La inceputul lunii iulie va spuneam ca santierul naval Vard Tulcea va construi 3 LRPV-uri pentru Garda de Coasta a Norvegiei. Articolul il gasiti AICI:
Foarte pe scurt, este vorba despre nave cu lungimea de 136m, latimea (la linia de plutire) de 22m, capacitate de navigare prin gheata. Navele sunt destinate sa inlocuisca navele clasei Nordkapp, avand ca misiuni declarate: patrularea pe distante mari, supraveghere, search & rescue, curatarea deversarilor de hidrocarburi.
Livrarea navelor catre Garda de Coasta a Norvegiei urmeaza sa aiba loc esalonat, in 2022, 2023 si 2024, in primul trimestru al fiecarui an. Santierul Vard Tulcea va construi corpurile navelor pe care va trebui sa le livreze catre santierul Vard Langsten, cu cca. un an inainte de termenele mentionate mai sus, pentru a-i da timp sa efectueze asamblarea finala, armarea si probele, inainte de livrarea catre beneficiarul final.
Noua clasa de nave
Stiam ca norvegienii au solicitat ca navele sa fie construite, din ratiuni de securitate, intr-un santier norvegian ceea ce m-a facut sa cred ca nu erau simple nave de adunat titeiul din apa iar datele gasite despre navele clasei Nordkapp mi-au confirmat ca norvegienii se gandesc la o utilizare duala, pentru timp de pace si, inarmate suplimentar, pentru timp de razboi.
Initial, estimasem ca navele vor fi o dezvoltare a clasei VARD 7 100 ICE, produsa pentru marina canadiana, dar autoritatile norvegiene au apelat, pentru proiectare, la un mai vechi colaborator, firma LMG MARIN care proiectase si nava de patrulare-spargator SVALBARD, realizata in 2001, tot pentru Garda de Coasta a Norvegiei.
KV Svalbard
Cateva detalii despre KV Svalbard:
Valoarea contractului: 80 milioane $, fara radar si elicopter;
Intrat in serviciu: 2002;
Deplasament: 6.375 to;
Lungime: 103.7m;
Latime la linia de plutire: 19.1 m;
Pescaj: 6.5 m;
Adancime (de la puntea principala): 11 m;
Viteza maxima: 18 noduri;
Propulsie Diesel – electrica;
2 ABB Azipod (azimuth thrustser pods);
Capacitate de spargere a ghetii spre prova si spre pupa;
Echipaj: 50+15 air crew;
Senzori: EADS TRS-3D / 16E cu IFF;
Armament: 1x 57mm Bofors, mitraliere 12.7mm, spatiu instalare Simbad;
Capacitate de imbarcare ptr. 2 elicoptere pana la 11 to;
Nava a fost destinata completarii capacitatii celor trei nave ale clasei Nordkapp, pe langa capacitatea de spargator, nava putand face si remorcaj de urgenta pentru nave cu deplasament de pana la 100.000 to.
Cum spuneam, norvegienii au cerut discretie privind detaliile tehnice ale navelor asa ca nici la vizita de la Vard Tulcea nu am aflat nimic in plus.
Prin urmare, am inceput sapaturile pe internet, sa vad daca nu s-a publicat ceva sau daca nu au aparut discutii pe forumurile pasionatilor de nave.
Primul lucru pe care l-am aflat a fost ca noua clasa se va numi Jan Mayen, dupa numele insulei situate in Atlanticul de Nord, la cca 800 km NNE de Islanda.
Apoi am gasit programul de modernizare si dotare a Garzii de Coasta norvegiene, sub semnatura lui Odd Magne Nillsen, seful de proiect din cadrul NDLO NS (Norwegian Defence Logistics Organisation Naval Systems), un fel de DPA de pe la noi.
Documentul, publicat in 2014, evalua situatia dotarii Garzii de Coasta norvegiene si propunea un calendar privind echiparea cu noi nave, punand accent pe navele purtatoare de elicoptere.
Graficul de modernizare a Garzii de Coasta a Norvegiei, varianta din 2014
Dupa cum reiese din grafic, in 2014, norvegienii intentionau sa se doteze cu o nava de patrulare cu deplasament mare si capacitati de navigare prin gheata, P6615, pentru a suplimenta nava Svalbard si a acoperi zona arctica, cu insulele Svalbard si Jan Mayen.
Tot conform programului din 2014, cele trei nave din clasa Nordkapp urmau sa fie inlocuite cu 2 sau 3 nave, P3049, cu lungimea sub 125m si deplasament de cca 2500 to.
Sa ne oprim putin la caracteristicile cerute pentru proiectul P6615:
Lungime: 136.4 m;
Latime: 19 m;
Pescaj: 6.2 m;
Deplasament gol: 7.300 to;
Deadweight: 2.500 to;
Deplasament full: 9.800 to;
Viteza: min 22 noduri;
Capacitate de operare in siguranta pana la mare de gradul 5 inclusiv;
Ice class: ICE-1A * F (Extreme ice conditions, capacitate de navigare fara spargator prin gheata de 1 m);
Winterization: Winterized Polar (-30grade Celsius);
Propulsie: Diesel electrica;
Autonomie: 8 saptamani fara realimentare;
Capacitatea cabinelor: 100 persoane;
Capacitate de depozitare a containerelor pe punte;
Capacitate hangar: 2 elicoptere tip NH 90;
Helipad: suporta helicoptere de marimea AW 101 Merlin (14.6 to);
Salupa rapida de cca 7m;
Doua barci rapide de salvare;
Schita proiectului P6615
Dupa cum se observa, nava va avea, la prova, un bow thruster si un azimuth thruster retractabil. Sistemul cu azimuth thruster retractabil este folosit si pe fregatele clasei Nansen. Desi un pic mai complicat, sistemul permite navei, in cazul unei avarii totale la masinile principale, sa se deplaseze cu 5 noduri si sa iasa, taras-grapis, din zona de pericol.
La pupa, nava dispune de doua stern thrustere, foarte utile pentru manevrele de pozitionare inainte de a lua o nava la remorca.
Tot pe puntea de la pupa, se vede vinciul de remorcare, apt sa tracteze o nava de 100.000 to.
Alte capabilitati solicitate:
– Sa poata primi si lansa elicoptere atat ziua cat si noaptea si sa detina spatii pentru reparatiile si mentenanta elicopterelor;
– Facilitati spitalicesti;
– Camere de operatiuni, pregatite sa sprijine atat misiuni civile cat si militare;
– Echipamente pentru prevenirea poluarii petroliere si spatii pentru depozitarea petrolului recuperat din mare.
Capabilitati militare:
Sistem C2I (Command, Control and Information), incluzand controlul zborului pentru elicoptere, picture compiler, interfete pentru Network based Defence;
Sisteme de comunicatii militare, secretizate si nesecretizate (radio, SATCOM, Link);
Armament (tun, mijloace de sprijin cu foc-all weather, mitraliere);
Sonar;
Echo sounder (masurarea adancimii si cartarea fundului marii);
Spatii de depozitare pentru torpilele si minele din dotarea elicopterelor;
Conform programarii initiale, contractul cu santierul desemnat urma sa se incheie la sfarsitul lui 2016 iar nava sa intre in probe in trimestrul 3, 2019.
P6615 – vedere de sus
Intre timp, planul norvegienilor a suferit modificari, acestia renuntand sa mai construiasca navele P3049 si luand decizia sa construiasca trei nave P6615, in loc de una, pentru inlocuirea clasei Nordkapp.
Motivatia oficiala a fost ca incalzirea climatica va duce la intensificarea traficului naval si a activitatilor de cercetare in Oceanul Arctic, urmate de o foarte probabila demarare a forajelor si extractiei de hidrocarburi, situatie in care Norvegia ar avea nevoie de un numar sporit de nave cu autonomie marita, apte sa suporte furtunile puternice din zona, sa preia si sa livreze echipamente si oameni de la / catre diferite puncte din zona (localitati de pe coasta, insule, nave, instalatii de foraj/extractie).
Desigur, incalzirea climatica nu s-a produs brusc in 2014 ci, in paralel cu conflictul din Ucraina, s-au intensificat revendicarile Rusiei privind Zona Economica Exclusiva din Oceanul Arctic, foarte bogata in resurse minerale, cu operatiuni ale submarinelor si navelor de suprafata si cu zboruri ale avioanelor de recunoastere si de bombardament, semn clar ca lucrurile se vor complica in zona.
De aici si decizia norvegienilor de a se dota cu 3 nave de mare capacitate, apte sa opereze in zonele arctice si sa transfere rapid, cu elicopterele, trupe FOS si echipamente in zonele sensibile strategic si sa poata interveni, in caz de urgenta, la platformele de foraj marin.
In conditiile acestea, etapele programului au suferit modificari, astfel:
2017 – Negocieri cu ofertantii;
Primavara 2018 – Analiza ofertelor finale;
2018 – Atribuirea contractului;
2018 – 2019 – Definitivarea designului;
2019 – 2024 – Constructie;
Toamna 2021 – Probe;
2022 (Q1) – Livrarea primei nave.
La inceputul lui 2017, sase santiere navale s-au precalificat si au primit specificatiile navei pentru intocmirea ofertelor:
Westcon Yards AS;
Fitjar Mekaniske Verksted AS;
Havyard Ship Technology AS;
Ulstein Verft AS;
Kleven Maritime AS;
Vard Langsten AS.
La sfarsitul lunii iunie 2018, Fincantieri a anuntat ca Vard Langsten AS a castigat competitia si va construi navele.
Corpurile navelor vor fi realizate la santierul Vard Tulcea, asamblarea finala, armarea, probele de mare si livrarea navelor catre Garda de Coasta a Norvegiei cazand in sarcina santierului norvegian.
Valoarea finala estimata ar fi de 240-243 milioane $, pentru fiecare nava.
Cam acestea sunt datele principale despre nave dar trebuie tinut cont ca proiectul inca se definitiveaza.
La momentul lansarii competitiei pentru cele 3 nave, au existat unele nedumeriri legate de faptul ca se propune un proiect din 2013 pentru o nava care va intra in serviciu in 2022-2024 dar oficialii norvegieni au declarat ca, in linii mari, acesta ar fi proiectul dar ca sunt deschisi sa analizeze propunerile competitorilor.
Printre propuneri s-au aflat renuntarea la sistemul clasic de propulsie, cu ax portelice, si inlocuirea lui cu azipod-uri precum si utilizarea altor sisteme de propulsie, unele incluzand turbinele cu gaz.
Deja, la anuntarea castigatorului, Fincantieri a spus ca nava va avea o latime de 22 m, fata de 19 m proiectul initial, asa ca sunt de asteptat si alte surprize, cum ar fi cresterea deplasamentului spre 11.000 to.
Azipod (sus) vs azimuth thruster clasic (jos)
Urmarind discutiile pasionatilor de nave si arme, am putut observa ca se gandesc la acelasi lucru, la un tip de nava cu caracter dual si cu mare potential de inarmare in caz de razboi.
Se considera ca navele vor fi destinate atat transportului rapid al trupelor cu helicopterele, transportului de echipamente cat si evacuarilor de urgenta pentru localitati sau amplasamente izolate ale unor companii.
P6615 – hangarul
Acel deadweight de 2500 to, chiar si dupa ce scazi din el carburantul si celelalte consumabile necesare navei, arata o capacitate mare de transport, excelenta pentru aprovizionarea unor baze indepartate si izolate.
Puntea de la pupa poate fi folosita foarte bine pentru instalarea unor rachete antinava si a unui sonar tractat sau pentru lansarea de mine, depozitate si sub helipad.
Spatiul foarte mare de pe acoperisul hangarului poate fi utilizat pentru instalarea oricarui CIWS, ca vorbim despre RAM sau Millenium 35, a sistemelor de contramasuri chaffs & flares si a celor antitorpila.
Nava dispune de suficiente spatii pentru instalarea de lansatoare de torpile antisubmarin, cu lansare prin saborduri.
Ma tot uit la adancimea de 11m, pana la linia de plutire, si la tot spatiul ala de sub tunul prova …. 😉
In privinta helipadului, sa ai un helipad lat de 22m si sa nu-l consolidezi ca sa primeasca aeronave pana la nivel de CH-47 Chinook, CH-53 Superstalion sau V-22 Osprey inseamna sa dai banii degeaba iar norvegienii nu prea obisnuiesc sa faca asa ceva.
Vanturile ….. valurile …. stiti voi 😉
Pe timp de razboi, nava asta va fi orice vrea ea, mai putin portavion: escorta antisubmarin, nava logistica, nava de comandament, nava de sprijin pentru FOS, nava pentru mine warfare, nava de evacuare medicala/umanitara si va dispune de suficiente spatii pentru “optiuni suplimentare”.
Una peste alta, o clasa de nave facuta cu cap. Abia astept sa le vad iesind din santier.
In privinta navalistilor de la Vard Tulcea, daca Fincantieri castiga licitatia pentru corvete, nu vor avea timp sa se planga ca nu vor face corvetele pentru ca vor fi ocupati cu navele norvegiene (muuult mai mari).
Mai mult, dupa livrarea ultimei nave norvegiene (probabil la inceputul lui 2023), le-ar ramane cca. 3 ani la dispozitie pentru modernizarea fregatelor Regele Ferdinand si Regina Maria.
Contractul pentru corvete si fregate va dura 7 ani, incepand cu 2019, iar 3 ani ar fi mai mult decat suficienti pentru modernizarea fregatelor la Tulcea.
Vorba aia, de munca sa fie !
https://www.tu.no/artikler/bestiller-nye-kystvakt-skip-basert-pa-gamle-spesifikasjoner/367473
http://www.shipbucket.com/forums/viewtopic.php?f=13&t=5960&start=10
http://amiinter.com/pdf/RoyalNorwegianNavyMaritimeForcesOverview.pdf
Cristian Ganciu