Datorita valului foarte mare de accesari – dovedind un interes ce a depasit celelalte seriale de pe aici,am hotarat sa continuam cu acest studiu, chiar daca era randul ” Umbrelei NATO ” zilele acestea.
Interesul aratat denota doua lucruri :
– ca fenomenul Iugoslav a ramas o enigma si o problema spinoasa in evenimentele ce au precedat si continuat prabusirea blocului comunist european,
– ca multi au fost intrigati de ” democratia ” impusa acestui/acestor state,
– ca pretenul Costas stie sa scrie chestii interesante.
Cititi capitolul urmator si va garantez, o sa aflati multe lucruri pe care nu le banuiati macar, sau nu gandeati ca se pot dovedi.
Spor la treaba !
– nemotoujours –
Capitolul II
Subcapitolul 2.1. Istoria statului iugoslav
Pentru a putea în mod efectiv să desluşim dezintegrarea republicii iugoslave trebuie să facem o incursiune în timp, istoria fiind cea care ne poate oferi câteva explicaţii în legătură cu naşterea şi dispariţia acestui stat. Bosnia şi Herţegovina a jucat un rol fundamental în această desfăşurare, de aceea acest teritoriu este cel care deschide calea către o analiză amănunţită. Particularitatea acestei republici este aceea că are o componentă multietnică accentuată, cu mult peste cea a celorlalte republici care au format statul iugoslav; iniţial, timp de mai mult de 400 de ani, Bosnia şi Herţegovina a făcut parte din Imperiul Otoman. Bosnia se învecina cu Imperiul Austro-Ungar la graniţa de nord cât şi de vest, creându-se astfel o frontieră militară între cele două imperii ce a condus la prezenţa unei populaţii semnificative sârbe – rămânând până în momentul actual – ce a a avut rolul de a proteja teritoriile austro-ungare împotriva otomanilor încă din secolul XVI. Religia cât şi cultura musulmană prezenta pe acest teritoriu se datorează ocupaţiei turceşti astfel un număr semnificativ de slăvi convertindu-se şi adoptând un stil de viaţă propice culturii islamice; la acest mozaic etnic şi cultural se adauga şi populaţia croată din sud-vestul bosniei, parte învecinată cu coasta Dalmatiei. În anul 1878 Imperiul Austro-Ungar ocupa Bosnia şi Herţegovina, anexand-o în anul 1908. Imediat după primul război mondial şi totodată că urmare a diparitiei Imperiului Habsburgic, “Regatul Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor” a luat natere din unirea Regatului Serbiei cu Muntenegru, Slovenia, Croaţia şi Bosnia Herţegovina. În 1929 are loc o schimbare a denumirii regatului în Regatul Iugoslaviei (Regatul Slavilor din Sud). Pe lângă o diversitate etnică rezultată din unirea acestor state, a existat şi continuă să o facă o diversitate religioasă: romano-catolicismul predominant în nord-vestul regatului iar crestin-ortodoxismul şi mohamedismul în sud-est.
Articolul integral pe SuntemRomania