Inainte de a mai face temenele in fata miracolului economic chinezesc ar trebui sa cunoastem fundamentele acestui miracol si din pacate bazele economice pe care se sprijina avansul Beijingului care sunt destul de subrede.
In principiu China isi bazeaza economia pe exporturi, iar acestea la randul lor se bazeaza pe forta de munca foarte ieftina, pe lipsa a aproape oricaror drepturi pentru salariati, care de multe ori nu au nici asigurare medicala, nici drept de pensie, concediu medical, de odihna, etc.
Se mai bazeaza China si pe un curs al yuanului tinut artificial sub control, subapreciat cu peste 40% fata de un curs lasat liber (iar acest curs artificial tinut jos loveste drastic in nivelul de viata al chinezilor si in puterea lor de cumparare). China aplica in continuare taxe vamale mari, subventioneaza exporturile, nu are practic nici o politica de protectie a mediului (cu exceptia ursilor Panda), poluarea dincolo de intelegerea noastra este la ea acasa in China, etc, etc, etc.
Ori tinand cont de acesti factori economia chineza ar trebui sa fie performanta si China o tara bogata.
Dar putini dintre voi cred ca isi imaginau ca de fapt China este datoare vanduta, peste nivelul de indatorare al Statelor Unite.
Statele Unite pe care multi dintr noi le credeam datoare pana la gat in fata Chinei. Ei bine realitatea nu-i chiar asa.
De curand Bloomberg a facut public nivelul de indatorare al Chinei pe toate cele trei segmante: datorii de stat, ale corporatiilor si ale populatiei, iar nivelul acestei datorii cumulate se ridica la 28 de trilioane de dolari, adica 282% din PIBul Chinei.
Nici americanii nu stau mai bine cu o datorie totala (bugetara+corporatista+privata) de peste 29 de trilioane de dolari adica peste 170% din PIB…
Dar acest articol nu are legatura cu China sau SUA (cifrele sunt oricum relative) ci are legatura cu noi toti. Daca am avea rabdarea sa verificam primele zece economii ale lumii, poate primele 20 sau primele 50, vom remarca acelasi tipar: datoria totala a fiecarei tari (a statului, a corporatiilor si a cetatenilor) depaseste cu mult si de cateva ori PIBul respectivei tari.
Cu alte cuvinte fiecare natiune are o datorie totala imposibil de platit vreodata si aici ajungem la problema fundamentala a economiei globale.
Din anii “70 incoace cresterea economica globala a fost fulminanta si neverosimil de constanta. Au aparut noi ramuri economice, serviciile au generat foarte mult din aceata crestere, ITul, etc.
Dar eu nu cred ca serviciile chiar pot fi factor real de crestere economica sustenabila si nici industria IT nu cred ca este cu adevarat o creatoare de plusvaloare pe termen lung (poate fi doar pe anumite segmente si pentru un procent foarte redus din populatie), dar poate eu sunt de moda veche, insa una peste alta intreaga planeta traieste pe bani care in realitate nu exista si ne cam imbatam cu apa rece, tiparind bani “falsi” si achizitionand din ce in ce mai multe produse care nu trebuie, avand un nivel de trai fals si ne-sustenabil pe termen lung, consumand energie si resurse intr-un ritm frenetic si totul folosind bani “falsi” (aruncati in piata fara acoperire reala), tipariti in nestire, in acelasi mod in care FEDul american a “reusit” in 2014 o crestere record a economiei americane (desi somajul ustura in America si orasele sunt pustii), in acelasi mod in care BCEul il face acum aruncand 1100 de miliarde euro in piata pe model american si generand astfel inflatie si o falsa senzatie de crestere economica…
Cat va mai tine acest tip de economie falsa si mincinoasa care ne permite tuturor sa consumam mai mult decat producem in mod real?! Cat timp consumul va mai fi “zeul” suprem al economistilor?!
Nu China este problema, nici Statele Unite sau UE ci sistemul pe care niste “baieti destepti” l-au pus in aplicare in anii “60 si l-au perfectionat in anii “70, iar spre sfarsitul secolului trecut sistemul a prins viteza.
Nu cred ca este neaparat o conspiratie ci cel mai probabil lacomia unor prosti ajunsi in posturi inalte si lasati nesupravegheati, dar si noi suntem la fel de complici si acum singura intrebare ramasa este: cand se va prabusi castelul din carti de joc?
Acesta nu este un articol impotriva bancilor, bancherilor ci este un articol impotriva noastra. Situatia Greciei ne paste pe toti atat timp cat cam toata lumea traieste pe credit (mult mai bine decat si-ar permite in realitate). Imprumutam distorsionand astfel intregul ciclu economic natural.
Atunci cand imprumutam bani ne obligam de fapt sa muncim mai mult (dobanda), obligam companiile sa vanda mai mult, generand astfel economia consumerista care pune pe primul loc consumul cu orice pret, orice fel de consum, consum sa fie, pentru ca fara o crestere constata a cererii nu vom putea faptic sa ne achitam (la nivel de societate) imprumuturile angajate.
De fapt nu vom putea sa ne achitam imprumuturile oricat am consuma, dar acest sistem de tip “Caritas” pare sa functioneze atat timp cat creditul merge si consumul urca. Adica atat timp cat tiparnitele functioneza si inflatia nu omoara pe nimeni.
Ce se va intampla daca la un moment dat consumul va stagna, sau va avea macar o prognoza de stagnare?! Ce se va intampla atunci cu obligatiunile guvernamentale (prognoza negativa pe incasari la buget), cu datoriile corporatiilor (prognoza negativa pentru cresterea vanzarilor/productiei), cu datoriile private (prognoza negativa privind siguranta slujbei si a cresterii veniturilor), atunci cand nimeni nu va mai crede ca este posibil ca macar dobanda la imprumuturi sa fie platita?!
Imprumutam si consumam de multe ori produse pe care nu ni le putem permite, produse de care nu avem nevoie (doar credem ca avem, exemplul telefoanelor inteligente si al tabletelor fiind doar un exemplu) si totul intr-o spirala sinucigasa atat din punct de vedere economic cat si ecologic. O astfel de societate are nevoie de resurse intr-o cantitate din ce in ce mai mare, de mai multi oameni, are nevoie ca oamenii sa traiasca ne-natural de mult, are nevoie de crestere perpetua, in timp ce fundamentele sociale de duc dracului: sanatatea tinerei generatii este mai subreda decat a precedentei, nu mai avem bani de pensii, sistemul de asistenta sociala este de mult nesutenabil, poluarea creste, iar resursele scad, dar sarabanda imprumuturilor este de neoprit, pentru ca daca se opreste ne prabusim…
Cine-i de vina? Pai noi toti, iar daca credeti ca voi personal sunteti la adapost, pentru ca sunteti cumpatati, va inselati foarte profund!
Chiar daca voi nu va imprumutati, se imprumuta statul vostru, primaria voastra, vecinii vostri, iar de platit platim cu totii prin inflatie, prin scaderea generala a serviciilor oferite de sistemele nationale: sanatate, invatamant, etc…
Astfel ca situatia Greciei este doar un avertisment pentru viitor, indiferent ce tara din lumea asta mare ati alege, situatia generala este exact aceeasi: datoria total acumulata depaseste PIB national de 2-3-4 ori, astfel ca este practic imposibil ca cineva s-o plateasca vreodata, iar daca nu poate s-o plateasca singura solutie este sa faca alte imprumuturi si cum de fapt nimeni nu plateste nimic (vorbim la nivel macro) bancile centrale trebuie sa pompeze in economie bani “falsi” (rostogolind datoriile), adica sa emita moneda, o moneda care stiu foarte bine ca nu are acoperire in viata reala si mai mult decat aceasta moneda este si ea purtatoare de dobanda…care dobanda, la fel ca si moneda, nu vor mai fi niciodata restituite, pentru ca efectiv este imposibil sa fie restituite, iar creditele sunt rostogolite si iar rostogolite pana la sfarsitul lumii.
Din pacate daca va uitati la modul de formare a PIB (la orice natiune industrializata) veti remarca ca industria si agricultura au o pondere din ce in ce mai mica, in timp ce serviciile tot cresc. Bineinteles ca serviciile sunt extrem de importante, dar banii intr-o economie sunt produsi doar de industrie si agricultura, in timp ce serviciile nu fac decat sa invarta banii produsi de cele doua ramuri, astfel ca te intrebi, daca ponderea agriculturii si industriei tot scade de unde bani pentru cresterea economica?! Din imprumuturi niciodata rambursate…
GeorgeGMT