Disponibilitatea unei flote aeriene se refera la procentul de aeronave gata de lupta. In toate flotele –civile sau militare – disponibilitatea se doreste a fi cat mai mare, pentru ca cu cat aceasta este mai mica cu atat costurile cresc si tot cresc.
Ca sa intelegem acest concept, in toata complexitatea sa (mai ales) financiara si operationala, vom exemplifica. Sa spunem ca tara “X” are nevoie – in urma unor calcule serioase si bine facute – de 48 de avioane multirol pentru executarea misiuniilor pe timp de pace si pentru asigurarea unei minime protectii aeriene pe timp de razboi. Ideal ar fi sa aiba – poate – 100 de avioane, dar atatia bani are, atat pentru achizitie cat si pentru operare.
Asa cum stim deja, achizitiile militare se fac avand la baza trei criterii: (primul) cel mai probabil si mai temut inamic, (al doilea) tactica si strategia aleasa pentru aparare (discutam aici doar de operatii defensive). Astfel, in functie de adversar se alege strategia si tactica, in functie de cele doua se hotareste marimea armatei, dotarea, etc, etc si apoi intervine cel de-al treilea criteriu, cel financiar – cati bani poate aloca respectiva economie pentru aparare astfel inca sa nu se ajunga la ruina economica inca pe timp de pace.
Revenind, intreg sistemul militar este supus “zeului” disponibilitate nu doar arma aviatie. Acest criteriu este intalnit in tot ceea ce inseamna tehnica de lupta – tancuri, artilerie, nave, camioane, TABuri, etc – pentru ca nicioadata nu vei avea la dispozitie 100% din tehnica (defectiuni banale, operetii de intretinere curente sau periodice, etc) – dar se intalneste si in cazul fortei vii, militarilor adica (concedii de odihna, de paternitate/maternitate, concedii medicale, diverse stadii de pregatire, etc).
Facem o mica paranteza. Este mai rentabil sa cumperi un sortiment de tehnica cat mai fiabila si care sa necesite un numar mai mic de ore de mentenanta, decat o tehnica de lupta mai putin “solida” care sa necesite un mai mare volum de intretinere, mai multe piese de schimb. Pentru ca daca – sa zicem – 30% din tehnica ta de lupta sta mereu prin reparatii atunci esti obligat sa cumperi de la inceput mai multa, sa acoperi si cantitatea care nu este disponibila din motive tehnice. Incheiem paranteza.
Astfel disponibilitatea este un factor extrem de important in alegerea tehnicii de lupta achizitionate, pentru ca, revenind la exemplul nostru cu tara “X” si cele 48 de avioane multirol, interesul tau este ca un numar cat mai mare din cele 48 sa fie in stare de lupta, iar pe durata de exploatare proiectata sa aiba nevoie de cat mai putine reparatii, tehnica sa fie cat mai fiabila.
Realitatea ne arata insa ca nu-i asa…
Americanii de exemplu au o rata de disponibilitate in cadrul flotei de F 16C/D de aproximativ 75%, iar yankeii au practic resurse cvasi-nelimitate, piese de schimb la dispozitie, uzine, bani, tehnicieni, multa experienta, avioane de rezerva.
Tari mai mici – nu ma refer la noi – cum ar fi Franta nu ating nici pe departe o astfel de rata de disponibilitate si vom vedea in continuare cu ce procente scazute opereaza aviatia navala franceza.
- Hawkeye E-2C – AEW&C (airborne early warning and control) – avioane folosite la bordul portavionului Charles de Gaulle. In total francezii opereaza trei astfel de aeronave. In 2015 aceste avioane au avut un procent de disponibilitate de 32,3%, in crestere semnificativa fata de 2014 cand au avut un procent de doar 24,7%. Costurile cu mentenanta celor trei aparate in 2015 a fost de 30 milioane de euro, la o varsta medie per aparat de aproximativ 16 ani. Toate cele trei sunt modernizate constant, fiind practic la nivelul celor folosite de US Navy
- Dassault Atlantique 2 – avioane de patrulare maritima – 23 de bucati, cu o rata de disponibilitate de 26,2% – fata de 25,9 in 2014. Cost intretinere in 2015 117,3 milioane de euro, varsta medie a aparatelor 26,2 ani.
- Cele 39 de Rafale M3 au avut o rata de disponibilitate de 53,6%, fata de 46,6% in 2014, la un cost total de 159 milioane de euro
- Dassault Super Étendard (retrase anul acesta din serviciul activ), au avut un procent de disponibilitate in 2015 de 46,5%, fata de 26,8% in 2014, la un cost total de 18,8 milioane de euro si o varsta medie per avion de 46,5 ani
- Dassault Falcon 200 Gardian (5 avioane), aparate pentru supraveghere maritima, au avut cea mai mare rata de disponibilitate: 69%, fata de 65% in 2014, la un cost total de 25,6 milioane de euro si o varsta medie per avion de 25,6 ani
Datale de mai sus sunt absolut oficiale si au fost eliberate de ministerul francez al apararii pe 8 noiembrie. Parca si vad MApNul bastinas punandu-ne noua la dispozitie astfel de date…
Asadar se poate observa un procent destul de scazut al disponibilitatii flotei, daca luam exemplul Rafale M cu un procent de putin peste 50%, asta inseamna in termeni mai neaosi ca francezii au avut la dispozitie si gata de lupta cam 20 de aparate din totalul celor 39.
Ce invatam noi de aici?! Pai invatam multe, dar de fapt ne intrebam daca flota nostra de F 16A/B block 15 MLU, in prezent arvunita cu 12 avioane, in viitor cu inca 12 (mai vedem ce block), ar putea atinge un procent de disponibilitate de 50%? Poate da, poate nu, sa ne amintim ca Franta isi cam fabrica cvasi-majoritatea avioanelor din dotare (cu exceptia Hawkeye E-2C), ca dispune de infinit mai multe fonduri decat noi, ca este o tara mult mai serioasa si cu toate astea procentele de disponibilitatea sunt cele de mai sus.
O explicatie pentru imbunatatirea procentelor – vizibile in 2015 fata de 2014 – ar fi o alocare ceva mai mare de fonduri, odata cu razboiul anti-terorist, insa daca ne uitam la noi ma cam apuca frica, asta in conditiile in care F 16 este un avion si cam batraior si cam foarte scump de operat (ora de zbor sare probabil de 25 mii de dolari).
Si daca ne aducem aminte ce spunea Seful Statului Major al aviatiei daneze ma sperii si mai mult. Respectivul general spunea (sustinand achizitia de F 35 si lasarea la vatra a F 16 A/B MLU) ca F 16 A/B este inca un avion foarte performant, usor modernizabil, dar odata cu depasirea jumatatii din durata de viata (4000 de ore) costurile cu intretinerea cresc atat de mult inca achizitia unui avion nou este recomadabila…
Concluziile le trageti voi insa tineti minte: datele de mai sus sunt 100% reale si apartin ministerului apararii de la Paris, nu pot fi in nici un fel combatute, iar pe de alta parte nu avem nici un motiv sa nu-l credem pe generalul danez, asadar?!
Va avea RoAF stocuri suficiente de piese de schimb pentru F 16? Va avea fonduri disponibile sa-si zboare pilotii macar 120h/an?! Si chiar daca va avea toate acestea rata de disponibilitate tot nu cred sa treaca de 50-60%, atat timp cat francezii cu Rafale M sunt la 53%.
Ori 50% inseamna avioane gata de misiune intr-un numar de 12 bucati, atunci cand vom avea 24 in tara, astfel incat se impune o singura constatare: mai trebuie avioane…
PS – Canada s-ar putea pana la urma sa cumpere vreo 18 F/A-18 Super Hornet-uri ca masura intermediara (idem Australia), deh, chestie de disponibilitate si la ei. Retragerea vechilor CF-18 A/B Hornet – unele in varsta de 30 de ani – prin 2020 s-ar putea prelungi prin 2025, guvernul liberalului Justin Trudeau (cu fostul locotenent-colonel Harjit Sajjan pe post de ministru al apararii) fiind intre ciocan si nicovala privind alegerea viiorului avion de lupta canadian, tinand cont de cele 65 de F-35 anuntate de conservatori prin 2010 si renuntarea la ele doi ani mai tarziu.
GeorgeGMT