Daca situatia romanilor din Bugeac-Odessa este aproape definitiv ingropata, cu impartirea in romani-moldoveni si majoritatea scolilor in limba romana desfiintate, batalia s-a mutat acum in Bucovina – zona Cernautilor.
Reforma administrativa a Ucrainei inceputa in 2014 cu obiectivul declarat al descentralizarii si eliminarii reminiscentelor sovietice, trebuia sa reduca numarul entitatilor administrative de tip raion de 3 ori, de la 490 la doar 136 – forma adoptata de Rada Suprema ucraineana la 17 iulie a.c. Desi se promitea o mai mare autonomie administrativa si politica localitatilor de nivel comuna, acestea – desi vor avea propriile consilii – vor fi subordonate unor consilii raionale, iar principiul proportionalitatii sistemului politic de partide la nivel national va fi aplicat in comunele cu populatie de peste 10.000 de locuitori, ceea ce inseamna anularea oricarei candidaturi independente sau specifice zonei respective.
In Transcarpatia, zona cu populatie majoritar romaneasca nu va fi dispersata si va fi inclusa in macroraionul Teceu (Tiaciv) prin comasarea fostelor raioane Rahau si Teceu, totalizand 268.000 locuitori (ramane totusi chestiunea volohilor de langa Ung/Ujgorod).
Regionalizarea in Transcarpatia (Sursa Bucpress.eu)
In raionul Odesa majoritatea satelor cu populație romaneasca vor fi incluse in districtul Ismail iar anumite localitati din raionul Sarata vor ajunge la districtul Bilgorod-Dnistrovski (Cetatea Alba). deoarece se afla la o distanța mare intre ele, si regruparea nu poate fi aplicata.
Noua impartire in raionul Odesa (Sursa Bucpress.eu)
Conform acelorasi planuri, romanii din zona Cernauti trebuiau impartiti in trei raioane – Cernauti (650.000 locuitori din aproape 1 million ai regiunii), Vijnita (91.000 locuitori) si Nistru (160.000 locuitori). Noul raion Cernauti contine aproape intreaga populatie romaneasca din zona (reprezentand cam 24% cumulat romani-moldoveni), lipsind comuna Mamaliga (localitatile Mămăliga, Bălcăuți, Dranița, Nesvoia, Stălinești și Podvirna) alipita raionului Nistru/Hotin.
Planuri impartire raion Cernauti (sursa ObiectivdeSuceava)
Comunitatea romaneasca din zona Cernauti locuieste compact in 4 din cele 11 raioane ale regiunii (conform recensamantului din 2001, romanii au procentajele de 37,1 % in raionul Storojinet, 51,4 % in raionul Hliboca, 64,3% in raionul Noua Sulita si 93,8 % in raionul Herta, reprezentand 55,4 % din populatia acestor 4 raioane).
Situatia minoritatii romanesti in regiunea Cernauti in 2001 (sursa Wikipedia)
La 28 mai a.c. Consiliul National al Romanilor din Ucraina (CNRU), o uniune a asociatiilor romanesti din regiunile Cernauti, Transcarpatia, Kiev si Odesa, au solicitat autoritatilor ucrainene sa nu permita divizarea comunitatii romanesti in cadrul reformei administrativ-teritoriale, inaintand un memoriu din care citam:
„Cele patru raioane cu populație compactă românească în cadrul reformei administrativ-teritoriale în regiunea Cernăuți să fie incluse într-un singură unitate administrativ–teritorială (așa-numitul macro-raion)”.
„Includerea artificială a teritoriului locuit compact cu minoritatea românească în componența unor macro-raioane diferite va determina o asimilare forțată, fapt ce intră în contradicție cu obligațiile internaționale asumate benevol de Ucraina. Menționăm că în contextul nerezolvării problemei privind predarea în limba maternă în școlile minorităților naționale, creată de guvernarea anterioară, în loc să se dezamorseze starea conflictuală, scenariul care se conturează poate deveni un motiv pentru agravarea situației interetnice într-un ținut cunoscut ca fiind tolerant”.
In paralel, CNRU au inaintat un memoriu si autoritatilor romane, memoriu in care le cer acestora:
„să dispună de urgență măsurile ce se impun pentru încheierea unei înțelegeri similare privind includerea localităților românești din regiunea Cernăuți într-o singură unitate administrativ-teritorială raională”
„Subsemnatii, reprezentanti legali ai mediului asociativ romanesc din Ucraina, intruniti in Consiliul National al Romanilor din Ucraina, va adresam frateasca rugaminte de a interveni pentru stoparea genocidului cultural-lingvistic la care comunitatea romaneasca din Ucraina este supusa de aproape 30 de ani, dar care a luat o deosebita amploare dupa evenimentele din 2014, de cand Ucraina si-a declarat oficial cursul de integrare europeana si de asumare a valorilor general-europene”.
Tot CNRU afirma ca prevederile din Constitutia Ucrainei, Declaratia drepturilor minoritatilor din Ucraina „au ramas litera goala”, Tratatul politic de baza intre Romania si Ucraina nu mai e considerat o obligatie pe care statul ucrainean sa o respecte. Astfel, cea mai buna dovada a politicii de asimilare fortata o reprezinta scaderea numarului de scoli, de la 123 la inceputul anilor 90, la 71 in prezent, iar „destramarea sistemului de invatamant duce implicit la pierderea limbii romane”.
„Includerea artificială a teritoriului locuit compact de minoritatea românească în componența unor macro-raioane diferite va determina o asimilare forțată, fapt ce intră în contradicție cu obligațiile internaționale asumate benevol de Ucraina. Menționăm că în contextul nerezolvării problemei privind predarea în limba maternă în școlile minorităților naționale, creată de guvernarea anterioară, în loc să se dezamorseze starea conflictuală, scenariul care se conturează poate deveni un motiv pentru agravarea situației interetnice într-un ținut cunoscut ca fiind tolerant”.
„Actiunile statului roman in aceasta perioada au fost si sunt mai mult decat modeste”, deoarece de 16 ani statul roman nu reuseste sa deschida un Institut Cultural Roman la Kiev, cu o reprezentanta la Cernauti, desi exista o decizie in acest sens din 2004, dar si faptul ca de 30 de ani statul roman nu reuseste sa restaureze casa lui Aron Pumnul.
„In discursul public din Ucraina s-a creat imaginea faptului ca doar Ungaria, Polonia si Rusia au de obiectat fata de politica asimilationista ucraineana, in timp ce Romania e multumita de ceea ce se intampla”
„In aceste conditii, este imperios necesar ca Romania sa-si revizuiasca atitudinea fata de comunitatea romaneasca din Ucraina intelegand ca doar masurile urgente pot sa salveze de la disparitie o comunitate istorica bine conservata. Este cazul de a crea o celula de criza pentru coordonarea tuturor activitatilor Deschiderea ICR-ului la Kiev, cu reprezentante functionale la Cernauti, Slatina si Ismail nu mai poate fi amanata. Romania nu poate tolera la nesfarsit atittudinea in forta a autoritatilor ucrainene de a ne asimila prin toate mijloacele. niciun alt interes si nicio alta posibila influenta din exterior nu pot justifica disparitia unei comunitati. Noi nu dorim sa ajungem in situatia confratilor din Valea Timocului, pentru ca apoi sa ne deplangem soarta”
Ca referinta, Ungaria si Bulgaria au obtinut pentru proprii etnici raioane separate, Beregovo respectiv Bolgrad, care sa ii regrupeze in cadrul unei singure entitati administrative.
Vorbitorii de limba romana au fost divizati la recensamantul din 2001 din Ucraina in 258.619 moldoveni si 155.130 romani.
Conform MAE, la nivelul relatiilor bilaterale romano-ucrainene au existat mai multe consultari in ultimii ani, atat la nivel de secretari si ministri de externe cat si al comisiei interguvernamentale privind protectia drepturilor persoanelor minoritatilor nationale a fost instituita in baza prevederilor articolului 13 al Tratatului cu privire la relatiile de bună vecinatate si cooperare intre Romania si Ucraina, semnat la 2 iunie 1997.
MAE precizeaza: „Comisia are întruniri organizate alternativ în România și în Ucraina, anual. Până în prezent au avut loc șapte sesiuni: 10-12 noiembrie 1998 (Bucureşti), 25-26 noiembrie 1999 (Kiev), 17-18 mai 2001 (Bucureşti), octombrie – decembrie 2002 (la Bucureşti, respectiv Cernăuţi), noiembrie 2006 (Bucureşti), septembrie 2017 (Kiev), decembrie 2018 (București)”.
Cateva intrebari:
7 sesiuni in 23 de ani inseamna anual?
In contextul reformei invatamantului si celei administrative, ambele fiind incepute de cativa ani, sa inteleg ca nu a fost necesara activarea comisiilor?
Cand va ajunge totusi ministrul de externe roman la Kiev? Ca doar a convenit in iunie cu omologul ucrainean sa le acordam ajutor medical in cadrul epidemiei de COVID 19…
Sa intelegem ca tratatul romano-ucrainean isi pierde rapid din valoare, avand in vedere si recentele declaratii ale presedintelui ucrainean?
Aici declaratia, interpelata si de MAE roman:
”Cu exact 101 ani în urmă, a avut loc unul dintre cele mai semnificative evenimente din istoria statalităţii ucrainene şi a luptei pentru eliberarea naţională. ‘Visele seculare pe care cei mai buni fii ai Ucrainei le-au trăit şi pentru care au murit au devenit realitate’. Acesta este un citat din Actul Zluki, care a anunţat reunificarea într-un stat unic, independent şi care a fost proclamat de liderii RPU (Republica Populară Ucraineană – n.r.) şi RPUO (Republica Populară a Ucrainei Occidentale – n.r.) pe 22 ianuarie 1919 în piaţa Sofia din Kiev. În toate colţurile Ucrainei, acest fapt a fost primit cu entuziasm şi inspiraţie: în sfârşit, exista şansa de a construi o ţară unită şi independentă. Din păcate, ea a fost irosită. Ambiţiile politicienilor i-au împiedicat să realizeze adevărata unitate statală. Unitate nu în cuvinte, ci în fapte. Curând, RPU a părăsit Kievul sub presiunea bolşevicilor, majoritatea teritoriului Galiţiei a fost ocupat de trupele poloneze. Bucovina de Nord a fost ocupată de români, iar Cehoslovacia a luat Transcarpatia. Au trecut peste o sută de ani. Am tras vreo concluzie din această poveste? Ea ne învaţă un principiu simplu, dar vital pentru Ucraina: doar împreună suntem puternici”,
Ce mai e de zis?
Marius Zgureanu
Surse:
https://bucpress.eu/opinie/reforma-administrativ-teritoriala-din-ucraina-12204