In urma cu doi ani RoMilitary o lua din loc timid si cu multe sperante, majoritatea dintre ele foarte diferite fata de ce facem astazi.
Idea din spatele acestui blog era foarte simpla: oferirea de date cat mai complete despre Armata Romana, din toate punctele de vedere: dotare, carateristici tehnice ale armelor, vulnerabilitati, perspective de dotare, industrie de aparare nationala. Pur si simplu cautand pe net nu reuseam niciodata sa gasesc date, serioase si grupate, despre dotare Romaniei din punct de vedere militar, perspective, proiecte, programe, etc.
Asa ca m-am gandit ca un astfel de blog ar fi util. Pe de alta parte eram si destul de siktirit de pleiada de “economisti” si “geopoliticeni” care saracii de ei habarnaveau despre ce se discuta la mesele lor. Asa ca m-am gandit ca un loc unde economia sa fie explicata simplu si cu toate argumentele pe masa, un loc unde si geopolitica sa fie in program, ar putea sa faca ceva cititori.
In esenta, la pornirea blogului, trei erau axele pe care RoMilitary dorea sa intre: Armata Romana, Economie si Geopolitica. Incet, incet ne-am extins spre istorie, stiri, articole haioase,etc.
Acum, la doi ani de la start, daca stau si privesc cu atentie ce am reusit pana acum, si lasand orice falsa modestie la o parte, a iesit ceva destul de bun.
Astazi RomaniaMilitary.ro are cea mai completa serie de articole despre Armata Romana: dotare, istorie, viitor, discutii pe fond, etc. fiind efectiv locul cu cele mai multe si la zi date despre dotarea militara a Romaniei, despre programele aflate in diferite stadii, despre industria de aparare nationala.
Seriile RoMilitary, articole scrise cu mult efort, unul singur poate dura si mai mult de o saptamana, sunt acum marea mea mandrie, desi nu am nici un aport la scrierea lor: Istoria Parasutistilor – Caporal Musat, Armament de aviatie fabricat in Romania – Nicusor, efectiv o serie care a facut furori, fiind preluata de multe alte site-uri si aducand in fata cititorilor informatii cu totul noi si inedite si bineinteles seriile scrise de co-fondatorul RoMilitary, colegul si preietenul meu foarte bun, WW.
Articolele scrise de WW sunt pentru mine placerea de a citi istorie militara, prin acuratetea lor, prin amanuntele expuse si prin grija cu care aceste articole sunt scrise: Blindate Germane, T-34, Istoria Servicilor Secrete romanesti, Istoria Armei Atomice si ultima serie, acum in derulare, Enciclopedia Armelor.
Articole cu totul deosebite, ca ar face mandria oricarui blog sau mijloc mass-media.
Revenind la site, peste 3 milioane de cititori in doi ani, este ceva. Romania Military.ro fiind astazi, probabil numarul unu in lumea site-urilor de tip “Military”. Seriozitatea celor care tin acest blog in viata poate fi descrisa printr-o singura fraza: articole in fiecare zi!
Cu una-doua exceptii, articolele au fost publicate in absolut fiecare zi a anului, iar acest lucru arata din partea celor care scriu aici seriozitatea si mai ales respect pentru cei care ne citesc. Vacante, plecari in strainatate, 1 ianuarie, 25 decembrie sau Paste, indiferent de zi, sau de locul unde m-am aflat, dimineata articolele erau publicate fara nici o exceptie si vreau sa ma credeti ca s-a intamplat sa se uite lumea ciudat la mine, cand la ora 0500 dimineata, datorita diferentelor de fus orar, stateam intr-un hol de hotel cu o ceasca de cafea in fata, rupt de somn si introduceam articole. Bineinteles ca acelasi efort, chiar mai mare, l-au facut si ceilalti baieti, care scriau si trimiteau articole si informatii de pe unde se aflau, tara sau afara, indiferent de diferentele de fus orar.
Toate aceaste pentru ca suntem niste oameni seriosi, iar atunci cand ne-am angjata la ceva, il vom duce intotdeauna la capat.
Trecand acum din nou la membrii RoMilitary, trebuie aici sa vi-l aduc in fata pe Marius Zgureanu. Ei bine Marius este mai putin vizibil pe blog cu articole, insa munca depusa de el in spatele site-ului este pur si simplu covarsitoare, fiind fara sa exagerez principalul reprezentant al RoMilitary cu restul lumii si ma refer aici, la sindicate, Parlament, diferite ONG-uri sau Casa Regala a Romaniei.
Este, daca vreti, organizatorul din umbra RoMilitary, mare parte din succesul Simpozionului i se datoreaza in mod direct, Marius fiind cel care l-a convins pe domnul Pambuccian sa ne onoreze cu prezenta.
RomaniaMilitary nu a avut absolut niciodata ca obiectiv notorietatea celor care scriu aici, dovada fiind lipsa cvasi-totala a autorilor pe blog sub forma personala, doar cu ocazia Simpozionului ne-ati vazut in sfarsit moaca mie si lui Marius. Acest site nu are ca scop obtinerea din bani prin publicitate, desi oferte tentante am avut, doar ca nu poti pune alaturi articole istorice si farduri, ca…avem si noi mandria noastra.
Singurul sau scop a fost o informare cat mai buna, dar intre timp acest scop a evoluat odata cu blogul, spre incercarea de a face ceva fata de dotarea armatei si de dezinteresul celor care ne conduc. Multe din actiunile noastre nu au fost facute publice in mod explicit din “n” motive. Astfel ca unele vizite prin fabricile patriei au fost amintite doar conjunctural si cu totul tangential, de asemenea contactele la nivel mai inalt au fost si ele amintite cu totul intamplator.
Cel de-al patru membru al grupului, care scrie acum pe RoMilitary, al patrulea in ordinea venirii nu si a importantei, este NeroFlash. Cel mai tanar dintre noi si poate si cel mai putin aplecat spre compromisuri, NeroFlash are o medie de aproximativ un articol pe zi, o medie care credeti-ma este cu totul si cu totul neobisnuita, mai ales in conditile in care NeroFlash isi castiga paine ca medic rezident si baga la garzi de le uita numarul. Cand are timp sa scrie articole, este un mister pentru mine, cum reuseste sa aiba aceasta medie zilnica…ei bine nu am fost suficient de fraier sa-l intreb 🙂 .
Credibilitatea RoMilitary si a celor care scriu pe acest blog nu cred ca mai trebuie demonstrata! Articolele noastre au fost preluate de mijloace mass-media din tara sau strainatate, de ZiuaVeche, Realitatea.net, Hotnews, Evenimentul Zilei si suntem chiar trecuti ca sursa pe Wikipedia, in cazul avioanelor C-27J Spartan, a aruncatorului de grenade de 40mm si in varianta de limba rusa a Wiki, in privinta submarinului Delfinul si a submarinelor romanesti din WW2, etc, etc. Nu poti pune piciorul intr-o uzina de armament romaneasca, nici macar cu acreditare de la MApN, daca nu prezinti incredere si chiar daca intri nu obtii nimic interesant daca conducerea acelei uzine nu are garantia ca esti demn de incredere. Ori prin articolele si serile in exclusivitate despre SAUR-2 si TBT 8X8, despre noua arma de asalt romaneasca, despre STAR 80L, sau despre TR-85M2, cred ca am reusit sa va convingem ca suntem foarte credibili in industria de aparare romaneasca si nu numai.
Si bineinteles reusita de a organiza, alaturi de FSA Unirea, a unui Simpozion dedicat printarii aditive si Offsetului, Simpozion la care a participat aproape intreaga industrie de aparare romaneasca, cred ca vorbeste de la sine despre credibilitatea noastra.
Acest Simpozion a fost, din punctul meu de vedere, cea mai completa abordare a problematicii si oportunitatii offsetului pentru Romania si pentru industria de aparare, sau dotarea Armatei.
Revenind la echipa RoMilitary, nu pot sa nu-I amintesc aici pe M.C. care se ocupa de RoMilitary Youtube, care cauta si gaseste stiri si informatii, nu pot sa nu-l amintesc pe RomaniaTricolor, un oltean sugubat care, daca ne aducem aminte bine, cu ocazia tristei prabusiri a aeronavei IAR 99 de la Craiova, a “zburat” intr-un taxi pentru a ne oferi poze de la fata locului la doar doua ore de la accident…Nu pot sa nu-I pomenesc pe Nicusor si extraordinarele sale articole, pe Caporal Musat, caruia ii multumesc inca o data pentru efortul extraordinar facut la seria “Istoria Parasutismului” si nu numai, pe noul nostru coleg Alex, fost capitan in USMC si absolvent al academiei navale de la Annapolis, pentru articolele sale foarte bine documentate care ne arata cum se vedea lumea de pe celalalt mal al Atlanticului…si sa-mi fie cu iertare daca am uitat pe cineva!
Cine crede ca aceste rezultate sunt usor de obtinut sau pot fi foarte lesne duplicate…ei bine ii urez foarte mult succes! Credeti-ne cand va spunem, pentru ca un site privat sa fie acceptat co-organizator pentru un astfel de eveniment, pentru ca un site privat sa fie primit cu bratele deschise prin uzinele patriei, si din pacate nu va pot spune tot ce am vazut si auzit acolo sau peste tot pe unde am fost, este un lucru foarte greu de obtinut.
Una este sa intri intr-o unitate militara la Ziua Portilor deschise si alta este sa faci tu singur, impreuna cu conducerea unei uzine de armament, turul fabricii… Ar mai fi de mentionat aici si faptul ca materialele citite de voi pe RoMilitary, materiale refertioare la offset sau alte solutii pentru deblocarea dotarii Armatei si Industriei de Aparare, au fost trimise, sub sigla sindicatului FSA catre toti factorii de raspundere, iar ecourile au fost pozitive, macar din punctul de vedere al calitati acestor materiale. Iar la jumatatea lunii mai, materialele noastre au ajuns si pe masa Primului Ministru, Victor Ponta, care le-a apreciat si le-a trimis spre analiza unui sub-secretar de stat.
Doua dintre ideile exprimate da catre RomaniaMilitary.ro au fost cel mai bine primite, atat de catre industrie, cat si de catre legistlativ, in speta comisile de aparare a celor doua camera:
-Planul multianual de inzestrare al Armatei din productia proprie si
-idea unui procent de 10% din bugetul anual al MApN, procent care sa fie prin lege dedicat achizitilor de tehnica de lupta noua.
Ambele idei au fost foarte bine primite atat in cadrul Simpozionului, cat si de diversi factori de raspundere, desi optimismul nu ne da inca afara din casa.
Asadar astazi, cand implinim cu totii doi ani de RoMilitary, putem spune ca ceva, ceva s-a facut, din pacate nu foarte mult, dar oricum macar la nivel de dezbatere publica si informatii despre situatia reala, am mai evoluat fata de acum doi ani.
Diferenta intre noi si alte mijloace mass-media de nivelul nostru, consta in faptul ca RomaniaMilitarya refuzat inca de la inceput postura pasiva-contemplativa a starii dezastruoase in care se afla Tara si Armata! Am preferat sa nu stam si sa ne jeluim asupra acestei stari de fapt, am evitat sa plangem ca noi vrem avioane si tancuri, nave de lupta si elicoptere!
Nu am rugat, ci am cerut, de multe ori pe un ton imperativ si fara frica de “servicii” sau altele, iar in acelasi timp am oferit si solutii pentru ca respectivele cereri sa fie serioase.
RoMilitary nu cere nimic fara a oferii solutii. Noi am incercat sa venim cu lucruri noi, inovative, am incercat sa producem idei noi, sau mai putin noi, proprii sau pomovate, insa lucrul cel mai important este dat de faptul ca RomaniaMilitary a venit si continua sa vina cu solutii si idei, bune sau mai putin bune, dar care, cel putin deocamdata, au fost apreciate si preluate de institutii oficiale ale societatii civile si insitutii ale statului le discuta, fara a le cataloga simple abureli.
Idee este intradevar rezultatul muncii serioase si doar ea ne poate scoate din mocirla in care continuam sa ne afundam.
Din pacate nu pot incheia acest articol aniversar intr-o nota prea vesela si voi intreba din nou retoric: daca alaturi de noi ar mai fi fost inca zece bloguri, inca o suta, inca o mie?! Daca presa “mare” ar fi intrat si ea in hora, oare chiar nu am fi reusit sa punem lucrurile in miscare?! Daca un blog mic ca al nostru tinut in viata, in acest moment, de doar patru oameni si cateva mii de cititori zilnic, a putut sa faca destul de multe, daca a fost ascultat si luat in serios, ce am fi putut face oare daca eram mai multi?!
Din pacate la noi la romani capra vecinului este mult mai importanta. Ne atacam unii pe altii, ne injuram cu naduf, netinand cont de absolut nimic, neavand nici un fel de constiinta nationala, ci urmarind doar un iluzoriu castig personal, astfel ca presa “mare” are propria agenda politicianista, in timp ce comunitatea blogarilor romani, n-are nici o treaba cu rezistenta in fata distrugerii nationale. Daca credeti ca sunt dramatic, intrati pe blogurile de profil ruse sau frantuzesti sa vedeti ce gasiti acolo, sa vedeti acolo mandrie nationala si spirit civic fata de viitorul armatei tari lor…si abia apoi o sa intelegeti ca de fapt ne cam meritam soarta!
GeorgeGMT