Este clar acum ca recesiune economica va fi, poate chiar una severa si va fi cu atat mai drastica pentru anumite tari cu cat economiile lor sunt mai specializate. Daca ne uitam la tarile UE care depind in mod serios de turism (nu neaparat din punctul de vedere al formarii PIB ci mai ales al numarului de angajati) ne putem inchipui cum Grecia, Spania, Italia sau Franta chiar vor avea imense probleme in acest sector, probleme care se vor generaliza pe intregul lant comercial. Cu atat mai mult cu cat turismul este un angajator major in aceste economii.
Si nu vorbim aici de marile lanturi hoteliere (care pot avea rezerve si au oricum o alta bonitate in fata statului si a bancilor) ci mai ales de micile afaceri din turism (baza acestuia pana la urma): pensiuni, mici hoteluri, restaurante, baruri, comertul asimilat turismului, etc. Iar odata cu turismul vor fi probleme aspre in transporturi si alte industrii conexe.
Sa nu ne facem iluzii, guvernele au in vedere ajutorarea preponderent a marilor companii (care sunt si cele mai eficiente multiplicatoare de venituri si slujbe) si nu in mod obligatoriu a unei mici afaceri cu 10 angajati, firme dificil de sustinut prin multimea lor. In economie triajul va fi chiar mai dur decat in spitale.
In cazul economiei romanesti sunt si cateva probleme specifice care nu apar (sau nu sunt la fel de pregnante) in economiile occidentale.
In Romania avem peste 1,2 milioane de salariati care sunt incadrati cu salariul minim pe economie, dar noi stim ca in realitate destul de multi primesc, “in mana” si alte sume de bani nefiscalizate. Schema are ca logica neplata catre bugetul de stat a sumelor datorate pentru impozitul pe venit, asigurari de sanatate si pensie, compania respectiva fiind astfel mult usurata si avand un cost per locul de munca mult mai mic.
Dar aceasta “smecherie” isi arata astazi coltii, pentru ca angajatii respectivi, daca sunt trimisi acasa (si daca primesc somaj tehnic) vor fi platiti la salariul din contractul de munca, iar de aici va rezulta o scadere dramatica a puterii lor de cumparare care va fi resimtita de piata dar pe care guvernul nu o va putea sustine sub nici o forma.
Un alt necaz este chiar munca la negru/afacerile la negru si aici discutam de transporturi facute cu masini mici la “ia-ma nene” (sistem foarte dezvoltat in preajma marilor orase), transporturi executate cu un numar de calatori mai mic decat cel real, constructii etc.
Munca la negru este o mare calamitate in economia romaneasca (unul din motivele pentru care noi nu reusim sa depasim 26% procent din PIB in impozite si taxe colectate) si o vedem peste tot: de la locuinte construite in “regie proprie”, la reparatii auto facute fara acte, la comert fara forme legale (mai ales pe zona agricola). Romania are multi “meseriasi”, in cam toate domeniile, care lucreaza la negru sau in zona gri a economiei (lucreaza legal dar raporteaza foarte putin catre fisc).
Ori si aceasta ramura economica (munca la negru si afacerile/serviciile la negru) isi aduc aportul in bunastarea romanilor, in puterea lor reala de cumparare si, per total, aceste venituri se vad in PIB si se vad si in activitatea bancara.
O alta problema sunt remiterile de bani de la romanii din strainatate, bani care acum vor veni intr-o suma mult mai mica, acest lucru afectand atat puterea de cumparare a suficient de multi romani (iar unii numai cu ajutorul acestor bani isi duc zilele) dar va afecta si cursul de schimb RON/euro prin cresterea presiunii in favoarea deprecierii monedei nationale.
Iar aceste probleme ale economiei romanesti sunt destul de comune si in Grecia sau Italia, dar mult mai putin prezente in economia germana, olandeza, belgiana sau norvegiana. Pe de alta parte politicile guvernamentale de ajutorare a economiei in acest moment (undeva la 2% din PIB) nu prea pot combate in nici un fel aceste crapaturi structurale. Greu sa ajuti pe cineva care construia case “pentru vecini si rude”, fara sa aiba firma, fara sa plateasca taxe catre stat, imposibil sa ajuti pe cineva care executa transporturi de marfa si persoane in mod clandestin, imposibil sa ajuti o pensiune care declara doar 20% din incasari etc.
Si o spun inca o data, nu mi-e frica de pandemie, o vom trece pana la urma, dar ma uit in presa si in fiecare zi avem un alt anunt de sistare de activitate, de trimitere in somaj tehnic si ma gandesc ca la fiecare roman care este trimis acasa cu 75% din salariul de baza mai exista cel putin unul care nu mai are deloc un loc de munca si inca unul care s-a vazut cu o reducere de 50% din venituri (cei care erau angajati pe salariul minim dar primeau si o suma de bani direct de la patron). Ma uit prin presa si ma cutremur…
Adevarata masura a incetinirii economice nu este inca vizibila, dar daca tinem cont de structura reala a economiei romanesti (ganditi-va ca bugetul general consolidat al Romaniei aduna anual cam 26% din PIB, iar in Germania avem cam 45% din PIB, diferenta fiinda data de activitati economice in zona gri/neagra a economiei) si tinem cont ca o parte a activitatii economice de la noi nu se vede in statistici decat in mod indirect (ca putere de cumparare si in comert), ei bine, abia din aceasta perspectiva putem intrezari adevarata magnitudine a crizei economice in care am intrat.
Realitatea este, in cazul nostru, ca incetinirea economica va fi mult mai semnificativa decat o arata statisticile oficiale – se va vedea in consum – iar saracirea populatiei mult mai abrupta si mai larg raspandita decat o vedem noi la televizor.
Iar daca dracul nu vi se pare inca suficient de negru atunci tineti cont si de faptul ca, grosul cresterii economice din ultimii trei ani are la baza consumul, un consum labartat chiar. Aruncarea banilor in cresteri salariale si pensii a dus, evident, la o crestere a consumului si deci si la o crestere a PIB (denumita pompos crestere economica), dar in acelasi timp a si dezechilibrat zdravan balanta de plati externe, importurile crescand vertiginos in detrimentul exporturilor si a investitiilor reale in economia noastra nationala.
O metoda “Made in tariceanu”, folosita cu succes si in perioada 2004-2008, atunci cand acelasi tariceanu – dupa patru ani de crestere economica spectaculoasa – ne-a lasat cu 5,2% deficit bugetar. Ce a urmat ne mai aducem aminte, abia in 2018 am ajuns la un PIB real similar anului 2008. Ne-a bagat in groapa pentru 12 ani. El si cretinoidul de vosganian. Iar in ultimii trei ani politica economica a guvernarii psd a fost facuta, destul de evident, de tariceanu, un om pe care eu il incadrez la categoria “cei mai mari dusmani ai natiunii romane”.
In acest context avem si cireasa de pe tort, mai bine zis bomboana de pe coliva: bugetul Romaniei este atat de dezechilibrat intre plata salariilor si a pensiilor (prea mare procent din buget) si restul cheltuielilor (investitii mai ales) incat nu prea are loc de manevra, salariile si pensiile fiind de fapt costuri fixe, aproape deloc ajustabile. Iar acum, cand bugetul ar trebui sa sustina economia reala cu investitii mai ales dar si cu diferite programe de ajutor, ramane sa vedem de unde vom lua bani.
Ori plecand de la o astfel de “baza” economica ajustarea (sa ne exprimam politicos) n-are cum sa fie altfel decat similara unei prabusiri aproape controlate, scapam aproape toti de virus, dar pana facem avionul sa zboare din nou va mai dura si, oricum nu vom avea cu totii loc in el.
Multumim politicilor de tradare economica nationala ale domnului tariceanu (in ambele perioade, 2004/2008 si 2017/2019, s-au aplicat fix aceleasi metode de destructurare economica, bani aruncati de-a valma in consum, salarii + pensii si nimic catre investitii). Sa-i multumim pentru a doua oara, de unde rezulta ca macar 7% din popor (aia de au votat direct alde) sunt la fel de inteligenti precum carasul auriu de acvariu: da cu capul de sticla, se intoarce, uita c-a dat cu capul, mai da odata in peretele opus, se intoarce iarasi si o tine tot asa, cap in sticla/uitare, iar lui i se pare ca inoata liber in oceanul Pacific…
Pentru distrugerea economica din prima perioada tariceanu ne-au trebuit cam zece ani sa ne revenim, sa ajungem din nou la un PIB echivalent cu cel din 2008, astazi ramane sa avem rabdare si sa numaram, poate zece ani, poate mai mult si una peste alta, din 2008 noi tot stam pe loc desi avem senzatia ca ne dezvoltam. Asa cum scriam mai sus, sindromul carasului auriu de acvariu, sau cum dracu s-o numi pestele ala prost…
P.S. Pentru cine nu-si mai aminteste, bugetul public de pensii era pe excedent pana la „campania” de cresteri a lui tariceanu. Sub augusta sa conducere bugetul de pensii a trecut pe deficit, iar astazi deficitul tot creste, iar daca punctul de pensie va urca cu 40% din septembrie cred ca ne putem lua jucariile si fiecare pe la casa lui, care o mai avea casa.
Asadar, Halloween Fericit!
GeorgeGMT