O poveste germana a decolarii verticale, inceputa in 1962:
si ucisa tocmai de complexitatea solutiei alese, la polul opus fata de simplitatea solutiei britanice pentru Harrier.
La capitolul cerinte trebuia sa aibe o masa utila intre 3 si 5 tone (50 de tone gol si 60 de tone complet incarcat), cu capacitatea de a cara pana la 36 de infanteristi sau vehicule usoare, cu viteza de croaziera de 650km/h si viteza maxima de 730km/h. Propulsia orizontala era asigurata de doua motoare turbofan in nacele de tip Rolls-Royce BE.53/2 Pegasus 5-2 69kN fiecare, iar cea verticala de 2 seturi a cate 4 turbojeturi de tip Rolls-Royce RB.162-4D. de 20kN fiecare.
Desi s-a ajuns in faza de zbor cu doua demonstratoare – Do31 fiind primul si singurul avion de transport cu jet si decolare verticala realizat vreodata – fiind prezentat si la salonul aeronautic de la Paris in 1969 si apoi la Targul Aeronautic International din Hanovra in 1970, programul a fost omorat de lipsa de interes international, in special din partea tarilor NATO, care nu au dorit sa contribuie la finantare.
Aici niste imagini din documentarele vremii (1969):
si versiunea colorata, cu imagini din teste:
De remarcat ca in paralel cu aeronava de transport Dornier 31 se dorea dezvoltarea a inca doua aeronave tot cu decolare verticala: un interceptor EWR VJ 101 („Vertikal Jäger”) si un avion de atac VFW VAK-191B.
Imagini cu VJ-101 CX-1 al Heinkell Messerscmitt, cu tilt-jet-uri, care se dorea inlocuitor al F-104G Starfighter in inventarul Luftwaffe si avea in lista de cerinte atingerea unei viteze Mach2 fiind propulsat de 4 motoare in nacele si doua in fuselaj – tip Rolls-Royce RB145 de cate 12,2kN, comenzile fiind controlate electronic (Fly by wire):
In incheiere, video cu prototipul aeronavei de atac VFW VAK 191B al VFW ( Vereinigte Flugtechnische Werke , din care facea parte Focke-Wulf) (VAK = ‘ Vertikalstartendes Aufklärungs- und Kampfflugzeug‘), cu un sistem de duze orientabile similar Harrier, dar capabil de regim supersonic – Mach 1,2-1,4 in functie de configuratie, fiind propulsat de un motor Rolls-Royce/MAN Turbo RB193-12: de 45,2kN cu flux orientabil prin duze si inca 2 motoare turbojet Rolls-Royce RB162-81F-08, a cate 26,5kN exclusiv pentru sustentatie.
Acesta se dorea a fi inlocuitorul lui Fiat G-91 in inventarul german, proiectul fiind prezentat la Hanover Air Show in 1969, proiectul fiind transformat in 1968 in program de cercetare, dupa care cele 3 aeronave construite au mai fost testate si prezentat demonstrativ cu diverse ocazii, pana in 1975.
Marius Zgureanu