Imediat dupa atacurile israeliene asupra unor tinte de pe teritoriul sirian, pe langa reactile dure ale Mocovei, presa a fost indundata de stiri contradictorii despre posibilitatera ca Siria sa aiba deja, sau sa primeasca in viitorul foarte apropiat, sisteme antiaeriene cu raza lunga S-300. Chiar Presedintele rus, Vladimir Putin a evocat posibilitatea ca aceste sisteme antiaeriene, impreuna cu alte arme moderne, sa fie transferate catre Siria.
Numai ca preasa internationala, inclusiv cea rusa, este impartita in doua: unii sustin ca deja S-300 ar fi in Siria, altii ca ca rachetele antiaeriene ar fi in drum spre Damasc. Ca sa ajungem sa intelegem cat mai exact situatia, haideti sa luam la mana toate declaratile facute si sa vedem daca avem motive sa consideram ca S-300 se afla deja in Siria.
In primul rand cei de la Ria Novosti se intreaba daca chiar exista o intelegere intre Moscova si Damasc privind livrarea de S-300?!
Aici singura dovada solida este raportul anual al constructorului acestor sisteme, raport publicat in 2011, de catre Nizhny Novgorod Machine Building Plant, iar in acest raport scrie negru pe alb ca exista un contract pentru livrarea de sisteme AA S-300 catre Siria! Intre timp raportul a disparut de pe pagina oficiala a Nizhny Novgorod Machine Building Plant, sau din arhiva electronica, dar a acesta a fost citat de publicatii foarte respectabile, cum ar fi cotidianul economic rusesc Vedomosti, care spune ca valoarea contractului ar fi de 105 milioane de dolari, fara a se specifica ce anume trebuia sa livreze constructorul rus de acesti bani.
Toate celelalte surse se bazeaza pe scurgeri anonime de informatii, dar care au fost preluate de mijloace mass-media foarte credibile. Un exemplu ar fi Kommersant si The Wall Street Journal, care precizeaza, in urma cu cateva zile, ca afacerea S-300 ar implica patru baterii S-300 si 144 de rachete, totul pentru suma de 900 milioane de dolari, iar livrarile ar fi in curs. Ca o paranteza, o baterie de rachete S-300 este estimate la 115 milioane dolari, iar o racheta la un million bucata.
Pe de alta parte Ministrul Rus de Externe a precizat in numeroasa ocazii ca Moscova isi tine cuvantul fata de contractele de livrare de armament semnate cu Siria, fara a preciza ce contin aceste contracte. Asadar raspunsul la intrebarea daca Rusia si Siria au un contract privitor la livrarea de sisteme S-300, raspunsul ar putea fi unul afirmativ.
A doua intrebare pusa de Ria, se refera la influentele externe asupra livrarilor de rachete antiaeriene rusesti catre Siria.
Afacerea este una bilaterala, intre Mocsova si Damasc, iar Siria nu este supusa vreunui embargo privind livrarile de armament, bineinteles pentru ca Rusia si-a folosit dreptul de veto.
Cat de periculos este intradevar S-300 pentru aviatia israeliana sau pentru cea americana/europeana?!
Desi S-300 si-a facut intrarea in pe scena in 1978, de atunci a fost modernizat de multe ori, fiind astazi coloana vertebrala a apararii antiaeriene si anti-racheta rusesti. S-300PMU2 poate lansa sase rachete intr-o singura salva, fiecare racheta fiind ghidata catre o tinta proprie. Desi nimeni nu stie cat de eficiente ar fi aceste rachete impotriva avioanelor israeliene F-16 sau F-15, in mod sigur orice nou atac ar presupune riscuri mult crescute pentru atacator.
Care ar fi tintele pentru care Rusia ar trimite aceste rachete in Siria si impotriva cui le-ar folosi sirienii?!
Rebelii n-ar avea nici o treba cu S-300, pentru simplul motiv ca nu detin nici macar umbra unei aviatii, asadar?! Pai singurii “beneficiarii” ai S 300 ar fi aviatile israeliana si cea NATO, care ar avea mari probleme, prima sa mai atinga tinte de pe teritoriul sirian fara pierderi, cea de a doua ar avea mari greutati in crearea unei zone de interdictie pentru avioanele lui Assad, asa cum au facut in Libia. Cu cateva avioane aliate doborate, apetitul europenilor si americanilor pentru cauza “democratiei siriene” s-ar putea sa se estompeze extrem de rapid.
De cat timp ar avea nevoie Assad si ai lui sa ia la ochii avioanele neprietene, in eventualitatea ca aceastea ar zbura totusi pe deasupra S-300 siriene?!
Punerea in stare de lupta a unei baterii dureza cinci minute, odata ce ai rezolvat problema cumpararii, transportului si pregatirii personalului. Banii se pare ca nu sunt o problema pentru Assad, iar transportul din Rusia catre Tartus ar dura cam doua saptamani, asta daca europenii nu fac iar figuri cu navele rusesti care transporta arme catre Siria, pe motiv de asigurare expirata 🙂 . Daca Moscova ar trimite insa S-300 s-ar asigura probabil ca nimeni nu se apropie de navele sale de transport, iar distrugator rusesc retinut in port pe motiv de asigurare nu cred ca ar avea cineva curajul sa incerce… 🙂
Ziarul de limba araba, editat la Londra, Al-Quds Al-Arabi sustine insa sus si tare, citand surse americane via surse israeliene, ca rachetele S-300 au ajuns in Siria inca din august 2012, odata cu tehnicieni rusi.
Pe de alta parte expertii rusi in armament spun ca acordul cu privire la livrarea de S-300 catre Siria ar fi fost lasat balta, iar ca acum Siria sa poata primii lansatoare si rachete ar fi nevoie de circa un an, pentru construirea si testarea lor, iar pentru pregatirea personalului ar fi necesare cam sase luni, astfel ca in cel mai optimist scenariu Assad si-ar putea primii rachetele si personalul gata pregatiti undeva in noiembrie 2013, dar un termen mai realist ar fi primavara lui 2014.
Numai ca nimeni nu spune ca S-300 pentru Siria ar trebui sa fie noi, acum construite, ci ar putea foarte bine sa vina din surplusul Armatei Ruse, care deja a inceput inlocuirea S-300 cu S-400 Triumf si cum stie toata lumea rusii nu arunca absolut nimic.
Si daca S-300 il poate face pe Premierul Netanyahu sa zboare urgent catre Soci, atunci ne intrebam cum vor reactiona occidentalii, daca Siria ar primi nu numai S-300 PMU2, ci poate si una-doua baterii S-400 Triumf?! Aici trebuie sa tinem cont de faptul ca S-400 a intrat deja in dotarea trupelor ruse, iar Moscova a oferit deja Triumful la export, iar ca sa vinzi un lucru atat de complex si de scump, precum un sistem AA cu raza lunga, ceva publicitate pe avioanele americanilor si israelienilor n-are cum sa strice.
Daca francezii si-au trimis mandretea de Rafale sa-l ia de carlionti pe bietul Kadaffi, doar-doar or vinde si ei cuiva avionul, rusii de ce nu si-ar face intrarea pe piata cu S-400, prin cateva poze cu epave fumegande de F-15 israeliene si poate, daca chiar au noroc, americane?!
Vorba aia: Reclama, sufletul comertului!
Mazel tov!
Sursa: Ria Novosti
GeorgeGMT