Free Syrian Army
Asa cum scriam cu cateva zile in urma Armata Siriana Libera este de facto o adunatura pestrita de revolutionari de meserie, de islamisti in devenire sau veterani, de hoti si aventurieri, un ghiveci militarizat care ar fi demn de Benny Hill, daca situatia nu ar fi de fapt extrem de tragica. Numai ca nici partea adversa nu se poate lauda, sau nu se mai poate lauda, cu asa mult profesionalism ca la inceputul conflictului.
Astfel la izbucnirea razboiului din Siria fortele guvernamentale se ridicau la 450 de mii de oameni, repartizati astfel: 50 de mii politia secreta, 300 de mii armata si 100 de mii politia. Astazi cu greu se mai mai pot lauda cu 200 de mii. Cauzele sunt multiple: dezertari, trecerea de partea inamicului, morti, raniti, etc. dar nu cifra in sine este ingrijoratoare ci calitatea acestor oameni, multi dintre ei nu mult mai bine pregatiti si motivati decat adunatura rebela. Adevarat ca trupele guvernamentale au totusi o structura de comanda mult mai experimentata si destul de unitara, lantul de comanda fiind si el destul de clar, dar dupa doi ani de conflict intern distrugator, semnele uzurii se vad si in randul trupelor guvernului de la Damasc.
Din totalul de 450 de mii de soldatii pe care Assad se baza la inceputul conflictului, mai mult de 100 de mii au dezertat, nu neaaparat pentru a ingrosa randurile rebeliilor ci pentru ca pur si simplu aveau altceva mai bun de facut (sa-si apere familile, sau sa procure cele necesare), in timp ce in cazul 100 de mii de soldati, desi apar in scripte ca fiind gata de lupta, loialitatea lor nu este inca foarte clar stabilita, astfel ca guvernul ezita sa-i puna face to face cu rebelii din motive de inteles.
In acelasi timp Assad a primit si intariri, cam 100 de mii, organizatii in general in militii locale loiale guvernului, insa una peste alta numarul de trupe disponibile sa-i urmareasca pe rebelii si sa-i angajeze in lupta, se ridica la doar 100 de mii de militari. Nu trebuie uitat ca spre deosebire de rebeli, trupele guvernamentale sunt obligate sa foloseasca o parte din personal pentru a asigura garnizoane si trupe pentru paza ale diferitelor obiective strategice.
Problemele cele mai mari se pare ca sunt in randul politiei secrete, care sunt si cele mai loiale trupe pentru regimul Assad, insa pierderile in randul acestora se ridica la cateva mii bune de oameni, plus alte cateva mii care au preferat sa dezerteze. Ori gasirea de inlocuitori pentru cei disparuti este o problema pe cat de presanta, pe atat de greu de rezolvat. Din pacate pentru Assad punctul sau forte (din timpul guvernarii) se dovedeste acum a fi slabiciunea principala a regimului sau. Astfel desi ofiteri de rang inalt sau mediu sunt loiali regimului, subofiterii sau ofiterii inferiori, impreuna cu un numar destul de insemnat de soldati care nu apartine Alawit-ilor, au dezertat, sau sunt tinuti departe de linia frontului tocmai datorita loialitatii lor foarte discutabile.
Astfel ca daca la inceputul conflictului regimul de la Damasc avea un imens avantaj asupra rebelilor, datorita numarului si disciplinei soldatilor sai, experienta razboiului a aratat ca trupele ne- Alawite nu pot fi considerate de incredere si astfel usor, usor, armata siriana se transforma intr-un joint-ventures intre resturile armatei regulate si militile alawite sustinute de catre Hezbollah. Iar de aici problemele cresc exponential.
In primul rand disciplina este doar una aproximativa in randul acestor combatanti guvernamentali, de asemenea nu sunt chiar foarte curajosi, avand tendinta sa se retraga sau sa se dezintegreze ca unitate luptatoare, daca presinuea la care sunt supusi creste prea mult. De fapt formarea acestor militii a avut la baza mai multe scopuri de autoaparare, in fata numarului tot mai mare de bande de jefuitori, astfel ca ajutorul dat guvernului este in cel mai bun caz unul foarte evaziv si putin important in economia generala a conflictului.
“Rezultatele” acestui conflict de peste doi ani sunt insa extrem de tragice: 80 de mii de morti si peste 100 de raniti grav (cu dizabilitati permanente), peste trei millioane de oamenii si-au parasite casele si au devenit refugiati, din care un million au fugit deja din tara.
In acelasi timp economia tarii este pur si simplu distrusa. Lipsa de alimente sau medicamente si electricitate este normalitatea si nu exceptia in Siria. Practic putem doar banui cu ce-si duce zilele marea parte a populatiei, cum reusesc sa-si castige existenta cei care nu au foarte multe resurse si mai ales imi este imposibil sa-mi imaginez de cat timp si de cati bani vor avea nevoie sirienii supravietuitori pentru a-si repune tara pe picioare, dupa incetarea confictului.
Revenin la conflictul in sine, datorita numarului tot mai mic de trupe disponibile, Assad a renuntat sa mentina o linie clara a frontului si si-a concentrat trupele pentru a apara orase considerate cheie, cum ar fi Aleppo in nord, Homs in centru sau Damascul in sud-est, astfel ca luptele principale se dau in cateva puncte si aici se va hotara pana la urma si castigatorul.
Din punct de vedere legal Siria se afla astazi sub embargo total, privind livrarea de arme, iar acesta hotarare a ONU nu face distinctie intre trupele guvernamentale si cele ale rebelilor, numai ca la sfarsitul saptamanii trecute Franta si Marea Britanie au anunta ca au in vedere o slabire, daca nu o anulare cu totul, a acestui embargo, ori ne putem da seama ca acest gest nu are a face cu trupele lui Assad ci cu intentia europenilor de scurta razboiul, prin livrari masive de armament catre rebelii. Pana acum nu s-a luat inca o hotarare in acest sens…
Nu putem insa sa nu remarcam ca intrega Africa de Nord s-a transformat in mai putin de trei ani, si a trecut de la o regiune relativ stabila si pasnica, o regiune turistica foarte importanta, o zona unde in anumite tari, cum ar fi Libia, se traia destul de bine, intr-un desert, in sensul social si economic al termenului, intr-o ruina economica si umana, cu rani aproape imposibil de sters si cu pagube de sute de miliarde de dolari…Cat timp ca trece pana cand tarile recent sau aflate in curs de “democratizare” isi vor reveni la parametrii sociali si economici de dinainte de fatidica “Primavara Araba” ?! Doar Dumnezu stie… Arabii isi numara inca morti si isi contempleaza inca vietile distruse in niste conflicte din care in mod absolut sigur nu au avut si nu vor avea nimic de castigat…
Sursa: strategypage
GeorgeGMT