In cateva articole anterioare s-a vorbit despre eliminarea sau inlocuirea Rusiei pe piata Europeana a gazelor naturale si despre posibila alternativa pe care o reprezinta GNL-ul, pe care Rusia l-ar percepe drept un pericol urias.
Din pacate lucrurile nu sunt asa de simple, cel putin nu fara o schimbare majora in politica externa a SUA si UE, si voi incerca sa exemplific in cele ce urmeaza.
GNL nu este altceva decat un mod alternativ de a transporta gazul natural. Ca urmare, ecuatia energetica va continua sa se invarta in jurul jucatorilor importanti existenti pe piata si a rezervelor, productiilor si capacitatilor lor de export.
In 2012 Europa a importat 51 milioane tone GNL. In timp ce Rusia a exportat in Europa 130 de miliarde metri cubi de gaz natural. Cantitate care transformata ar reprezenta 95 de milioane tone GNL.
Deci pentru a inlocui Rusia, Europa ar trebui sa importe inca 95 de milioane tone GNL pe langa cele 51 de milioane deja importate. Iar asta e imposibil pe termen mediu tinand cont ca in 2012 intreaga cantitate de GNL consumat la nivel global a fost de 238 milioane tone, din care 166 de milioane de tone au fost “sorbite” de Asia. Si ca piata mondiala a GNL e caracterizata de foarte putin loc de manevra intre cerere si oferta.
In al doilea rand, consumul mondial de gaze naturale va creste mult in urmatoarele decenii (inclusiv cel al Europei), in principal ca urmare a cererii mari in China (care va trece de pe carbune pe gaz natural), ceea ce va duce automat si la cresterea preturilor GNL, care oricum sunt si acum mai mari pe pietele din Asia.
De vreme ce cresterea principala a consumului de gaze naturale va fi inregistrata in Asia, iar Asia consuma deja 71% din GNL-ul produs si vandut la nivel global, efectul va fi unul de “aspirator”. Avand preturi mari si perspectiva unei cereri crescande, mare parte a GNL-ului se va indrepta catre Asia, care va continua sa domine piata.
Deci este greu de crezut ca Europa va putea importa inca 95 de milioane de tone de GNL (deci un total de 146 de milioane de tone, peste 60% din piata mondiala a GNL in 2012). Oferta nu va putea acoperi o asemenea cerere prea curand, excedentul de capacitate de productie fiind in prezent estimat undeva la doar 10% (deci aproximativ 23 milioane tone in 2012). Apoi, chiar si sa apara gradual pe piata o astfel de cantitate, Europa va trebui sa concureze cu insetata Asie pentru cota de piata. Iar concurenta asta se va traduce in preturi mari.
Ca urmare, ca sa inlocuiesti Rusia pe piata Europeana a gazului natural ti-ar trebui un exportator capabil sa rivalizeze cu Rusia la capitolul rezerve, productie si capacitate de export (eficienta energetica interna plus infrastructura de export), dar si preturi competitive.
Qatarul si-a atins deja varful de productie. La o productie de 157 de miliarde metri cubi (mmc) in 2012, a exportat 105 mmc sub forma de GNL si 19,2 mmc prin conducte. Restul intrand la consum intern. Din cele 105 mmc exportate sub forma de GNL, 31 mmc au fost exportate in Europa si 66,5 mmc in Asia.
Desi multi vorbesc despre SUA ca alternativa, rezervele sale de 8,5 trilioane metri cubi (prin comparative, Qatarul are rezerve de 25 tmc) nu sunt suficiente pentru a inlocui Rusia pe piata. Cel putin nu in mod sustenabil. In plus, SUA se va orienta tot pe baza de pret si va da prioritate pietei interne pentru a-si asigura competitivitatea industriala. Nu isi va vinde gazele ieftin pe considerente politice (“salvarea” Europei de importurile din Rusia) pentru a nu-si epuiza rezervele de dragul altora.
Singura tara care poate rivaliza Rusia la capitolul rezerve este Iranul. Rusia are rezerve de gaze naturale estimate la 32,9 trilioane metri cubi (tcm), in timp ce Iranul o surclaseaza cu rezerve estimate la 33,6 tcm.
Iranul ar putea aduce un plus important pe piata mondiala a GNL, dar are nevoie de investitii si piete de desfacere, ambele lucruri fiind blocate de, culmea, sanctiunile SUA.
Cu un Iran intrat pe piata GNL, cu cantitati si din SUA, Europa si-ar putea reduce semnificativ importurile din Rusia. Dar pentru asta ar fi nevoie de o reconsiderare a relatiilor cu Iranul iar aici timpul nu e de partea UE/SUA. Cu cat mentin relatii reci cu Iranul cu atat il imping mai mult in bratele jucatorilor asiatici. Si nu vor putea opri China sa investeasca in gazul natural iranian.
Oricum o eliminare completa a Rusiei de pe piata nu cred ca e viabila si nici sanatoasa din punct de vedere economic, mai ales daca Rusia poate intr-adevar oferi gaze naturale la preturi mai bune. Miza GNL nu o constitutie eliminarea completa a unor jucatori mari de pe piata ci diversificarea surselor de import.
Vector