HMS Albion
Datorita unor “probleme tehnice” Royal Navy a fost nevoita sa retraga distrugatorul HMS Diamond din zona de responsabilitate – in largul coastelor Yemenului – acolo unde sub comanda americana participa la respingerea atacurilor rebelilor Houthi impotriva navelor de transport civile.
Nu se explica ce inseamna “probleme tehnice” cert este ca nava va fi retrasa si inlocuita cu o fregata Type 23 – HMS Richmond. Pana la urma nu-i mare scofala, navele se mai defecteaza din cand in cand desi o nava militara ar trebui sa rezista un timp lung departe de porturile proprii.
Dar distrugatoarele Type 45 au avut de-a lungul timpului mai multe probleme destul de importante. Lansate la apa fara rachete anti-nava la bord, mai apoi s-a descoperit ca sistemele energetice ale navei nu fac fata consumului. Dar inca din faza de proiectare, din 12 nave initial luate in considerare, doar sase au fost in cele din urma construite si chiar si asa, Type 45 este o nava destul de slabuta daca o punem in oglinda cu nava din alte marine apartinand aceleiasi clase – distrugatoare.
Type 45 vine in standard cu 48 silozuri de lansare verticale A 50 pentru rachete Aster 15/30 si din 2026 inca 24 de VLS pentru sistemul anti-aerian Sea Ceptor. Odata ce Sea Ceptor va fi instalat la bordul navelor, toate cele 48 de VLS A 50 vor fi dedicate doar pentru rachete Aster 30.
Sea Ceptor nu este nimic altceva decat racheta sol-aer CAMM.
Fata de alte nave similare, Type 45 nu are capabilitati anti-balistice la dispozitie, Aster 30 nu poate intercepta astfel de tine – deocamdata cel putin pana la o posibila dotare a navelor cu racheta Aster Block 1 si Block 1 NT.
Daca luam in considerare o comparatie cu distrugatoarele americane din clasa Arleigh Burke, acestea pe langa faptul ca au in dotare sistemul AEGIS (anti-balistic), au mai multe celule de lansare, dispun de o si mai mare varietate de rachete, dar foarte important, distrugatoarele americane pot lansa rachete de croaziera, cele britanice nu.
Navele americane mai au in dotare si un sistem CIWS SeaRAM.
Japonezii au si ei distrugatoare AEGIS, navele din clasa Kongo dispunand de 90 de VLS si avand capacitatea de a lansa rachete de croaziera odata cu achizitionarea Tomahawk de catre Japonia. Evident ca navele japoneze pot angaja tinte balistice. Navele clasei Atago au si mai multe VLS (96) sunt de asemenea nave AEGIS, in timp ce distrugatoarele clasei Maya sunt similar clasei Atago dar ceva mai mari. Este adevarat ca navele japoneze au deplasamente mai mari.
Distrugatoarele japoneze au o panoplie de arme similara celei ambarcate pe navele americane Arleigh Burke si consta din rachete SM-2MR sol-aer/anti-nava, SM-3 rachete anti-balistice, VL-ASROC rachete anti-submarin si RIM-162 ESSM.
China pe de alta parte vine tare din urma cu navele clasei Type 055 care o un sistem de arme similar navelor americane: rachete anti-aeriene, rachete de croaziera. In cazul chinezilor numarul de silozuri de lansare este chiar mai mare – 116.
Insa daca credem ca britanicii sunt cam singurii care nu detin in acest moment rachete de croaziera si anti-balistice la bordul navelor lor principale de lupta, ei bine, nu este cazul, nici italienii sau francezii nu stau mai bine cu clasa Horizon, despre germani ce sa mai vorbim.
Distrugatoarele europene nu au rachete anti-balistice in dotare si nici rachete de croaziera. Doar francezii au astfel de rachete (MdCN) insa doar la bordul fregatelor FREMM si al submarinelor, nu si al distrugatoarelor.
Acest lucru se intampla pentru ca racheta de croaziera MdCN – singura racheta de croaziera lansabila de pe nave de lupta din Europa – are nevoie de VLS Sylver A 70, ori la bordul distrugatoarelor Horizon si Type 45 exista doar VLS A 50.
La americanii lucrurile sunt mult mai simple, instalezi Mk 41 si bagi in el tot ce-ti da prin minte, de la SM-3 la ESSM sau Tomahawk.
PS Si intre timp se pare ca britanicii au mai inregistrat o defectiune la una dintre navele lor, portavionul HMS Queen Elizabeth a trebuit sa se retraga din exercitiul multinational NATO „Steadfast Defender” in urma unei probleme tehnice si ar putea fi inlocuit de cel de-al doilea portavion britanic HMS Prince of Wales (care ar putea fi pe mare in cateva zile), asta daca nu cumva ghinionistul HMS Prince of Wales se va defecta din nou, mai ales daca tinem cont ca aceasta nava a stat mai mult prin santiere la reparat decat in misiuni pe mare.
PSS Si daca va intrebati de ce britanicii – in operatiunea de bombardare a rebelilor Houthi – prefera sa zboare 3000km de la bazele lor aeriene din Cipru (folosind cateva aparate Eurofighter) si nu au in zona unul din cele doua portavioane, ei bine nu au cum sa-si disloce portavionul impreuna cu grupul lui de lupta in Marea Rosie pe motiv de lipsa a navelor de suport logistic. Presa britanica vorbeste de lipsa de personal sau de lipsa de nave, cert este ca lucrurile sunt din ce in ce mai grave in Royal Navy, iar masurile de corectie necesare se lasa asteptate.
Iar ca lucrurile sa fie vizibile in adevarata lor lumina, se discuta despre retragerea a inca doua fregate Type 23 si a celor doua nave de asalt amfibiu – HMS Albion si HMS Bulwark (terminand cu aceasta ocazie si cu Royal Marines). Se pare ca nu au suficient personal, in anul 2023 numarul recrutilor a scazut cu 22% fata de2022.
In 1982 Royal Navy inca avea: trei portavioane, doua nave de asalt amfibiu, 53 de fregate, 13 distrugatoare si 36 de nave dedicate razboiului anti-mina. In 2005 mai erau 31 de fregate si distrugatoare, astazi au aproape doua portavioane (dar care nu pot fi dislocate in acelasi timp), sase distrugatoare Type 45, 11 fregate Type 23 si sapte vanatoare de mine.
Si la ei, ca si la noi, politrucii taie din cheltuielile de aparare pentru a intretine cheltuielile lor de campanie politica. Pastrand, evident, proportia, imbecilitatea este universala si creste in intensitate, ba mai mult, devine regula de baza.
GeorgeGMT