GCAP este nimeni altul decat programul britanico-japonezo- italian (40-40-20 de procente) care are intentia declarata de a dezvolta un avion multirol de generatia a VI-a.
Dupa ce americanii au anuntat c-o lasa mai moale cu NGADul lor pe motiv de costuri considerate exorbitante, nici analistii militari britanici nu dau in clocot de optimism in privinta viitorului programului lor.
Astfel, desi noul guvern laburist instalat la Londra are de gand sa creasca cheltuielile cu apararea la 2,5% din PIB, lucrurile sunt complicate si cresterea acestora este pana la urma doar o propunere lansata in dezbatere publica si tine bineinteles de factorii economici. Isi permite Regatul Unit 2,5% pentru aparare? Daca da, bine, daca nu, asta e, iar sansa sa-si permita este una destul de mica.
Bugetul estimat pentru Global Combat Air Program este foarte mare, un ofiter din cadrul RAF a declarat in mod anonim ca in urmatorii zece ani, ar fi nevoie de o suma anuala echivalenta cu 25% din bugetul cerut de Ministerul apararii de la Londra pentru fortele sale terestre, ceea ce nu-i de colo.
Viitorul avion de generatia a VI dezvoltat de britanici, japonezi si italieni va fi cu totul nou si va dispune inclusiv de o motorizare care va trebui si ea dezvoltata, materiale radar-absorbante, noi sisteme electronice, comunicatii ultra-perfomante, lucru in retea cu alte aeronave/drone, dezvoltarea de noi materiale etc.
Si toate acestea in condiiile in care lucrurile trebuie luate cam de la zero atat timp cat europenii si japonezii nu au proiectat sau fabricat pana acum asa ceva si nu au deloc experienta unor aparate de generatia a V-a.
Americanii nu pleaca de la zero, ei au deja tehnologia matura, au motoare pentru avioanele de generatia a V-a, au materiale radar-absorbante, au, una peste alta, de la ce sa plece.
Europenii, pe de alta parte, au construit pana acum doar avioane de generatia a 4-a, modernizate apoi spre 4++, dar nu dispun nici pe departe de baza industriala si experienta construirii unor aparate de generatia a V-a, ce sa mai vorbim de generatia a VI-a, astfel incat saltul peste o generatie s-ar putea sa se dovedeasca chiar mai scump pe malul estic al Atlanticului decat NGAD-ul pe cel Vestic, iar ingrijorarea britanicilor are, ca sa spunem asa, temei legal.
Evident ca daca europenii aveau ceva mai multa minte decat o amoeba si mai putin orgoliu, atunci n-ar fi fost o problema sa acopere costurile prin alocari la comun si mai apoi achizitii impreuna.
GeorgeGMT