In primul rand nu puneti baza pe statistica oficiala, nu neaaparat ca aceasta ar fi mincinoasa, dintr-o vointa dubioasa, ci doar pentru faptul ca folosirea programelor de cuantificare si corectare impuse de INS-ul de la Bruxelles ne ofera o imagine mult mai buna asupra economiei decat realitatea, datorita calibrarilor facute special pentru economiile europene puternice.
Astfel, indicatori ca: evolutia PIB, somajul, crearea bruta de capital s.am.d. ar trebui serios corectate in Romania, dar din pacate toata lumea este multumita, desi se vede cu ochiul liber ca principalii indicatori macro-economici nu sunt precum in statistica oficiala.
Nu ma duc foarte des prin piete si supermarketuri si habarnuam de preturile cu amanuntul, dar se poate vedea cu ochiul liber ca inflatia anuala este mult mai mare decat cifra oficiala, se poate de asemenea observa ca nivelul somajului este macar dublu fata de cifra oferita de catre guvern, in timp ce asa-zisul salariu mediu pe economie este doar o facatura, atata timp cat in calcularea lui se tine cont de salarizarea sectorului bugetar si cel al companiilor cu capital de stat, acolo unde cuantumul veniturilor n-are nici o treaba cu realitatile economice generale sau ale respectivei companii sau institutii de stat. Adica mai clar veniturile de la stat n-au nici in clin nici in maneca cu productivitatea muncii sau performanta economica a respectivei companii si sunt platite fara nici un fundament economic.
Iar inflatia se calculeaza pe baza unui asa numit „cos” de consum, care poate fi construit in foarte multe variante, in functie de interesul de moment al guvernului. Pentru ca sa fim seriosi, este imposibil ca inflatia anualizata sa fie macar pe aproape de cea oficiala…
Mai mult decat atat din 2008 incoace, de cand guvernul Boc si Traian Basescu au declarat ca trebuie sa strangem cureaua, sa micsoram cheltuielile guvernamentale, lucrurile s-au intamplat tocmai pe dos: cheltuielile institutilor de stat au crescut, mai exact cheltuielile cu achizitia de bunuri si servicii au fost semnificativ majorate cu procente formate din doua cifre, iar angajarile in companiile de stat au explodat.
Practic pe fondul crizei economice o slujba la stat a devenit un deziderat dorit de multi, astfel ca numarul de angajari creste, ca si politizarea accelerata a posturilor bugetare sau mascat bugetare, cea mai accelerata de la revolutie incoace a structurilor companiilor cu capital de stat. Clientelismul politic s-a transformat astazi intr-o imensa lipitoare care efectiv ingenuncheaza bugetul central dar si pe cel al companiilor cu capital de stat, unde angajarile sa fac strict pe criterii de pile si relatii. De primarii, prefecturi sau agentii descentralizate ale statului nici macar nu mai amintesc, la nivel local familii intregi ocupa cate o primarie sau agentie locala, fiind de facto o feudalizare a aparatului local al administratiei publice, iar numarul celor anagajati creste si iar creste…
Ca sa intelegeti cum se fac lucrurile o sa va dau un exemplu…fictive J , of course. Sa zicem ca o companie sau regie de stat, Fictivia RA, isi schimba directorul general. Ei bine noul director incepe sa faca loc amicilor politici, obligatilor, cunoscutilor, etc, etc, adica sa plateasca haraciul catre protectorii sai. Cum?! Pai foarte simplu, prin modificarea organigramei respectivei institutii. Daca in functia de sef serviciu achizitii directorul nou numit gaseste pe cineva indezirabil, care saracu’ n-are pile si relatii, trebuie sa-l dea afara, insa nu poate atata timp cat respectivul nu a facut nimic rau, asa ca domn’ director schimba organigrama (mana-n mana cu consiliul de administratie), mai précis serviciul de achizitii isi schimba numele in serviciul de contracte, va dau aici doar un exemplu.
Astfel vechiul sef de serviciu, neincadrat politic si fara relatii (sau facand parte din “vechea garda”), ramane fara post, prin desfiintarea serviciului sau, iar odata cu infiintarea unui nou serviciu, de fapt tot ala vechi dar cu nume nou, se numeste un nou sef, care sef la randul lui isi numeste proprii oameni, ca doar este un serviciu nou.
Nemaivorbind aici ca pentru a face loc la cati mai multi politruci, amici, amante, rude, etc, un serviciu se poate impartii in 2-3 servicii mai mici, care la randul lor vor avea trei sefi, trei adjuncti, trei contabili sefi, etc, etc. Astfel din 2010 pana astazi sunt cazuri de institutii sau regii de stat care si-au crescut personalul cu peste 25% si bineinteles ca noii angajati beneficiaza de o incadrare salariala maxim permisa pentru functia detinuta.
La acest cancer se mai adauga si impredictibilitatea guvernelor si aliantelor din ultimii ani. Astfel daca un director general era numit la inceputul mandatului noului guvern si stia ca are la dispozitie cam patru ani sa-si faca si el o situatie personala decenta, adica avea patru ani la dispozitie sa fure linistit, acum, datorita impredictibilitatii, cum vine unul nou, cum se pune pe furat, pe viata si pe moarte, pe bani facuti cat mai repede.
Nu se mai gandeste nimeni la viitor, la solutii de dezvoltare, ci efectiv cum intra pe poarta intreprinderii se uita dupa ce se poate vinde, ce contracte se pot face, la ce comisioane se pot percepe, iar pe de alta parte vechile contracte, semnate de predecesorii sai, sunt trase pe dreapta, nu se mai respecta, lasand firmele private in blocaj financiar total. Insa puii-de-politruci angajati pe posturi mai modeste de fostul director, raman pe loc si peste ei sunt angajati alti amici, alte obligatii, alti pui –de- politruci, ai noului sef, etc, etc, iar organigrama si personalul cresc exponential, concomitent cu tragerea pe dreapta a adevartilor specialisti din respectiva institutie, care ori sunt dati afara direct, ori sunt trasi pe linie moarta.
Si daca am amintit de blocaj financiar, ei bine acest adevarat tsunami economic este din ce in ce mai mare si ucigator. Mai clar si ca sa intelegeti ce vreau sa spun va voi da exemplul unei companii care are contracte cu statul in domeniul infrastructurii rutiere sau feroviare, companie a carei situatie interna o cunosc personal foarte bine si care, atentie, este una dintre cele mai mari din tara.
Compania respectiva castiga contractul, cu spaga de rigoare, incepe constructia, dar este obligata sa cumpere materiale de la anumite firme “amice” cu cei care au dat contractul, la preturi uneori si triple fata de pretul pietei, dar pe langa acest adevarat rapt, ceea mai mare problema este cea a finantarii.
Ministrul sau primaria care gestioneza contractul nu plateste la timp lucrarile efectuate, compania este obligata sa se imprumute de la banci si sa continue lucrarile pe banii ei, cu dobanzile aferente- care inseamna alte cresteri de costuri, dar una peste alta daca statul nu-si achita obligatile la timp, si sunt intarzieri cu zecile de luni, respectiva companie micsoreaza ritmul lucrarilor din lipsa de bani – alte costuri in plus, nu plateste salarile la timp sau in totalitate, nu plateste taxele si impozitele catre buget, nu-si plateste furnizorii privati, etc.
In acelasi timp compania privata nu poate sa puna piciorul pe gatul ministerului sau al primariei, pentru ca daca face acest lucru se linge definitiv pe bot de contracte cu statul, fiind astfel obligata sa taca si sa se descurce cum poate, insa rezultatul final este o lucrare de slaba calitate, foarte mult intarziata, daca va fi finalizata vreodata, la costuri de 3-4 ori mai mari decat contractul initial, iar banii ii platim noi, si inseamna de fapt pierderi financiare si slujbe, salarii foarte mici si una peste alta este o hemoragie financiara care dreneaza bugetul de stat de sume colosale.
Ori in aceste conditii previziunile ministerului finantelor cu privire la incasarile bugetare sunt mereu prea optimiste, mai ales ca Statul este principalul obstacol in calea unei economi fluide, prin imensul blocaj financiar pe care el singur il generaza, astfel ca “singura” sanse este creasca din nou taxele.
Singura sansa din punctul lor obtuz de vedere. Astfel economia este cocosata de taxe si impozite, evaziunea creste si ea, guvernul se imprumuta la extern si intern, nu pentru investitii ci pentru cheltuieli curente, pensii si salarii, iar Tara abia mai respira, fiind efectiv plina de paraziti si tumori canceroase.
In realitate, situatia economia nationala este foarte aproape de colapsul total si singurul lucru care mai sta intre incetarea de plati interna si noi este dat de imprumuturile cu care guvernul inca isi mai finanteaza activitatea. Din pacate aceste imprumuturi sunt de fapt o amanetare a Tarii si generatilor viitoare, pentru ca bani nu sunt directionati spre investitii si creare de locuri de munca, ca sa avem de unde sa dam banii inapoi, ci sunt folositi exculsiv pentru acoperirea deficitului bugetar, adica pentru plata salarilor, pensilor si cheltuielile de functionare ale aparatului de stat, fiind din acest punct de vedere extrem de nocive.
Atunci cand robinetul imprumuturilor externe sau interne se va inchide sau va deveni prohibitiv din cauza cresterii dobanzii, aparatul de stat se va gripa, iar mai apoi vom asista la o incetarea de plati catre economia interna, lucru care este deja in desfasurare.
Din pacate situatia economica este foarte rea iar starea financiara a natiunii se agraveaza pe zi ce trece. Slujbele sunt din ce in ce mai putine si mai necalificate, prost platite si fara siguranta zilei de maine. Nu sa mai gasesc slujbe mediu calificate, dar in aceeasi masura nici un investitor privat nu mai gaseste muncitori calificati de calitate (EX. –sudori calificati in argon nu se gasesc pur si simplu prin Bucuresti, oricat am cautat), prin disparitia complexurilor industriale, locul unde pana la urma un tanar invata meserie si unde avea posibilitatea, daca era serios si muncitor, sa-si creeze un viitor pentru el si pentru familia lui.
Majoritatea slujbelor nou create sunt astazi in domeniul servicilor: paznici, vanzatori, agenti de vanzari, etc, dar aceste slujbe sunt in primul rand foarte volatile, iar in al doilea rand foarte prost platite, lasand la o parte ca si viitorul unui astfel de serviciu este cu totul nesigur. Este foarte usor sa-si faci o agentie imobiliara si la fel de usor s-o inchizi, pe cand o fabrica necesita investitii mari, personal calificat si ofera asadar o stabilitate mult superioara locurilor de munca nou create. Doar intr-o astfel de structura economica un tanar se poate gandi serios la viitor, poate sa-si faca curaj sa acceseze un credit imobiliar, isi poate intemeia o familie, poate avea copii.
Ca agent de vanzari nu prea iti arde de planuri de lunga durata, de unde si caderea constructilor, lipsa creditarii si una peste alta lipsa increderii romanilor in viitorul lor economic.
Dar ar putea fi altfel?! Are Romania oportunitati economice, poate avea un viitor economic stabil si prosper?! In urmatorul articol vom vorbi exact despre posibilitatile de dezvoltare economica, posibilitati ignorate cu totul de catre politicenii romani…
GeorgeGMT