In mod sigur ar putea fi, depinde cum se va realiza aceasta destramare. Daca ruperea acestui stat cu totul artificial se va realiza prin implozia autoritatii centrale, urmata de o reorganizare a teritoriului la nivel local, prin aparitia de comitete cetatenesti si militii locale – totul bazat pe etnicitatea locuitorilor, ar putea sa fie cat de cat bine, daca insa se va ajunge la razboi civil am cam sfeclit-o, insa nu de tot!
Ganditi-va doar la lungimea granitei comune cu Ucraina si pe cale de consecinta la valul imens de refugiati pe care tara vecina ii va genera si cu care Romania ar trebui sa se descurce, insa pana la urma din punctul de vedre al intereselor romanesti, Ucraina ar trebui sa ramana un stat unitar?!
Aici voi risca in a afirma ca disolutia statala a Ucrainei ar putea sa ne aduca, pe langa unele necazuri efemere si niste avantaje foarte consistente pe termen lung si foarte lung:
- Cresterea exponentiala a importantei Romaniei ca frontiera estica a UE si NATO si odata cu acest lucru poate si situatia din tara noastra se va schimba, sub presiunea evenimentelor si a aliatilor nostri
- Calea deshisa pentru recuperarea Bucovinei de Nord si a Buceagului. Daca unirea cu Basarabia este, macar teoretic, oricand posibila, cele doua provincii romanesti incorporate Ucrainei nu ne sunt deloc la indemana atat timp cat Ucraina exista ca subiect de drept international
- Un cvasi-razboi civil la granitele noastre poate ar sperie pe multi romani, dar cred ca ar trebui sa ne aducem aminte ca Romania este “experta” in a pescui in ape tulburi, Marea Unirea din 1918-1919 s-a putut face tocmai degringolandei care cuprinsese marile puteri europene in general si Imperiul Rus in special, altfel nu vedeam noi unirea cu Basarabia
Asadar, desi nu-mi doresc un razboi civil in Ucraina, as privi cu mult interes o dezintegrea, cat mai pasnica sper eu, a acestui colos de sorginte blosevica, fals, impotriva firii, o “tara” care nu are nici-un atribut care sa-i permita sa se numeasca asa. Iar cu razboiul civil ne-om descurca noi cumva, atata timp cat in 1919 am avut razboi civil si pe hotarul de vest – in Ungaria si pe hotarul de est – in Basarabia cu hoardele bolsevice.
Pentru ca trebuie sa ne privim in ochi si sa admitem: Romania Mare s-a nascut prin moartea altora, pentru ca abia atunci lanturile care tineau poporul roman prizonier al politiciilor imperiale s-au rupt, iar noi am putut, liberii, sa decidem in ce tara sa traim si cu totii am ales Romania Mare. Nu trebuie sa ne frica de incertitudine, de dezastru, pentru ca in orice rau se ascunde o oportunitate si trebuie doar sa avem curajul sa o fructificam.
Slabiciunea imperiilor este sansa noastra, o sansa uriasa si deocamdata doar prezumtiva, insa daca va aparea, daca romanii din Bucovina ne vor cere ajutorul, daca razboiul civil va izbucni in Ucraina, Romania are datoria sfanta sa-si apere cetatenii de dincolo de granitele sale legale si de asemenea Romania are datoria sa ajute orice refugiat, indiferet de limba pe care o vorbeste, daca acel refugiat va veni la noi, manat de urgia razboiului.
In caz de dezastru va trebui sa ne deschidem granitele, sa-i primim pe toti cei care vin si sa impartim cu ei, oricat de saracii am fi, painea si laptele nostru, asa cum am facut cu refugiatii polonezi in 1939.
In caz de conflict intern in Ucraina Armata Romana si Jandarmeria vor fi trimise pe frontierea de nord si de est pentru protectia Traii si poate atunci politicienii nostri vor intelege ca o armata bine pregatita si dotata nu sunt un moft ci o cruda necesitate. Sa ne ajute Dumnezeu sa putem face fata unei astfel de situatii si sa speram ca inca odata Dumnezeul stramosilor nostri, Dacii, ne va ajuta sa ne reintregim Tara.
Nu va fie frica de neliniste, sau de razboi, sa nu va fie frica sa va luati cu istoria de piept pentru ca un om destept si cu initiativa asteapta cu nerabdare vremurile cand cei mai multi nu stiu ce sa faca, doar cativa vad oportunitatea…
Iar mai jos cateva fragmente dintr-un excelent articol al domnului Geroge Damian, vis-à-vis de situatia reala din Ucraina si de aparitia Republicilor Cazacesti in aceasta tara. Ca o nota personala, cazacii nu fac niciodata nici macar un singur pas fara aprobarea Moscovei si sunt specializati pe razboi civil, pe masacrarea populatiei civile, pe impunerea vointei Kremlinului, fiind daca vreti echivalente cu trupele anti-partizani ale SS-ului din WW2.
Eu personal i-as executa pe toti si i-as lasa sa putrezeasca in mijolcul strazilor. Dar daca va fi cazul si blestemul cazacesc se va abate asupra Bucovinei si Buceagului…asta e, ne vom duce crucea si vom trimite si noi ce avem prin curte.
Ne-am mai luptat cu ei, i-am mai omorat odata, iar aparitia lor arata ca se pregateste preluarea in forta a Ucrainei, iar acest lucru va duce la razboi civil.
Cazacul torturat
Toată lumea a văzut filmuleţul cu protestatarul dezbrăcat în zăpadă şi umilit de poliţiştii ucraineni. Brutalitatea poliţiei din spaţiul ex-sovietic întrece cu mult ceea ce s-a întâmplat şi se întâmplă în fostele ţări socialiste, ca să nu vorbim de Europa occidentală. Dar v-aţi uitat la privirea celui torturat? Aţi văzut cu câtă ură se holbează la poliţişti? Un om dezbrăcat în zăpadă, plin de vânătăi, fotografiat de cei care îl torturează ca un trofeu, ca un animal capturat – şi totuşi el este neînfrânt, abia aşteaptă să scape şi să le-o plătească miliţionerilor cu vârf şi îndesat. Credeţi că vreunul din hipsterii care băteau cu bidoane în asfaltul Bucureştiului astă toamnă ar fi fost în stare de aşa ceva? Eu unul nu cred. Detaliul important: torturatul de la Kiev este cazac, face parte dintr-unul din multele detaşamente paramilitare care împânzesc Ucraina.
Este foarte greu de înţeles pentru noi românii cine sunt aceşti cazaci, iar aici rezidă cheia întregului amalgam politic de la Kiev. Fascişti, extremă dreapta, anti-semiţi, stângă radicală, dementele de la Femen – un întreg curcubeu delirant se manifestă sub pretenţia aderării Ucrainei la Uniunea Europeană şi nu mai are nici o legătură cu această pretenţie. Orice nou regim ridicat pe ruinele maidanului ucrainean nu va avea nici un fel de legătură cu Uniunea Europeană.
Relatările despre Kiev din presa românească dovedesc că reporterii rămân reporteri. Organizaţia paramilitară care a preluat controlul asupra unui sector din centrul Kievului este foarte bine fotografiată în reportajul publicat de Casa Jurnalistului (relatarea lui Vlad Mixich este emotiv-insipidă). La Kiev a fost recreată o sece căzăcească în cea mai clasică formă. Mie îmi aminteşte de Taras Bulba şi de povestea jidovului rătăcitor din Ilf şi Petrov, de demenţa războiului civil din Ucraina de la începuturile Uniunii Sovietice, de anarhiştii lui Makhno şi delirul de generali albi ucraineni. Astă noapte am urmărit pe Twitter discursul atamanului Kliciko şi reacţia mulţimii de pe maidanul din Kiev. Liderul a fost huiduit când a vorbit de armistiţiu şi compromis, iar după ce a cârmit-o spre grevă generală şi extinderea maidanului a fost aplaudat. Cazacii vor să lupte cu orice preţ.”
Continuarea acestui excelent articol: George Damian
Asadar facand referire la titlul articolului domnului Damian, eu nu ma bucur de prabusirea Ucrainei, dar nici doliu la matura n-am de gand sa-mi pun si incerc sa gasesc in aceasta prabusire cat mai multe oportunitati pentru Romania, pentru ca necazuri vor fi oricum, nu avem forta sa le inlaturam ci doar sa le ducem in spate, dar poate, daca suntem un pic atenti si avem un pic de tupeu, am putea sa vedem si eventualele beneficii viitoare…
Asadar sa vina iuresul si moartea. Vedem noi cum ne-om descurca!
GeorgeGMT