Guvernul Turciei are doua personalitati.
Prima, domnul Suleyman Soylu – ministru de interne, care declara tare si raspicat ca in spatele “tentativei de lovitura de stat” din iulie 2016 se afla de fapt maleficul guvern american care prin mana deja celebrului Fethullah Gulen a ridicat la rascoala o parte a armatei turce si cateva avioane.
Dar, stim cu totii deja, vajnicul luptator pentru libertate, drepturile omului, democratie etc, actualul president Tayyip Erdogan a reusit sa evite catastrofa.
Ok, asta-i opinia guvernului turc, dreptul lor, opinia lor, presidentul lor…
In acelasi timp, ministrul apararii de la Ankara are un alt tip de discurs si pe principiul “doar un pic gravida”, Hulusi Akar se declara gata sa ia taurul de coarne si sa gaseasca o solutie care sa impace si S-400-ele rusesc si sistemul integrat de aparare anti-aeriana al NATO.
Zice domnnul Hulusi Akar ca problema poate fi rezolvata si ca americanii + NATO ar trebui sa stea linistiti pentru ca sistemele S-400 vor fi folosite doar din cand in cand si atunci doar putin asa, sa vaza lumea ca Turcia are cu ce, in rest scoase din prize si puse pe raft.
Mai comenteaza domnul ministru si ca Turcia n-ar fi nici macar o exceptie de la regula, grecii, slovacii si bulgarii detin si ei sisteme anti-aeriene sovietice S-300 si nimeni nu s-a mai suparat. Asadar care sa fie necazul?!?
Pai necazul, lasand la o parte dublul limbaj, este marisor iar Turcia gafaie sub sanctiunile de ordin militar ale NATO: exporturile de elicoptere militare sunt oprite din lipsa de motoare si alte cele cuvenite, Altay-ul a ajuns de s-a hibridizat cu Leopard 2A4, o parte din aparatele F-16 aflate deja in uz sunt programate pentru prelungirea resursei spre 12 mii de ore de zbor (asta daca turcii vor fi capabili sa faca acest lucru singuri si de capul lor), nave de lupta lansate la apa cu sisteme de armament de stransura si o enigma mare in privinta turbinelor etc…
Lasand la o parte economia care se tot clatina, Ankara uita sa ne spuna ca exemplul Greciei, Bulgariei sau Slovaciei nu este foarte elocvent in speta de fata, macar si pentru ca S-300 detinut de aceste trei tari este intru totul la dispozitia NATO, achizitia (in cazul Greciei) din Cipru s-a facut fara ca NATO sa se opuna, iar Bulgaria si Slovacia au aderat la NATO avand aceste sisteme in dotare.
Ce nu spune ministrul apararii turc este simplu: americanii i-au avertizat, europenii i-au avertizat, aveau la dispozitie atat Patriot cat si SAMP/T. Spune ministrul turc ca aliatii din NATO nu ofereau conditiile cerute de Turcia pentru achizitie (adica transfer de tehnologie mai spre deloc), dar oare rusii le-au oferit ceva pana acum?!?
Nimeni nu ofera transfer de tehnologie pentru astfel de sisteme, nimeni niciodata in absolut niciun fel de circumstanta, nici rusii, nici americanii si nici italo-francezii, asadar ce anume reproseaza Ankara NATO?!?
Intre timp noua administratie de la Casa Alba a anuntat ca nimic nu se schimba in relatia cu Turcia atat timp cat Ankara nu renunta la S-400.
GeorgeGMT