Acum doi ani am scris un articol in care intrebam daca n-ar fi cazul sa ne gandim la un plan B.
Articolul aici: https://www.rumaniamilitary.ro/sa-incepem-sa-ne-gandim-la-planul-b-2 .
Eram exasperat de aparenta balbaiala a autoritatilor europene in problema imigrantilor dar si iritat de tendinta tot mai fatisa a bogatilor Europei de a trata est europenii ca pe o curte din spate a UE, sursa de forta de munca educata si piata de desfacere pentru lanturile vestice de retaileri.
Ce s-a mai intamplat de atunci?
- Asa cum estimam, inconstienta vesticilor a dus la accelerarea migratiei africane si din Orientul Mijlociu;
- S-a ajuns la tensiuni intre bogatii Europei si tarile est europene care au inceput sa refuze relocarea imigrantilor, mergandu-se pana la amenintari cu sanctiuni si cu taierea fondurilor europene;
- S-a produs Brexitul, dupa o campanie din care au lipsit complet liderii de la Bruxelles;
- In Polonia a castigat alegerile partidul Lege si Ordine, partid care s-a opus vehement relocarii de imigranti si tendintelor federaliste ale Bruxelles-ului. Actiunile sale de reformare a sistemului judiciar au fost demonizate de Bruxelles si presa “main stream” drept actiuni dictatoriale, trecandu-se la amenintari cu “optiunea nucleara”, suspendarea dreptului de vot in Consiliul European, plus actiuni in instantele europene pentru aducerea la ordine a “rebelilor” polonezi;
- Bogatii Europei au facut ceva pe interesele de securitate ale est europenilor si au mers mai departe cu proiectul North Stream II;
- S-au intetit presiunile pentru unificarea industriei europene de aparare si pentru crearea unei armate europene, chipurile complementara la NATO, desi se vede de la o posta ca tarile UE nu au interese comune de securitate si ca scopul final este diminuarea-eliminarea influentei NATO-SUA in deciziile continentale;
- S-au intetit presiunile pentru anularea sanctiunilor aplicate Moscovei dupa invaziile din Crimeea si Donbass.
Incet, incet, ceea ce am crezut ca e doar imbecilitate a la Juncker si inconstienta a la Merkel s-a dovedit a fi un plan ticalos de aliniere a intereselor economice ale grasilor Europei la cele ale Moscovei, de aducere la ordine a galagiosilor din estul Europei si de indepartare a prezentei SUA din Europa.
Din fericire pentru noi, alegerile din SUA nu au fost castigate de democratii lui Obama ci de republicanul Donald Trump, un tip nesuferit si usor târtan, pe care nici partidul sau nu il inghitea si pe care toata lumea il banuia de o puternica prietenie cu Rusia lui Putin.
Spre disperarea lui Putin si a cozilor sale de topor din marile capitale europene, odata ajuns presedinte, Trump s-a inscris pe linia dura a conservatorilor americani, pentru care interesele economice si de securitate ale SUA primeaza si pentru care Rusia e principalul pericol pentru aliatii europeni si pentru interesele strategice ale SUA.
Iar acolo unde Trump a sovait, republicanii din Congresul SUA au intervenit prompt, intarind sanctiunile impotriva Moscovei.
Statele Unite au realizat rapid ce incearca sa faca tandemul Germania – Rusia si, la fel de rapid, au luat masuri:
Cresterea puternica a alocarilor de fonduri pentru programele militare din Europa de est, mutarea de trupe americane, intensificarea exercitiilor.
Sprijinirea constructiei de retele de gaze care sa reduca dependenta de gazul rusesc, inceperea livrarilor de gaze lichefiate catre Polonia si a livrarilor de carbune catre Ucraina.
Introducerea de sanctiuni impotriva Gazprom si a firmelor care colaboreaza la realizarea retelelor de gaze rusesti, in special North Stream II.
Intensificarea colaborarii privind dotarea armatelor est europene, in primul rand Polonia si Romania, pentru modernizarea echipamentelor, cresterea gradului de instruire si a capacitatii de raspuns in cazul unei agresiuni rusesti.
Intensificarea contactelor si demararea de colaborari cu industriile de armament din Polonia si Romania.
Intensificarea discutiilor privind livrarea de armament catre Ucraina.
Daca intensificarea prezentei marilor companii americane de armament si apetenta Poloniei si Romaniei pentru achizitia de armamente americane a produs ceva disconfort in marile capitale europene, introducerea de sanctiuni pentru sustinatorii proiectului North Stream II a produs o adevarata criza de nervi, in special la Bruxelles si Berlin.
La unison, ministrii germani dar si Juncker au denuntat sanctiunile americane care ar afecta “interesele europene”.
Probabil, in mintea lor, interese europene = interese germane.
Mai mult, tembelul de Juncker, fost administrator de paradis fiscal ajuns presedinte al ditamai Comisiei Europene, despre care nu stii niciodata daca e treaz, s-a apucat sa vorbeasca despre razboi economic cu SUA si despre masuri de retorsiune din partea Uniunii Europene.
Cu cine s-a consultat idiotul asta inainte de a vorbi despre razboi economic intre UE si SUA?
Cu noi sigur nu. Nici cu polonezii si, aproape sigur, nici cu balticii sau alte tari din estul Europei.
Daca urmariti presa main stream, in special cea germana, veti avea senzatia ca parca le-a montat cineva un cip si spun toti aceeasi poezie: America ataca interesele europene.
Nu, interesele europene nu inseamna mai mult gaz trimis din Rusia in Germania, nu inseamna destabilizarea tarilor din estul Europei ci, din contra, inseamna diversificarea surselor de aprovizionare si reducerea dependentei energetice de Moscova.
Au companiile americane interesul sa-i scoata pe rusi din pozitia de furnizor dominant de gaze?
Desigur.
Americanii au devenit mari exportatori de gaze si au interesul sa-si vanda gazul aici.
Cine castiga din asta, in afara de americani? Sigur nu rusii si nici nemtii.
Castiga est europenii care se vad in situatia de a-si scadea dependenta de gazele rusesti.
Este vorba doar despre promovarea gazelor americane?
Nu. Americanii au sprijinit si sprijina orice proiect care sa duca la scaderea influentei Rusiei, ca vorbim de gaze din Marea Neagra, din Qatar sau din zona Caspicii si Asiei Centrale.
Deja lucrurile accelereaza iar americanii, pe langa mutarile masive de trupe in est, au trimis si desanturi de firme producatoare de armament sa se instaleze aici, sa demareze colaborari cu industriile locale si sa prinda contracte cu armatele tarilor din zona.
Daca in Polonia erau deja prezenti prin firme de renume, zilele acestea s-au inmultit stirile privind demararea de cooperari ale firmelor americane cu firme romanesti pentru demararea de proiecte sau a productiei unor echipamente in tara.
Dupa ce Moreniul batuse palma cu Rheinmetall pentru un transportor 8×8, iata ca si GDLS a venit la UM Bucuresti sa discute tot despre transportoare desi, in cazul lor, plaja unei posibile colaborari ar putea fi mult mai larga, de la transportoare Piranha la IFV-uri pe senile sau chiar livrare/asamblare/mentenanta pentru tancuri.
La fel, dupa demararea asocierii dintre IAR si Airbus, pentru producerea de elicoptere H215 la Brasov, companiile americane Bell si Sikorski au aparut si ele, cu prima parand sa fie in linie dreapta incheierea unui acord pentru productia de elicoptere AH-1Z Viper (o SuperSuperCobra).
Lockheed Martin a fost si ea prezenta aici, avand in vedere interesul nostru pentru sistemele HIMARS.
Raytheon era deja aici, fiind furnizorul rachetelor SM3 de la Deveselu, dar decizia Romaniei de a cumpara sisteme Patriot va duce la extinderea colaborarii cu compania americana.
Mai mult, luna asta sau in septembrie se anunta un nou desant de firme americane, in primul rand din industria de aparare.
Se joaca tare, americanii, dupa ce au instalat baze si rachete in Romania, par sa fi luat decizia, in sfarsit, sa se instaleze si cu firmele importante aici, in primul rand cele de armament.
Semnalul, atat pentru rusi cat si pentru „old Europe” este clar: zona ii intereseaza, se vor instala aici si vor bloca orice Ribentrop-Molotov 2 sau alte gainarii pe care se gandesc sa le faca nemtii si rusii.
In situatia asta nu trebuie sa ne mire ca Trump sprijina pe fata proiectul Intermarium, proiect pe care polonezii si balticii (cel putin) incep sa-l vada ca pe un plan B la o Uniune Europeana care pare sa-si fi abandonat traditiile, principiile si idealurile.
Cel putin ultimele meciuri dintre Polonia si Bruxelles ii fac pe polonezi sa se gandeasca la plecarea din UE iar proiectul Intermarium ar putea fi o alternativa interesanta, daca se va bucura de sprijin economic si militar din partea SUA.
In momentul asta discutiile privind Intermarium sunt la inceput, vedem tot felul de variante si de harti, in functie de interesele fiecarei tari, asa ca nu sunt foarte optimist in privinta unei organizatii care sa se intinda din prima de la Marea Baltica la Marea Neagra si la Adriatica.
Cred ca ar trebui construit cu rabdare, pornind de la Polonia si Romania, ca principali piloni de sprijin, continuand cu balticii si Croatia, apoi cooptand Macedonia (pe care interesele Greciei o lasa fara protectia NATO), Muntenegru si Slovacia (odata ce se rezolva aprovizionarea ei cu gaze, probabil prin Polonia).
Ideal ar fi sa putem coopta Danemarca, Norvegia si Suedia, presupunand ca ultima ar dori sa renunte la neutralitatea ei militara.
Poate, mai tarziu,Ucraina dar e foarte greu de anticipat cum vor merge lucrurile acolo in urmatorii 5-10 ani.
Poate, mai tarziu, Albania si Georgia.
Mai departe, Ungaria si Bulgaria mi se par nesigure-dubioase si as prefera sa nu ne incurcam cu ele. Cehii cam tot pe acolo. Grecia nici vorba, Turcia nici atat.
O astfel de organizatie, cu spate economic si militar al SUA si, posibil, UK si Canada, ar putea fi o alternativa mai mult decat viabila la ceea ce vrea sa devina Uniunea Europeana.
Ca nici cu NATO nu mi-e rusine.
Eroul Bula