milioane Euro) pentru anul 2019, cand se ia un batalion;
– 36-48 milioane $ (32-43 milioane Euro) pe an, intre 2020-2025, cate o baterie/an;
- Efortul financiar din 2017-2019 ar face loc pentru achizitionarea celei de-a doua escadrile de F-16, tinand cont ca pretul acesteia ar trebui sa fie mai mic, din cauza scaderii costurilor de instruire, precum si programului de modernizare a fregatelor, in timp ce reducerea efortului bugetar din perioada 2020-2025, simultan cu cresterea bugetului, datorata cresterii PIB-ului, ar putea face loc pentru achizitia celor doua escadrile mai noi. Aici, in mod sigur va trebui sa fie si alocari suplimentare pentru programul F-16, ramane de vazut din ce surse.
- Programarea achizitiei tancurilor dupa 2025 ar fi logica, dupa eliberarea de efortul cumpararii avioanelor. In cativa ani ne vom clarifica privind directia de dezvoltare a tancurilor de catre aliati si “prieteni” (daca trece NATO la 140mm, daca trece Armata la 152mm). In acest sens, in RfI se specifica valoarea-prag a calibrului tunului, 120mm, precum si valoarea obiectiv: 140mm.In plus, ar exista timp suficient pentru negocierea realizarii tancurilor la noi (mai mult decat simpla asamblare) sau chiar pentru dezvoltarea, cu sprijin occidental, a unui nou tanc romanesc pe care armata sa-l achizitioneze.
- Chiar si aici pe blog am tot discutat ca daca achizitionezi tancuri moderne si nu le asiguri protectie aeriana, nu faci decat sa cumperi tinte, foarte costisitoare, pentru aviatia adversarului. In acest context, decizia armatei de a intari dotarea cu rachete AT (portabile si imbarcate pe blindate), pana reusim sa ne asiguram o acoperire aeriana, este absolut logica.
In privinta repartizarii echipamentelor achizitionate, aceasta ar putea arata cam asa:
- Pentru batalioanele de artilerie autopropulsata:
– un batalion la Regimentul de Artilerie Mixta de la Barlad, inlocuind obuzierele de 152mm;
– al doilea batalion distribuit, cate o baterie, la cele trei batalioane de artilerie ale brigazilor mecanizate 15, 282 si 9, tot pentru inlocuirea obuzierelor mai vechi.
- Pentru brigada MLRS:
– lansatoarele noi ar putea intra in dotarea Brigazii 8 LAROM;
– lansatoarele actuale ale brigazii (122/160mm) ar putea fi transferate, cate un batalion, la cele trei regimente de artilerie mixta de la Simleul Silvaniei, Slobozia si Barlad, pentru a inlocui lansatoarele APR/APRA-40 din dotarea acestora;
– lansatoarele actuale ale regimentelor de artilerie mixta ar putea fi transferate, cate o baterie, la batalioanele de artilerie mixta din compunerea tuturor brigazilor de infanterie, mecanizate si de munte;
Solutia ar permite cresterea semnificativa a puterii de foc a batalioanelor de artilerie de la aceste brigazi, batalioane care in prezent par sa aiba cate o baterie de obuziere de 152mm tractate (6 piese), o baterie de tunuri AT 100mm-tractate (9 piese) si o baterie/companie de rachete AT pe transportoare BRDM (6 masini ?).
Corelat cu achizitia de obuziere autopropulsate si de rachete AT, sporul de capacitate de foc ar fi mai mult decat semnificativ (in mod special la 15Mc, 282Mc, 9Mc)
In plus, solutia asta ar permite cresterea unor efective fara a implica nu stiu cate jdemii de posturi de colonei si generali care ar fi aparut daca se infiinta o noua brigada MLRS.
Foarte probabil, dupa redotare, unul din batalioanele brigazii LAROM (Ploiesti?) ar putea fi mutat in Dobrogea pentru ca, altfel, nu se justifica cererea pentru capabilitati antinava.
Nu exclud nici varianta ca, dupa un astfel de transfer de tehnica spre batalioanele de artilerie ale brigazilor, sa fie retrase din dotare tunurile AT de 100mm tractate, batalionul ramanand cu o baterie de obuziere autopropulsate, o baterie MLRS si o baterie/companie de rachete AT pe transportoare BRDM.
In acest mod s-ar realiza o crestere a mobilitatii si puterii de foc a batalionului, simultan cu mentinerea sau chiar reducerea efectivului de militari.
In acest caz, tunurile AT 100mm ar putea fi transferate catre o nou infiintata Garda Nationala sau Armata Teritoriala (polonezii infiinteaza trei astfel de brigazi: http://www.rumaniamilitary.ro/armata-poloneza-crestere ) si, in varianta cea mai fericita, le bagam in Atelierul lui Bula pentru transformare in piese autopropulsate, cu autoloader 🙂
La fel, nu exclud nici posibilitatea infiintarii unei a doua brigazi MLRS ca sa prindem si niste posturi de generali si colonei 😉
- Pentru tancuri:
Noi ne intrebam cum vor imparti cele 276 tancuri la cele cinci batalioane de tancuri existente dar generalul Scarlat vorbeste despre 6 batalioane.
Nu cred ca seful fortelor terestre nu stie cate batalioane de tancuri are in subordine asa ca, mai degraba, armata pare sa confirme, indirect, estimarea noastra privind necesitatea unui al saselea batalion de tancuri.
Ramane sa vedem unde il vor amplasa. Estimarea mea este ca va fi amplasat in zona Lipova – Buzias, transformand Brigada 18 Infanterie in brigada mecanizata, avand in vedere ca nu e limpede cu cine joaca ungurii iar orientarea sarbilor pare destul de clara: spre est.
Ar fi si varianta intrarii in compunerea Brigazii 2 Rovine dar aici pericolul e aproape inexistent iar in caz de ceva, pot primi in sprijin tancurile Scolii de Aplicatie de la Pitesti.
Alta varianta ar fi sa realizam Unirea cu Republica Moldova, pana in 2025, si sa-l amplasam la Chisinau 🙂 .
Pentru ca toti ne gandeam la 276 tancuri, m-am uitat din nou in RfI si am vazut, la sfarsit, ca 276 inseamna tot: tancuri, vehicule de recuperare tehnica, deminoare si poduri mobile.
Ca sa dotezi 6 batalioane ai doua variante:
– prima varianta ar fi sa reduci plutonul la 3 tancuri, compania la 3×3+2=11 tancuri iar batalionul la 3×11+3=36 tancuri.
Lor li s-ar adauga deminorarele, podurile mobile si vehiculele de recuperare, 3+3+3=9 pentru fiecare batalion. Total 45 vehicule pe batalion.
Inmultit cu 6 batalioane iti ies 45×6=270 vehicule, ramanand 6 tancuri pe care sa le trimiti la Scoala de Aplicatie de la Pitesti.
– a doua varianta ar fi sa lasi plutonul la 5 tancuri, compania la 3×5+2=17 tancuri dar batalionul sa-l lasi cu doua companii de tancuri si sa-l completezi cu o companie de vehicule de sprijin (gen Terminator) sau de vanatori de tancuri (tun de neam prost, sasiu de TR-85, turela fixa sau cu deriva 25+25 grade). In modul acesta batalionul s-ar numi batalion blindat si nu batalion de tancuri iar tancurile si derivatele lor vor totaliza 2×17+3+9=46 vehicule. Pentru 6 batalioane vei avea exact 276 vehicule iar la Pitesti trimiti simulatoare si la mai detasezi si un pluton de tancuri de la batalionul de la Targoviste.
Varianta a doua mi se pare mai fezabila, avand in vedere ca pentru luptele in afara localitatilor raportul optim este de un vehicul de sprijin/vanator la doua tancuri.
Hai ca le-am repartizat si tancurile 🙂 ))))))
Ei, acum sa trecem la ce ne intereseaza cel mai tare: ce cumparam?
- La obuziere autopropulsate, pe senile:
Intai sa vedem ce exista pe piata, productie vest (sau aliati):
| Denumire, calibru, origine | masa
to |
crew | pret
mil. $ |
viteza
sosea/ offroad
km/h |
raza
act.
km |
bataie
max(1)
km |
cadenta
max
lov/min |
rez.
lov. |
munitie la tinta primul minut
kg |
| M109A7
Paladin 155mm/L39 USA |
35.4 | 4 | 14.5 | 61/ | 322 | 22 | 4 | 39 | 175 |
| AS90
155mm/L39 UK |
45 | 5 | 11 | 55/25 | 370 | 24.7 | 6 | 48 | 263 |
| SSPH Primus
155mm/L39 Singapore |
28.3 | 4 | 9 | 50/ | 350 | 20 | 6 | 22 | 263 |
| M109A6
Paladin 155mm/L39 USA |
30.5 | 4 | 8.25 | 64/ | 345 | 24 | 8 | 39 | 350 |
| Diana(2)
155mm/L52 SVK-POL |
50 | 4 | ? | 60/ | 650 | 30 | 5 | 80 | 218 |
| AHS Krab
155mm/L52 Polonia |
52 | 5 | 10.50 | 60/30 | 650 | 30 | 6 | 40 | 263 |
| Type-99
155mm/L52 Japonia |
40 | 4 | 15 | 50/ | 300 | 30 | 6 | 40 | 263 |
| K9-Thunder
155mm/L52 South Korea |
47 | 5 | 12.5(3) | 67/ | 480 | 30 | 6 | 48 | 263 |
| T-155 Firtina
155mm/L52 Turcia |
47 | 5 | 12.5(3) | 66/ | 480 | 30 | 6 | 48 | 263 |
| Bhim
155mm/L52 SA-India |
54 | 2-4 | 4.5+ | 60/45 | 450 | 30 | 8 | 50 | 350 |
| AGM L52(4)
155mm Germania |
27 | 2 | 6.75 | 60/30 | 450 | 30 | 8 | 30 | 350 |
| GCTAMX30
AUF2 155mm/L52 Franta |
43.5 | 4 | 9.75 | 60/ | 500 | 30 | 10 | 42 | 438 |
| PzH2000
155mm/L52 Germania |
55.8 | 5 | 12 | 60/45 | 420 | 30 | 10 | 60 | 438 |
(1) munitie neghidata, fara RAP, BB etc;
(2) pretul include si vehiculul specializat de realimentare cu munitie;
(3) prototip;
(4) sasiu M270 intarit, 35t Donar(sasiu Ascod 2);
Am mentinut doar sistemele cu turela care se poate roti 360 grade.
O prima mentiune referitoare la lungimea tevilor. As prefera sa luam 155mm/L52 pentru plus de raza de lovire si capabilitati mai bune pentru contrabaterie, cu munitie cu bataie extinsa, contra Grad, Uragan si obuzierelor rusesti de 152mm.
Nu reiau aici comparatia dintre un A407/T55 si obuzierele 152/L39 🙂
Voi incerca sa transform in puncte parametrii tehnico- tactici ai masinilor:
La fiecare categorie voi da 10 puncte pentru cea mai buna valoare a unui parametru, scazand punctajul proportional, apoi voi face totalul.
Voi separa caracteristicile pe care le consider cele mai importante, si care vor avea o pondere de 60% in punctajul final, de celelalte caracteristici care vor avea o pondere de 40%.
Incepem cu caracteristicile esentiale:
| Denumire, calibru, origine | viteza
pe sosea(1) |
p to w
ratio |
vad
|
bataie
max(2) |
cadenta
max
|
rez.
lov |
medie | medie
pond. (x 0.6) |
| M109A7
Paladin 155mm/L39 USA |
9.10 | 6.54 | 6.67 | 7.33 | 4.00 | 4.88 | 6.42 | 3.85 |
| AS90
155mm/L39 UK |
8.21 | 5.66 | 10 | 8.23 | 6.00 | 6.00 | 7.35 | 4.41 |
| SSPH Primus
155mm/L39 Singapore |
7.46 | 7.49 | 8.00 | 6.67 | 6.00 | 2.75 | 6.40 | 3.84 |
| M109A6
Paladin 155mm/L39 USA |
9.55 | 5.89 | 7.33 | 8.00 | 8.00 | 4.88 | 7.28 | 4.37 |
| Diana(3)
155mm/L52 SVK-POL |
8.96 | 6.56 | 8.00 | 10 | 5.00 | 10 | 8.09 | 4.85 |
| AHS Krab
155mm/L52 Polonia |
8.96 | 6.58 | 6.67 | 10 | 6.00 | 5.00 | 7.20 | 4.31 |
| Type-99
155mm/L52 Japonia |
7.46 | 5.78 | 8.00 | 10 | 6.00 | 5.00 | 7.04 | 4.22 |
| K9-Thunder
155mm/L52 South Korea |
10 | 8.21 | 10 | 10 | 6.00 | 6.00 | 8.37 | 5.02 |
| T-155 Firtina
155mm/L52 Turcia |
9.85 | 8.21 | 10 | 10 | 6.00 | 6.00 | 8.34 | 5.01 |
| Bhim
155mm/L52 SA-India |
8.96 | 10 | 9.33 | 10 | 8.00 | 6.25 | 8.76 | 5.25 |
| AGM L52
155mm Germania |
8.96 | 7.86 | 8.00 | 10 | 8.00 | 3.75 | 7.76 | 4.66 |
| GCTAMX30
AUF2 155mm/L52 Franta |
8.96 | 6.38 | 8.67 | 10 | 10 | 5.25 | 8.21 | 4.93 |
| PzH2000
155mm/L52 Germania |
8.96 | 6.89 | 10 | 10 | 10 | 7.50 | 8.89 | 5.33 |
(1) nu am viteza in offroad pentru toate dar se cifreaza la 50-70% din cea pe sosea, un indice important fiind power to weight ratio;
(2) munitie neghidata, fara RAP, BB etc;
(3) prototip.
Continuam cu caracteristicile secundare:
| Denumire, calibru, origine | masa | crew | raza
act |
prag | sant | protectie | medie | medie
pond. (x 0.4) |
| M109A7
Paladin 155mm/L39 USA |
7.63 | 5.00 | 4.95 | 4.55 | 6.00 | 8.00 | 6.03 | 2.41 |
| AS90
155mm/L39 UK |
6.00 | 4.00 | 5.69 | 6.82 | 10 | 10 | 7.52 | 3.01 |
| SSPH Primus
155mm/L39 Singapore |
9.54 | 5.00 | 5.38 | 7.27 | 6.00 | 8.00 | 6.87 | 2.75 |
| M109A6
Paladin 155mm/L39 USA |
8.85 | 5.00 | 5.31 | 4.55 | 6.00 | 8.00 | 6.29 | 2.51 |
| Diana(1)
155mm/L52 SVK-POL |
5.40 | 5.00 | 10 | 7.27 | 9.33 | 10 | 7.67 | 3.07 |
| AHS Krab
155mm/L52 Polonia |
5.19 | 4.00 | 10 | 7.27 | 9.33 | 8.00 | 7.30 | 2.92 |
| Type-99
155mm/L52 Japonia |
6.75 | 5.00 | 4.62 | 8.18 | 6.67 | 8.00 | 6.54 | 2.61 |
| K9-Thunder
155mm/L52 South Korea |
5.74 | 4.00 | 7.38 | 6.82 | 9.33 | 8.00 | 6.88 | 2.75 |
| T-155 Firtina
155mm/L52 Turcia |
5.74 | 4.00 | 7.38 | 6.82 | 9.33 | 8.00 | 6.88 | 2.75 |
| Bhim
155mm/L52 SA-India |
5.00 | 10 | 6.92 | 8.18 | 8.10 | 8.00 | 7.70 | 3.08 |
| AGM L52
155mm Germania |
10 | 10 | 6.92 | 8.18 | 8.33 | 8.00 | 8.57 | 3.43 |
| GCTAMX30
AUF2 155mm/L52 Franta |
6.21 | 5.00 | 7.69 | 8.45 | 9.67 | 8.00 | 7.50 | 3.00 |
| PzH2000
155mm/L52 Germania |
4.84 | 4.00 | 6.46 | 10 | 10 | 10 | 7.55 | 3.02 |
(1) prototip
Cumulam rezultatele si vedem cum se raporteaza pretul la punctaj:
| Denumire, calibru, origine | med pond
1 |
med
pond 2 |
total | rank | pret
nou
mil$ |
pret/
punct (nou)
mil$ |
rank | pret
sh/up(1)
mil$ |
pret/
punct (sh/up)
mil$ |
| M109A7
Paladin 155mm/L39 USA |
3.85 | 2.41 | 6.26 | 4 | 14.5 | 2.32 | 4 | 7
upgr. |
1.12 |
| AS90
155mm/L39 UK |
4.41 | 3.01 | 7.42 | 1 | 11 | 1.48 | 3 | ~7.5
turela L52 |
– |
| SSPH Primus
155mm/L39 Singapore |
3.84 | 2.75 | 6.59 | 3 | 9 | 1.37 | 2 | – | – |
| M109A6
Paladin 155mm/L39 USA |
4.37 | 2.51 | 6.88 | 2 | 8.25 | 1.20 | 1 | – | – |
| Diana(2)
155mm/L52 SVK-POL |
4.85 | 3.07 | 7.92 | 5 | ? | – | – | – | – |
| AHS Krab
155mm/L52 Polonia |
4.31 | 2.92 | 7.23 | 8 | 10.5 | 1.45 | 5 | – | – |
| Type-99
155mm/L52 Japonia |
4.22 | 2.61 | 6.83 | 9 | 15 | 2.20 | 7 | – | – |
| K9-Thunder
155mm/L52 South Korea |
5.02 | 2.75 | 7.77 | 6 | 12.5(3) | 1.61 | 6 | 8(4)
|
1.03 |
| T-155 Firtina
155mm/L52 Turcia |
5.01 | 2.75 | 7.76 | 7 | 12.5(3) | 1.61 | 6 | – | – |
| Bhim
155mm/L52 SA-India |
5.25 | 3.08 | 8.33 | 2 | 4.5+ | 0.54(5) | 1 | 4.5+
turela |
– |
| AGM L52
155mm Germania |
4.66 | 3.43 | 8.09 | 3 | 6.75 | 0.83 | 2 | ~4.5
turela |
– |
| GCTAMX30
AUF2 155mm/L52 Franta |
4.93 | 3.00 | 7.93 | 4 | 9.75 | 1.23 | 3 | ~7
turela |
– |
| PzH2000
155mm/L52 Germania |
5.33 | 3.02 | 8.35 | 1 | 12 | 1.44 | 4 | ~7
sh |
0.83 |
(1) second hand / upgrade /alte programe;
(2) prototip;
(3) pretul include sistemul complet, cu vehiculul specializat de reincarcare;
(4) oferta facuta Indiei, foarte probabil doar pretul K-9, fara vehicul de reincarcare;
(5) pretul se refera doar la turela si lucrarile de adaptare pe sasiul clientului;
Observatie: clasamentele le-am facut separat pentru L39 si pentru L52
Sa vedem ce-a iesit.
Cu privire la calibrul 155mm/L39
Nu vreau sa reiau comparatia cu A407/T55 (Atelierul lui Bula, episodul 4), dar cu 155mm/L39 in mod sigur nu poti face contrabaterie la Giatsint-s/b, Msta-s/b sau Koalitsiya (pe categorii similare de munitii), nici la Grad (loviturile cu bataie de 40km) ci doar la Uragan (cu munitii scumpe Excalibur), iar acest motiv ar trebui sa fie suficient pentru a nu cumpara asa ceva.
Totusi, pentru ca probabil vor conta alte criterii (politice, comisioane etc) nu exclud achizitionarea de obuziere 155mm/L39. Iar aici o achizitie de M109 upgradat la varianta A7 ar avea (la 7 milioane$) cel mai bun raport pret/calitate desi vorbim despre un upgrade si nu de o masina noua.
De cumparat noi, M109A6 (cca 8.25 milioane$) ar avea cel mai bun raport pret/calitate, urmat de PRIMUS (9milioane$).
PRIMUS, o masina interesanta, usoara, ingusta dar lenta si cu rezerva redusa de munitie, ar fi bun pentru misiuni internationale (usor de dus cu avionul, la 28.3to) dar e un produs “crud” si nici nu cred ca singaporezii l-au proiectat sa opereze la -45 grade Celsius pentru ca la ei e cald.
Cu privire la calibrul 155mm/L52
Bhim are cel mai bun raport pret/calitate dar, atentie, este doar pretul turelei.
Vorbim despre turela autonoma sud africana T6/52, versiune a turelei G6/52, modificata pentru a avea toate sistemele in turela si apta sa fie montata pe sasiu de Arjun (sistemul Bhim) si T-72 (sase galeti …. mai stim pe cineva). Cadenta de tragere buna (8 lovituri/minut), echipaj de 4 dar poate opera in sistem automat, cu doar doi oameni (driver & gunner). Rezerva buna de munitie (40 in turela, din care 20 in autoloader, plus 10 in sasiu), restul parametrilor tinand de sasiul pe care va fi montat. Echipajul sta in turela, cu exceptia driverului care sta in sasiul de tanc. Accesul la motor, pentru service sau inlocuire, se face prin simpla intoarcere a turelei la 90 grade (stanga/dreapta).
Pentru cine nu are multi bani, un pret de 4.5 milioane$ turela, hai 5 milioane $ cu tot cu montajul, ar fi o afacere excelenta doar ca masa de 18.5 tone a turelei trebuie gestionata cu atentie.
Pusa pe un sasiu de TR-85 (43.3 tone minus cca 12 tone turela) l-ar duce la un 50 tone, cat Bizonul, si ar avea nevoie de motorul 860CP pentru a ramane la 60km/h. Cum in sasiu nu sta decat driverul, spatiul eliberat poate fi folosit pentru stocarea a 10 lovituri de 155mm, cu incarcaturile de azvarlire aferente, si pentru instalarea de rezervoare suplimentare care sa-i creasca raza de actiune spre 480-500km, fara butoaie.
O varianta interesanta ar fi upgradarea pachetului energetic cu un bloc compact motor-transmisie, de 1200 CP (de ex. Scania-Renk care se potriveste la sasiurile EST, pe sase galeti). Daca te-a costat distractia 5 milioane $ mai dai acolo niste marunti si schimbi si pachetul energetic.
Ajungi, cu aproximatie, la un sistem de 52-53 tone, cu 22.64 hp/to, 65km/h pe sosea si vreo 35-40km/h in offroad. Nu cred ca vei putea snorkeli (nu ai loc sa pui burlanul ala gros) dar un vad de 1.4m te descurci sa-l treci, la fel cum te descurci sa treci un prag sau un sant (0.9/2.8m)
Nu suna rau deloc iar sud africanii nu au contracte pentru gaze cu rusii. In plus, colaborarea cu ei ne-ar putea deschide usa spre munitiile VLAP produse de ei.
Bhim (turela T6 pe sasiu de Arjun)
AGM L52 este urmatorul, cu o masa totala de 27 tone (sasiu M270) sau 35to (Donar, sasiu ASCOD2). Exista si o varianta de instalare pe sasiu 8×8 Boxer dar cu camp de tragere limitat la 45+45 grade spre inainte si 45+45 grade spre inapoi. La fel ca in cazul Bhim, producatorii pot instala turela si pe sasiu de tanc. Sa fiu sincer, cand i-am citit parametrii si pretul, am crezut ca n-am vazut bine dar apare foarte sus in diverse clasamente pentru SPH-uri, uneori chiar inaintea PzH2000.
Complet automatizata, opereaza cu gunner si driver, cu cadenta maxima de 8 lovituri / minut. Singurul minus ar fi rezerva mica de munitie, 30 lovituri, dar care poate si completata cu 10-15 lovituri stocate in sasiu. Pretul, pe sasiu de M270, se ridica la 6.75 milioane$ (mai mic decat un upgrade la Paladin A7) iar pretul turelei se ridica la cca 4.5 milioane $.
Din punctul nostru de vedere, o instalare pe sasiu de TR-85 ar pastra tancul cam la aceeasi masa, turela AGM L52 cantarind 12.5 tone, si aceeasi viteza (cca 65km/h). Gunnerul ar sta in sasiu, in dreapta driverului, iar camera de lupta ramasa libera ar putea fi folosita pentru stocarea a 10 lovituri de 155mm (cu incarcaturile aferente), crescand rezerva generala la 40, si pentru instalarea de rezervoare suplimentare, pentru a creste raza de actiune spre 480-500km. Cu munitia si carburantul suplimentar, masa ar putea creste la 45 tone, probabil scazand viteza la 62-63km/h.
Instalarea unui pachet compact motor-transmisie de 1200 CP ar permite adoptarea unor kituri suplimentare de protectie pentru turela si sasiu (sa zicem cca 4 tone), ducand masa totala la 49 tone, cu 24.5 hp/to si o viteza spre 70-75 km/h pe sosea si 40-45km/h offroad. Ar fi ok si o motorizare cu 1000 CP. Daca mai luam in calcul ca dimensiunile turelei ar putea permite instalarea “burlanului” pentru snorkeling, ideea arata tot mai bine.
Mai mult decat atat ce sa-ti mai doresti?
Singura problema e chiar producatorul, KMW, care obisnuieste sa incheie contractele de mentenanta in conditii inacceptabile, in plus, Mutti e sensibila la suparararile si gazele Moscovei si s-ar putea sa ni le livreze cate un obuzier pe an, in loc de un batalion pe an.
GCT AMX30 AUF2 se pozitioneaza al treilea (surprinzator, pentru ca nu-mi sarise in ochi pana acum). Sistemul reprezinta un upgrade major al sistemelor AUF1, din dotarea armatei franceze (70 modernizate din 253), cu trecerea la 52 calibre, modernizarea autoloaderului si cresterea cadentei maxime la 10 lovituri/minut (asemeni PzH2000). In plus, turela poate fi montata pe sasiu de AMX30, Leo1, Arjun si T-72. Masa turelei complete se apropie de 19 tone. Separat de restul sistemului, turela ar putea costa cca 7 milioane $ (mai scumpa decat T6 dar cu cadenta mai mare).
Pe sasiu AMX 30, sistemul realizeaza un raport pret/calitate mai bun decat PzH2000, cu rezerva mai mica de lovituri dar mai usor si cu o raza mai mare de actiune, sistemele fiind egale la cadenta de tragere si raza de lovire. Diferenta decisiva o face pretul de 9.75 milioane $ la AUF2 fata de 12 milioane $ la Pzh2000. In opinia mea, e cel mai urat din lista dar nu-l cumperi pentru sex 🙂
In privinta unei posibile achizitii, francezii au suficiente sisteme AUF1 bune de modernizat, dupa cum s-ar putea realiza si instalarea turelei AUF2 pe sasiu TR-85, in conditii similare cu T6. In acest caz trebuie facuta balanta intre plusul de pret si plusul de cadenta de tragere.
GCT AMX30 AUF1 (nu am gasit poze cu AUF2 dar are burlanul mai lung)
PzH2000 se claseaza al patrulea, ca raport pret/calitate. Din punct de vedere tehnic este etalonul de performanta pentru obuziere autopropulsate. Cadenta mare de tragere (la teste a tras 12 lovituri intr-un minut si 20 lovituri in 1minut 47 secunde, cadenta practica fiind considerata de 10 lovituri pe minut. Gestiune automatizata a munitiei, magazie generoasa (60 lovituri), viteza foarte buna in offroad (45km/h) si excelenta capacitate de trecere la prag, sant si vad (1.1/3/1.5). Nu tocmai iute pe sosea (60km/h), cu costuri ridicate de operare si cam dolofan. De fapt, cel mai dolofan obuzier autopropulsat, cu aproape 56 tone.
La asa performante, asa pret: 12 milioane $. Probabil, combinatia pret-costuri operare a facut ca unele tari, dupa evaluarea sistemului, sa aleaga alte solutii (Suedia-Archer, Finlanda-155GH52APU) iar altele sa-si limiteze achizitiile, inclusiv armata germana care pastreaza doar cca.149 sisteme din care aproape jumatate in rezerva.
Aici nu includem Qatar-ul care-si permite sa ia utilaje scumpe (undeva spre 18 milioane$ bucata) sau pe croati si lituanieni care, cel mai probabil, vor primi sisteme vechi, avand in vedere pretul de cca 4 milioane $/sistem si modul de vanzare: 12 + 3 pentru piese (Croatia) si 16 + 3 pentru piese + 2 pentru training (Lituania).
Una peste alta, nu sunt suficiente sisteme pe piata pentru o dotare uniforma a armatei (in afara de cele 2 batalioane) si, in plus, noi le vrem in 2017 si 2018 in timp ce Germania le livreaza lituanienilor cele 21 sisteme intre 2016-2019, ca sa nu-i supere pe rusi. Va dati seama cam prin ce an vor termina livrarile pentru Romania?
AHS Krab, al cincilea clasat. Dezvoltat initial cu o turela AS-90M Braveheart pe un sasiu polonez, s-a optat pentru o turela produsa local si un sasiu korean K-9. La sistemul Braveheart au renuntat si britanicii. 6 lovituri pe minut desi se spune ca un echipaj antrenat poate trage 8 lovituri in primul minut. Raza de actiune foarte mare, 650km, magazie nu prea mare (40 lovituri), nu se prea descurca la vaduri (1m) in schimb sare bine praguri si santuri (0.8/2.8m). Cam submotorizat (850CP), power to weight 17.07 hp/to, ceea ce, la cele 52 tone, nu-l face prea sprinten, 60/30 km/h. Pret 10.5 milioane $.
K-9 si Firtina – impreuna, pe locul 6. Clasarea este nedreapta pentru ca pretul include atat obuzierul autopropulsat cat si vehiculul de realimentare cu munitie. Doar pentru obuzier, pretul se cifreaza undeva la 8 milioane $ /piesa, oferindu-le un raport pret/calitate excelent, imediat dupa AGM L52 si inaintea AUF2 si PzH2000.
Le iau la gramada pentru ca parametrii sunt identici, diferenta fiind la motor, in sensul ca nemtii n-ar prea vrea sa le livreze turcilor motoare MTU pentru Firtinele de export.
Fasnete pentru cele 47 tone, 21.28hp/to, ating pe sosea 66-67km/h si, probabil, un 35-38km/h in offroad (nu am gasit date). Ok la praguri, bune la sarit santuri, excelente la vaduri (0.75/2.8/1.5m). 6 lovituri / minut desi unele surse vorbesc despre 6-8 in primul minut, rezerva de munitie buna (48), raza de actiune buna (480km). In plus, sunt cele mai compacte din categorie, cu doar 2.73m inaltime, in timp ce concurenta se duce spre 3.1-3.6m.
K-9 s-a calificat in finala procedurii de achizitie derulate de India in 2015 si a fost testat in paralel cu Msta-s, depasindu-l clar, iar oferta koreeana s-a cifrat la 8 milioane $/obuzierul.
T-155 are contract de export pentru Azerbaijan dar pretul din contract (5-5.7 milioane $/buc) este stabilit mai mult politic decat pe baze comerciale, avand in vedere fratia dintre turci si azeri.
Pentru o achizitie, nu cred ca se vor baga koreenii peste turci, avand in vedere ca ultimii trebuie sa-si recupereze din banii platiti pentru licenta (1 miliard $) asa ca, cel mai probabil, discutiile se vor purta cu turcii. Aici, in functie de cum vor merge si alte contracte (ma refer la modernizarea fregatelor), e posibil sa obtinem un pret chiar mai bun, spre 7-7.5 milioane $ obuzierul.
In privinta cantitatilor, livrarea celor 2 batalioane se poate face in 2017 si 2018, la nevoie chiar din cele 280 bucati din dotarea armatei turce.
Daca nemtii fac figuri, si ma astept la asta, se poate merge chiar si cu o varianta de urgenta, cu motoare de 860CP, de tipul celor folosite de Bizon, caz in care raportul putere/masa s-ar reduce la 18.30 hp/to iar viteza pe sosea s-ar reduce la 62-63km/h dar ar creste putin raza de actiune. Asta pana se gaseste o alta solutie cu motor de 1000 CP.
In loc sa dai 7 milioane $ ca sa obtii un M109A7 cu turela SH, teava L39, viteza, raza de actiune si cadenta reduse, mai dai 1 milion $ si iei un utilaj nou si mai capabil.
Type-99 – Cea mai proasta optiune: lent, submotorizat, raza foarte mica de actiune (300km) si foaaaaaarte scump: 15 milioane $. No way !
Diana – nu e clasificat pentru ca nu are un pret anuntat.
Prototip aparut in 2015, colaborare polono-slovaca. Pe scurt, o turela Zuzana-2 amplasata pe un sasiu polonez, zic unii, dar care seamana (ca aparitie si parametri) cu sasiurile K-9 importate de polonezi din Koreea de Sud, pentru AHS Krab. Detine o rezerva de munitie nebuneasca, 80 lovituri, si cea mai mare raza de actiune (alaturi de Krab) dintre SPH-urile din lista – 650km. Se descurca bine la praguri si santuri si binisor la vaduri (0.8/2.8/1.2m) Pacatuieste prin cadenta redusa de tragere: 5 lovituri / minut si, in plus, e “crud”. Gura satului spune ca slovacii au incearcat sa-l oferteze catre India.
Cam de aici ar fi de ales, asta daca nu le vine vreo idee cretina, sa ia Palmaria care rugineste prin depozitele armatei italiene, sau M52T-urile aflate cu sutele prin depozitele armatei turce.
Alte variante sunt putin probabile: Sholef-ul israelian a ramas prototip, de programul M109I7 Spark (modernizare si trecere a obuzierelor israeliene M109 la 52 calibre) nu se mai aude nimic iar americanii ar testa o varianta de M109A7 L52 dar va mai dura 2-3 ani.
Ca sa tragem linie, la obuziere, solutiile ar fi cam asa:
- La bani foarte putini: AGM L52 (probleme politice) sau turela T6 (necesita remotorizarea sasiului TR-85);
- La bani putini: M109A7 (SH, plus presiune politica), Firtina (1 milion $ mai mult dar incomparabil ca performante), turela GCT AUF2 (cadenta mare dar necesita remotorizarea sasiului TR-85);
- La bani multi: nu e cazul;
Analizand relatia pret – performante – conditii politice, eu as merge pe Firtina.
- La sisteme de rachete cu raza de 150km:
Aici nu sunt prea multe lucruri de discutat, cererea pare orientata spre Lynx-ul israelian pentru ca sunt singurii care se incadreaza in toti parametrii ceruti:
– sistemul recunoaste si poate trage cu mai multe tipuri de munitii, de la 122 si 160mm, folosite de noi, la munitiile Uragan (220mm), Imi Extra (305mm) si Delillah (330mm);
– chiar daca in RFI se vorbeste despre sasiu pe senile sau pe roti, latimea maxima impusa (2900mm) pare sa sugereze ca ne dorim sasiu de camion (eventual produs la noi, ceea ce mi se pare corect), iar sistemele folosite de israelieni folosesc preponderent sasiuri de camion;
– cerinta de integrare a producatorilor locali in procesul de realizare a sistemelor ii avantajeaza din nou pe israelieni, pentru ca ei au deja vechime in colaborarea cu uzinele noastre de armament;
– cerinta de dimensionare a blocului de operare a pachetelor/containerelor cu rachete, astfel incat sa poata utiliza rachete cu gabarit mai mare, intrate ulterior in uz, ne face sa aruncam un gand spre Delillah (Lynx o poate folosi ) si, cine stie, spre un LORA 😉 .
– israelienii nu sunt singurii care produc rachete cu raza de 150km dar sunt singurii care pot opera integrat, cu Extra, LAR160 si Grad122. Turcii produc si ei Yildirim, cu raze de lovire de 150, 300 si 900 km (ultima extrem de interesanta) dar nu le au integrate cu alte calibre, ei folosind lansatoarele Sakarya pentru Grad 122mm. In rest, M270 al americanilor nu opereaza cu 122mm si nici nu atinge 150km, cu rachetele de 227mm.
– o alta cerinta, privind precizia foarte buna a rachetelor, se pupa din nou cu IMI Extra.
– chiar daca nu este trecuta in RFI, capabilitatea antinava a rachetelor este dorita de armata (interviu Scarlat ?), iar gurile rele spun ca s-au facut trageri de testare cu IMI Extra, la Capul Midia.
Dupa ce am strigat atata vreme “Sa vina Extra !”, ar fi culmea sa ne dam pudici si sa tipam pentru transparenta si libera concurenta (poate vin si rusii cu o oferta 🙂 )) ).
IMI Extra are calibrul de 305mm, lungimea de 4.4m, masa totala de 450kg din care 120kg incarcatura de lupta, raza de lovire 20-150km, ghidaj GPS/INS, CEP 10m. Se livreaza in blocuri de cate 4 rachete, cate doua blocuri pe lansator.
E o racheta simpla, precisa, polivalenta, imuna la spoofing si bruiaj, cu posibilitati multiple de echipare a capului de lupta (HE unitar, submunitii AT/AP, mine etc). Probabil ar merge si o incarcatura termobarica.
Excelenta pentru contrabaterie la Smerch si, la limita, la Tochka.
Poate fi lansata terestru, de pe nave (Trigon, un fel de Lynx navalizat) si din avion (o varianta putin diferita: 4.3m, 500kg, 100kg warhead, midcourse update, compatibila cu F-16).
Despre viteza nu am gasit date dar cred ca se duce dincolo de 4-4.5 Mach ceea ce o face imposibil de interceptat de catre adversar, daca nu are in dotare S-400 sau o varianta mai performanta de S-300. In cazul tintelor maritime, daca nu se afla sub umbrela S-400 din Crimeea, au o mare problema, inclusiv Moskva, pana-si modernizeaza sistemele de rachete de la bord.
Despre pret nu am gasit informatii dar notiunea de “cost effective” ma duce cu gandul la un 450-500.000 $ lovitura.
Nu reiau aici ce posibilitati s-ar deschide pentru GLSDB (bomba ghidata SDB250 sau SPICE 250, lansata de la sol cu un motor de IMI Extra) dar flexibilitatea traditionala a israelienilor in privinta adaptarii sistemelor de armament lasa posibilitatea realizarii ulterioare de sisteme echivalente HIMARS (un singur bloc x 4 Extra pe o platforma cu mobilitare sporita, eventual chiar sasiu SAUR2).
In concluzie, o asteptam cu bratele deschise 🙂 .
III. La tancuri
Aveam de gand sa procedez ca la obuzierele autopropulsate, cu tabele si date comparative, doar ca, in interviul generalului Scarlat am aflat un element care dus la o reevaluare completa a situatiei.
Generalul a spus ca achizitia de tancuri se va face dupa anul 2025 pentru ca nu sunt fonduri (am vorbit mai sus despre incarcarea bugetara, in baza programelor de achizitii, si despre optiunea logica de a lua tancuri dupa ce ai luat avioane, ca sa nu ramai fara ele).
In aceste conditii avem doua variante:
– un tanc SH, partial integrat in industria noastra (montaj, mentenanta etc);
– dezvoltarea in Romania, cu sprijin occidental, a unui tanc de generatie noua;
Inainte de a trece la variante posibile, mai citim o data RFI-ul si sintetizam conditiile minime puse acolo:
- Sa poata opera intre – 46oC si + 49oC, la o umiditate <98% si la altitudini intre 0 si 3000m;
- Motor de minimum 1200CP;
- Generator de bord;
- Tensiune nominala in tanc 24V cc;
- Calibrul tunului 120-140mm;
- Coaxiala 7.62;
- Teleoperabila AA, 12.7mm;
- Raza de actiune 400 – 500 km;
- Capacitate de observare, ziua si noaptea, in spectrul vizibil si IR + telemetrie, la 5 – 10km;
10.Distanta de identificare a tintei, ziua si noaptea, min. 3km;
11.Distanta maxima de tragere directa, ziua si noaptea, 4 – 6km;
12.Posibilitatea de angajare, de pe loc si din miscare, ziua si noaptea la distanta de 5 – 6km;
(n-am inteles de ce o data e 4-6km, apoi 5-6km)
13.Posibilitatea de tragere din miscare, la viteza > 30km/h, cu probabilitate de lovire >95% la prima lovitura;
14.Deschiderea focului in 1.3 secunde de la observarea tintei;
15.Distanta maxima de tragere indirecta, din adapostire: 16-18km;
16.Distanta maxima de tragere, prin teava, cu racheta de tip “trage si uita”: 8-10km;
17.Blindaj de baza de tip compozit/ceramic;
18.Blindaj reactiv;
19.Optiuni pentru slat-armor (“bird cage”);
20.Capacitate de snorkeling – minimum 5m adancime.
Le-am bolduit pe cele despre care cred ca vor trasa directia pe care se va merge cu achizitia:
Un tanc cu calibrul 140mm sau 120mm dar cu posibilitatea de a schimba, ulterior, tunul cu unul de 140mm, blindaj compozit/ceramic completat cu ERA si optional slat armor, capacitate de lovire directa, pana la 6km, cu tunul, de pe loc si din miscare, la viteze peste 30km/h, cu precizie >95% la prima lovitura, lansare prin teava de rachete tip “trage si uita” pana la 10km, capacitate de traversare a raurilor cu adancime de minimum 5m.
Mentionarea blindajului compozit/ceramic ne arata ca la eventuala dezvoltare a unui nou tanc romanesc, se va renunta la vechea tehnologie, cu RHA.
In privinta calibrului 140mm s-au facut diverse studii:
140 mm Future Tank Main Armament (FTMA)
140 mm Advanced Tank Cannon (ATAC) System
Future NATO 140 mm tank gun
Israel Military Industries 140 mm smoothbore gun
Rheinmetall 140 mm smoothbore gun
RUAG Land Systems 140 mm tank gun
SSTC ARA 140 mm smoothbore tank gun Bagheera
Detalii intereasante gasiti aici: http://survincity.com/2013/09/promising-140-mm-tank-gun/
Dincolo de studii, calibrul 120mm, cu capacitate de trecere la 140mm, sau direct calibrul 140mm, scot din discutie tancurile mici, sub 60 tone, din cauza spatiului redus pentru depozitarea unor lovituri mai mari.
In cazul koreeanului M1, trecerea la M1A1 si la calibrul 120mm a redus rezerva de lovituri de la 47 la 32 lovituri. O eventuala trecere la 140mm ar reduce rezerva la 17-18 lovituri;
Similar cred ca se va intampla cu celelalte platforme pe 6 galeti, cum ar fi Leclerc care banuiesc ca va ramane ca tanc de sprijin/cercetare (ar fi si pacat sa-l strici).
O sansa ar putea sa aiba K2 si Merkava Mk.IV pentru ca au sasiul mai lung, cu 6 galeti dar distantati. In rest, cred ca regula o vor face platformele pe 7 galeti.
In mod sigur, vor trebui redimensionate compartimentele de munitie si proiectate autoloadere adaptate la dimensiunile noilor lovituri. Din ce se vede pana acum, se merge pe incarcatura necuplata, o solutie nefericita, in opinia mea.
Lovitura APFSDS 140mm comparativ cu cea de 120mm
Ce am putea achizitiona noi dupa 2025 de pe piata, in ipoteza ca se va trece la 140mm pana atunci sau ca vom face trecerea la 140mm pe perioada estimata de viata a tancurilor achizitionate?
– exclus K1A1(sau orice varianta);
– exclus Leclerc (mic, aproape imposibil de trecut la 140mm cu rezultat viabil);
– Leopard 2 nu are nimeni gramada atatea decat poate nemtii prin depozite, varianta A4, si oricum nu ni le vor vinde noua, din motiv de gaze rusesti;
– K2 nu vor fi nici destule si nici suficient de ieftine/vechi pentru a ni le permite;
– Altay idem;
– Merkava Mk IV ar fi interesante, in 2012 israelienii le-au oferit columbienilor la 4.5 milioane $ bucata. Amplasarea motorului in fata si trapa din spate, pentru desant, ar oferi acces rapid pentru realimentarea cu munitie si pentru stocarea de munitie suplimentara in spatiul pentru desant. Autoloaderul (obligatoriu la 140mm) ar reduce echipajul la 3 persoane. Marea problema la Merkava este snorkelingul: nu face asa ceva nici sa-l bati;
– Abrams se gaseste in cantitati industriale si americanii ofera, la cca 3 milioane $ /bucata , un tanc refurbishat, cu modernizarile aferente la senzori si sistemele de lupta. Intrebarea, la fel ca la Merkava, este daca este loc sa inlocuiesti tunul de 120mm cu cel de 140mm si cat te va costa reproiectarea compartimentului de munitie si achizitia autoloaderului. In plus, nici Abrams nu snorlekeste. Are kituri cu care poate traversa vad adanc de 2.37m (pana la acoperisul turelei) asa ca nu vad de ce n-ar putea sa prelungeasca in sus tuburile pentru admisia si evacuarea de la motor si sa monteze, pe trapa comandantului, burlanul acela gros. Este drept ca, in conceptia americanilor, e mai usor sa intinzi un pod peste rau pentru ca ai controlul complet al spatiului aerian asa ca nu te bombardeaza nimeni. In cazul nostru, cand adversarul controleaza spatiul aerian iar majoritatea podurilor nu tin mai mult de 60 tone (daca vei mai avea poduri), este esential sa ai o libertate mare in alegerea punctelor de traversare a raurilor, fara sa te concentrezi in zona podurilor si fara sa desfasori pontoane (foarte vizibile) pentru traversare. Cine stie, poate cat timp vor depozita americanii blindatele la noi, vom putea sa mesterim si sa testam un astfel de sistem pentru ca nu e mare inginerie. Optiunea pentru Abrams (dar sa-l mesterim sa snorlkeleasca) ne-ar deschide usile catre programul la care lucreaza pentru tunul de 140mm (link-ul mai sus).
O alta varianta ar fi sa participam la o reactivare a proiectului Strv2000, prezentat detaliat de Marius aici: http://www.rumaniamilitary.ro/tancul-care-era-sa-fie-strv-2000
La nivelul anilor 80 era cumplit de scump, mai ales ca suedezii lucrau singuri la el, dar tehnologia a evoluat de atunci, au aparut solutii tehnice mai simple iar costurile unor materiale si echipamente au mai scazut sau pot fi inlocuite cu variante mai ieftine dar performante.
Cititi articolul cu pricina pentru ca e interesant. Ideea generala a proiectului a fost ca tunul de 140mm sa utilizeze doar APFSDS, impotriva tancurilor, in timp ce tunul coaxial de 40mm sa se ocupe de blindatele usoare, restul (camioane, automobile, personal debarcat) urmand sa cada in sarcina celor 2 mitraliere de 7.62.
Intre timp, la calibrul 40mm a aparut CT40, cu munitie telescopica, ocupand un spatiu mult mai mic, dar cu performante balistice excelente.
Tunul CT40mm, comparat cu alte tunuri, si munitie telescopica 40mm
Cred ca o asociere Israel (sasiu Merkava MkIV, eventual si turela), Elvetia (tun RUAG 140mm), Suedia (autoloader, integrare), Romania (vopsit sasiul, montat placute inmatriculare, catering, udat florile, dat cu parerea 😉 ) ar putea revitaliza proiectul la preturi mai mult decat interesante. Daca e fezabila o astfel de asociere, ar trebui impinse lucrurile si demarate discutiile, sa vedem cat sunt de interesati. Cine stie, poate facem utilajul sa si snorkeleasca 🙂 .
A treia varianta ar fi sa devenim clienti ai programului germano-francez, la niste preturi care sa ne omoare, cu figuri si intarzieri repetate din partea nemtilor, sau sa vedem ce iese din programul Bagheera al ucrainenilor (astia n-au bani nici sa treaca strada) dar e putin probabil sa accepte americanii sa punem pe Abramsuri alte tunuri decat cel produs de ei.
A patra solutie, cea mai ieftina, ar fi sa negociem cu americanii pentru Abramsuri refurbishate (sunt ieftine), sa le lasam asa cum sunt (ok, mesterim snorkelul 🙂 ) si sa dezvoltam o varianta simpla de vanator de tancuri.
Sasiu de TR-85, tun de 130/152mm (cu posibilitate de schimbare la 155mm) cu autoloader, afet tip Giatsint-s sau Rascal imbracat intr-o turela cu rotatie limitata (15-25 grade stanga/dreapta), motorul in fata, motor secundar, tun de 25-40mm coaxial, teleoperabila 7.62mm, motor de 1200 CP. Cca 50 tone, 70km/h, echipaj de 3 (operabil si cu unul singur), 400-450km raza de actiune, cadenta practica de tragere 15 lovituri /minut.
Cred ca solutia cea mai practica ar fi ultima, mai ales daca reusim sa negociem un contract cu finantare din partea Trezoreriei Americane, astfel incat sa inceapa sa ni le livreze din 2017 iar platile sa le facem incepand cu 2025 sau 2026, dupa ce terminam achizitia ultimelor doua escadrile de F16, iar in paralel sa ne apucam de surubarit la vanatorul de tancuri.
Eroul Bula