Doctrina
Citam:
„Doctrina militara reprezinta conceptia unitara adoptata de un anumit stat in problemele fundamentale ale razboiului, armatei si apararii tarii, formele si procedeele pe care statul respectiv le aplica in pregatirea fortelor armate, a populatiei si in ducerea razboiului, in raport cu nevoile, conditiile, interesele si specificul sau.
In principiile doctrinare se regasesc continutul si fizionomia razboiului:
– Organizarea fortelor armate pentru lupta;
– Pregatirea F.A. Si modul lor de instruire in vederea ducerii luptei armate;
– Inzestrarea cu armament si tehnică de lupta adecvate caracterului defensiv sau ofensiv al razboiului;
– Ducerea actiunilor militare la nivel strategic, operativ si tactic;”
Intocmit
Lt.col Deaconu Gheorghe
Universitatea Nationala de Aparare „Carol I”
Dupa ce am vazut cat de cat ce este doctrina militara a unei unui stat, putem intelege si acum care sunt bazele teoretice ale dotarii cu tehnica de lupta. Pentru ca dupa ce-ti pui la punct doctrina, ajungem la tactica, adica la modul concret cum iti pui in practica tu ca Stat, doctrina. Adica, cu ce mijloace.
Fata de cele citate mai sus as adauga ca inzestrarea cu armament si tehnica de lupta are o foarte mare legatura cu strategia asumata si mai apoi cu tactica pe care armata statului respectiv are de gand s-o puna in practica in cazul in care se ajunge la razboi.
Nu discutam aici despre strategie ci mai mult despre tactica pe care Statul Major General (nu suport noua sintagma „Statul Major al Apararii”) o are in vedere daca Armata Romana va fi nevoita sa-si apere teritoriul in fata unei agresiuni straine sau daca Bucurestiul va fi nevoit (Doamne-fereste) sa-si trimita trupele dincolo de Prut.
Mai trebuie sa intelegem ca notiuni precum „razboiul defensiv/ofensiv” au sens (in general) doar din punct de vedere strategic, adica al scopului final al acestuia. Daca noi vrem sa ocupam Budapesta atunci avem un razboi ofensiv, daca in schimb ne aparam pe linia Nistrului in fata unei ofensive rusesti avem, evident, un razboi defensiv, strategia noastra este sa aparam granita.
Insa la nivelul unitatilor luptatoare din prima linie lucrurile sunt ceva mai fluide. Poti avea situatii cand esti atacat si rezisti pe zona ta de aparare bine pregatita, dar mai apoi, dupa respingerea inamicului in prima faza (cand efortul acestuia in atac da semne de slabiciune), treci la contra-atac…
In istoria razboaielor moderne mobilitatea este extrem de importanta si o pozitie defensiva statica extrem de periculoasa. In principiu nu trebuie sa-i permiti inamicului sa „te fixeze”, sa fii static si la indemana lui. Apararea trebuie sa fie cat mai mobila si… surprinzatoare pentru inamicul neatent sau prea increzator.
O pagina intreaga de definitii pentru a ajunge in sfarsit la subiectul nostru de astazi: Pirahna 5 neamifibiu vs AGILIS amfibiu, sau orice alt transportor blindat amfibiu…
Mobilitatea
Daca intrebi pe cineva un militar: „ce-i ala domne un transportor blindat amfibiu”, vei primi in general un raspuns de genul: „un vehicul blindat pe roti sau senile care transporta grupa de infanterie adapostita si o poate sustine (limitat) cu foc si care poate traversa un curs de apa/lac/zona lagunara prin mijloace proprii fara pregatire prealabila„. Din acest punct de vedere, al pregatirii prealabile, nici MLI 84M nu prea este amfibie.
O definitie care acopera doar partea tehnica a raspunsului, pentru ca din punct de vedere tactic, un transportor blindat amfibiu este de fapt un vehicul de MARE MOBILITATE, oricum mai mare decat a unui transportor neamfibiu.
Iar noi vorbim aici tocmai despre mobilitate.
In realitate, capacitatea unui vehicul militar de a pluti inseamna de fapt o mobilitate crescuta. Din acest motiv se construiesc „amfibii”, pentru cresterea mobilitatii…
Asadar, mobilitatea – din punct de vedere militar – nu se refera numai la capacitatea tehnica a unui vehicul de a transporta ceva, de a se misca autonom, la raza, ci mai ales la posibilitatea unei unitati dotate cu acel vehicul de a manevra rapid, atat in ofensiva cat si in defensiva. O mobilitate crescuta se refera la posibilitatea de deplasare a trupelor pe orice teren cu o cat mai mica pregatire a vehiculului si o interventie cat mai redusa (de preferat fara interventie) a trupelor de pionieri/geniu.
Mobilitatea in sine este o masura de siguranta in plus pentru respectivul blindat si un atu foarte important pentru intreaga unitate.
In lupta aceasta calitate s-a dovedit de multe ori net superioara (si mult mai folositoare) fata de gradul de protectie. Ne mai aducem aminte cum germanii au invins Franta nu datorita tehnicii de lupta superioare ci datorita mobilitatii tactice a ofiterilor germani si a superioritatii in mobilitate a tancurilor germane, care foloseau benzina banala de la statiile de alimentare civile din Franta, in timp ce tancurile franceze foloseau o benzina speciala…
Mai stim ca Rusia pune foarte multa baza pe viteza de reactie/mobilitatea trupelor sale, Moscova avand la dispozitie nu numai transportoare blindate amfibii dar si transportoare blindate pe senile (dotate cu tunuri de 100mm) care pot traversa in mod autonom un curs de apa. Tancurile rusesti sunt la randul lor speciale proiectate sa fie cat mai usoare si rapide tocmai pentru a putea flanca inamicul cat mai repede, fara a-i lasa timp sa se regrupeze.
In acest conditii, MApN a cerut intotdeauna ca viitorul transportor blindat sa fie amfibiu, si din punctul meu de vedere Armata a avut dreptate, pana cand ne-am trezit cu primele amanunte despre AGILIS si acolo am vazut ca se dorea ca o parte din transportoare sa fie neamfibii (cam o treime), mai apoi a aparut Pirahna 5 si el fara capacitate de plutire.
Si de aici incepe discutia noastra, de ce a renuntat MApNul la transportoare amfibii (macar la o treime din numarul total de 8×8 avute in vedere pentru achizitie)? Pentru un grad mai mare de protectie?! Adevarat ca un transportor blindat cu un grad ridicat de protectie s-ar mula poate (macar teoretic) mai bine pe o strategie defensiva, acolo unde capacitatea de supravietuire in fata focului inamic ar putea fi mai importanta decat mobilitatea, dar si in aparare mobilitatea conteaza la fel de mult ca in ofensiva, mai ales pe zona de est unde avem Prutul, Dunarea, Delta Dunarii, zona lagunara.
Nici macar nu-mi pot inchipui cum ar fi pe timp de razboi sa stai cu trupele pe malul Dunarii asteptand pontonierii, in timp ce tu esti cu ochii pe cer dupa avioane si elicoptere inamice (sa nu uitam ca in batalia Normandiei aviatia aliata a limitat drastic mobilitatea trupelor germane). Degeaba ai un nivel de protectie ridicat daca stai masat pe mal sa astepti pontonierii (sau nu te poti retrage), basca o salva de artilerie iti poate distruge un regiment (fie el amfibiu ori neamfibiu) in cateva minute…
Pe de alta parte nici imprastierea trupelor, in asteptarea podului (pentru evitarea distrugeri acestora de catre aviatia/artileria inamica), nu-i o idee tocmai buna pe motiv de…viteza. Un pod este un obiectiv fantastic de atragator pentru inamic asadar logica iti spune sa-l treci cat mai repede, astfel ca nu-ti vei putea permite sa-ti ti trupele la o distanta prea mare de el.
In logica razboiului orice scadere a mobilitatii trebuie compensata cu ceva, iar acel „ceva” inseamna mai multa protectie aeriana (sisteme AA + aviatie proprie care sa-ti apere zona de interes), mai multa artilerie si chiar o putere de foc mai mare cu ajutorul careia sa-ti poti impune suprematia asupra locului ales pentru traversarea cursului de apa, nici nu ne mai gandim la fortarea unui curs de apa prin lupta sau de lupta in zona lagunara/Delta.
Am vazut anul trecut, cu ocazia celei mai mari aplicatii pe Dunare de dupa 1990 (Saber Guardian 2017), ce inseamna sa fortezi un curs de apa major, asa cum se cuvine: aviatie, parasutisti, elicoptere, nave fluviale etc. Ditamai desfasurarea de forte, dar in caz de conflict tot efortul tau poate fi usor „aruncat in aer” de 1-2 rachete de croaziera, o salva bine tintita de artilerie reactiva, de atacul aviatiei inamice, de unitati ale inamicului bine asezate pe malul celalalt, de greutatea/imposibilitatea asigurarii intregului arsenal necesar fortarii cursului de apa in timp util, de vremea potrivnica, sau in cel mai bun caz pierzi timp si-i oferi inamicului un respiro deloc recomandat. Inamicul, in schimb, n-o sa fie la fel de „amabil” sa-ti ofere ragazul necesar.
Intr-o aplicatie totul este regizat, pregatit cu luni de zile in avans, pe timp de razboi lucrurile se petrec ceva mai spontan si in general in foarte rare ocazii vei avea totul la dispozitie asa cum scrie la regulament. In timpul unei lupte reale trebui sa poti improviza, asta daca ai cu ce, adica sa dai dovada de… mobilitate.
Si bineinteles ca in cadrul aplicatiei s-au folosit si TAmfibiiB-uri, pentru ca am avut (nu numai la Cercetare), dar peste 10-15 ani vom mai avea?!
Este foarte adevarat ca poti forta un rau si cu elicopterele sau prin parasutare dar sa ne intelegem, aceste metode sunt nu numai foarte scumpe ci si destul de ineficiente, macar si pentru ca numarul oamenilor transportati este mic si odata ajunsi dincolo esti in pielea goala, fara armament greu, fara provizii, fara blindate, fara munitii, fara intariri, la cheremul inamicului si asteptand ca pontonierii tai sa „intinda” dracului odata podul ala, iar inamicul sa nu-l mai distruga si de data asta („Market Garden” ar trebui sa ne spuna ceva, debarcarea din Normandia pe zona folosirii trupelor de parasutisti la fel, asaltul german asupra Cretei la fel etc. Prima operatie a fost un esec, a doua a avut un succes mediocru, a treia o victorie a la Pirus, dar toate au inregistrat pierderi grele).
Day time!
Daca (si ne intoarcem la raul nostru) aveai indeajuns transportoare blindate amfibii, pe langa elicopterele alea…
Night time!
In defensiva necazul este chiar mai mare, inamicul dotat cu mijloace de transport amfibii te poate flanca oricand are el chef si oriunde intrevede o oportunitate de menevra, pentru ca mobilitatea superioara ii ofera initiativa (exceptional de importanta in orice lupta) si tu stai priponit, nu-l poti ataca, nici contra-ataca rapid ca n-ai cu ce. Tu n-ai decat sa casti ochii, sa-ti tii trupele intinse de-a lungul apei si sa speri ca atunci cand inamicul va ataca n-o va face intr-un numar foarte mare, dar ofiterul inamic stie ca tu i-ai pus in fata un dispozitiv de aparare subtire si, bineinteles, ca-si va concentra fortele intr-o lovitura punctuala care (tot) evident iti va sparge frontul si de aici pana la capitulare nu-i decat un pas. Pentru ca in razboi cine pierde initaitiva pierde de obicei si razboiul…
Sau, pentru ca n-ai transportoare amfibii, o sa fii dotat foarte bine (si pe foarte multi bani) cu aviatie, artilerie cu raza lunga, cercetare, pontonieri cu duiumul, elicoptere de atac cu nemiluita etc, ca sa poti si tu sa tii malul de vis-a-vis ocupat pana cand arunci podul si atunci totul va fi bine. In caz ca o incasezi si te retragi mancand pamantul „o sa ai timp bercehet” sa arunci un alt pod peste apa respectiva, inamicul amabil iti va lasa un avans de 1-2 zile…
Nemaivorbind ca una este sa treci cu proprile tale vehicule un rau alta sa astepti zecile, sau mai multe, camioane ale pontonierilor, care camioane pot fi si ele luate la ochi chiar cu mult inainte sa atinga apa. Cine a vazut cum se monteaza un pod mobil de pontoane stie la ce ma refer.
Si nu-mi dati exemplul armatelor europene, astia deja s-au cam prostit, uitati-va la ce fac rusii, pentru ca in Transnistria nu este dislocata Armata a XIV franceza (dotata cu VBCI sau Boxer) ci aia rusa (dotata cu transportoare amfibii), noi trebuie sa ne pregatim de un conflict militar cu cineva care in mod sigur va semana tactic cu ivanii, nu cu danezii sau belgienii.
Press time!
Acum,
daca programul AGILIS va fi anulat ce va pune MApNul in loc?! Vom merge pe Pirahna 5 neamfibiu si astfel ne vom schimba destul de radical tactica?! Vom alege un alt transportor blindat amfibiu?
Daca Pirahna 5 va fi castigatorul esecului Agilis atunci va trebui sa vedem ce mai punem langa el, pentru ca una este sa ai o forta de infanterie capabila sa traverseze un curs de apa fara nici o pregatire si alta este sa astepti pontonieri. Fara capacitate amfibie iti trebuie forta sa tii capul de pod pana cand trupele tale ajung dincolo si oricum ai privi problema pierzi din mobilitate, initiativa, elementul surpriza, pierzi mult timp, in unele „habitate” pierzi chiar foarte serios, pana acolo incat ramai fara posibilitatea de manevra, ori noi nu avem mii de transportoare si multe avioane, asadar mobilitatea chiar conteaza, mai ales daca te poti trezi in inferioritate numerica si atunci doar manevra te poate ajuta sa suplinesti.
Protectia
Pe de alta parte protectie sa fie, cat mai mare am spune, doar ca nici rusii nu sunt nascuti alaltaieri si putem remarca ca ivanii tot cresc calibrul tunurilor de pe transportoare: 35/40mm banal, se gandesc chiar la 57mm si au deja 100mm pe MLIurile amfibii, nemaivorbind de faptul ca rachetele AT sunt cam pe toate vehiculele lor: transportoare, MLIuri, vehicule de suport pentru tancuri, chiar si pe tancuri.
Rusii au de asemenea destule elicoptere de atac sau elicoptere de transport inarmate, artilerie suficienta, astfel inca trebuie sa ne gandim foarte serios daca noile noastre transportoare blindate au nevoie de o mobilitate cat mai mare (cea mai buna protectie din punctul meu de vedere) sau o mobilitate limitata dublata de un grad de protectie ridicat, care grad de protectie – sa inteleaga cititorul nostru la ce ne referim – asigura transportorul in fata proiectilelor calibrul 40mm (maxim) si asta doar in arcul frontal. Si nici aici nu ai siguranta pentru ca mai conteaza si distanta, tipul de proiectil folosit si alti factori.
Intrebarea mai poate fi completata si cu o mica dilema: protectie impotriva cui? A rachetelor AT, a tunurilor de calibru de la 35mm in sus, impotriva lansatoarelor de grenade?!
Iar faptul ca germanii, olandezii, britanicii poate, etc au ales „protectia” in dauna mobilitatii nu este un argument s-o facem si noi, nu inseamna ca au descoperit ei nus’ ce noua tactica ci doar ca aceasta pare a fi noua moda, realitatea razboiului insa poate arata foarte diferit, asa cum s-a vazut de multe ori de-a lungul istoriei: mobilitatea/initiativa este mama oricarei actiuni militare de succes, protectia cateodata…
Iar pierderile in oameni au si ele o legatura destul de directa cu mobilitatea si initiativa pe campul de lupta.
Asadar ce vom alege mai departe, catre ce sistem operativ-tactic ne vom indrepta?!
GeorgeGMT