Ungaria este clar pro-rusă cu afaceri de peste 15 miliarde semnate cu companii rusești, dar această finanțare este doar vârful icebergului, politica Budapestei fiind mai mereu aliniată cu cea a Moscovei și nu de ieri de astăzi ci de foarte mult timp. Ungaria este o curvă maidaneză care generează probleme in intreaga Europa de Est, de curând premierul acestei tări vorbind despre autonomia ungurilor din Ucraina, făcand – evident – jocul Moscovei.
Bulgaria… Ei bine aici nici o surpriza, pro-slavismul bulgarilor trecând prin Moscova de peste 200 de ani, așadar nici măcar nu putem acuza Sofia că joacă la două capete. Despre Serbia nu cred că mai trebuie discutat, această țară având deja baze militare ruse pe teritoriul său și o integrare (a se citi preluare) economică cu Rusia dincolo de posibilitatea unei decuplări politice.
Dar totul este în zadar, Bulgaria, Ungaria, Serbia nu valorează nimic atâta timp cât România are o atitudine anti-rusească foarte clară și este dispusă să-i dea Moscovei peste bot – ori de câte ori are ocazia – incidentul cu Rogozin fiiind exact un astfel de semnal, de unde probabil și vizitele en fanfare ale vicepreședintelui SUA și Secretarului Apărării sau a directorului adjunct al CIA. Deocamdată România rezistă și-și scoate ghearele la ruși.
Despre Polonia, aproape că mi-e chiar un pic milă să discut. O țara prea mică pentru locul unde a lăsat-o Dumnezeu dar cu o aroganță invers proporțională cu forța ei reală, polacii uitând se pare că nu mai sunt de peste 300 de ani un mare regat și la fel că și în perioada interbelică, orgolioasa Polonie se amestecă în jocurile celor mari, ignorând din snobism țările cu care ar trebui întradevăr să facă alianțe politice.
Polonia nu vede pădurea din cauza capacilor și are senzația că este acceptată la masa marilor puteri deși cam toate inițiativele sale politice s-au soldat cu eșecuri răsunătoare, Ucraina fiind cel mai bun exemplu de eșec prostesc din partea diplomației de la Varșovia, Ungaria un alt eșec. Probabil că Polonia va continuă să creadă că joacă în altă ligă decât România (și probabil chiar joacă momentan), doar că în ochii Moscovei Varșovia nu mai valorează cam nimic, Rusia neavând intenția să-și extindă influența politică și economică în Germania, Franța sau Olanda ci dimpotrivă către sudul Europei: Bulgaria, Ungaria, Serbia, poate Grecia și Austria, poate Turcia…
Polonia nu poate pricepe că Ucraina nu poate fi un aliat al UE ci că dimpotrivă această fostă republică sovietică se poate dovedi o imensă piatră de moară de gâtul UE. Situația din Ucraina este în avantajul nostru, dacă pricepem odată pentru totdeauna că ce se naște din sovietic occidental mănâncă, astfel că tânguielile Vrasoviei vis-a-vis de soarta ucrainenilor mă lasă absolut rece, din punctul de vedere al României cu cât criza de la Kiev ține mai mult, cu atât mai bine, pe când Polonia dorește o rezolvare – cu totul prostească din punctul meu de vedere – deși interesele UE nu sunt să integreze Ucraina ci dimpotrivă, s-o mențină ca stat tampon între noi și Rusia.
Și dacă privim lucrurile din această perspectivă, ce relevanță mai au politica și planurile Poloniei?! Zero…
Dar ce relevanță are România?! Ei bine, nu cred că există astăzi o țara mai importantă pentru politica Moscovei în Europa decât România, deși acest lucru nu este foarte evident, însă se poate observa că efortul principal al Moscovei s-a axat în utlimii zece ani pe securizarea zonei de sud a UE, acțiunile rușilor fiind foarte insistente în Bulgaria, Serbia, Ungaria și Austria, secundare în Italia, Grecia, Cipru sau Turcia.
Pe de o parte în nord Rusia se implică prin contracte comerciale, pe când în sud folosește vechea și “tradiționala” metodă țaristo-bolșevică, cu aducerea la conducere a fracțiunilor pro-ruse și acapararea totală a economiei țărilor-țintă. Adică ocupație economico-politică.
Cheia de boltă a acestui nou flanc sud-estic rusesc este, așa cum a fost mai mereu în ultimii 200 de ani, poziția reală a României, o țară fără de care politica Rusiei în zonă poate fi drastic restricționată. Accesul către Bosfor și Mediterana este astăzi chiar mai important pentru o Rusie care are interese din ce în ce mai mari în Africa de Nord și Orientul Mijocoiu, pentru o Rusie care și-a crescut semnificativ prezența militară (navală) în Mediterana, care vorbește despre o bază navală permanentă în Egipt, care susține regimul din Siria, a cărei influență în Irak și Iran este în creștere.
Importanța României poate fi egalată în ochii Rusiei – deși nu cred – doar de Turcia, o țară care la fel ca și noi poate da peste cap planurile Kremlinului în Orientul Mijlociu, în Iran sau Irak și Siria, dar repet, poarta de intrare a Rusiei în întrega zonă mediteraneană este România, atât politic cât și militar.
O paralelă între Polonia și România nu este astăzi foarte relevantă pentru că Rusia nu țintește să schimbe regimul politic în Franța sau Belgia, nu are intenția să aibă baze militare permanente în Danemarca ci dimpotrivă Bulgaria și Serbia sunt țările vizate, iar pe mai departe tot sud-estul Uniunii Europene, astfel că prostiile făcute de polonezi prin sprijinirea haotică a Kievului dovedesc doar că Polonia este paralelă cu istoria recentă, că a uitat cum a ajuns provincie rusească și germană, pentru că și în perioada interbelică Varșovia avea tot astfel de ambiții copilărești iar sfârșitul îl cunoaștem cu toți.
Mă uit la declarațiile politice făcute de Varșovia și mă întreb cât de tâmp pot să fii să nu observi că politica dusă de tine este doar tolerată, mai ales în condițiile în care faimosul “Parteneriat Estic” susținut masiv de către Polonia s-a dovedit un eșec jenant… Să întărești flancul Nordic, când atacul rusesc este în plină desfășurare pe flancul Sudic, este o dovadă de miopie politică cu posibile grave repercusiuni în viitor.
În zona sud-estică miza nu este Ucraina, pentru că Rusia nu vrea să preia Ucraina, ci Trasnistria, zonă pe care Rusia și-o dorește cu ardoare, iar prin ricoșeu, principala problemă pentru Europa și NATO în relația cu Rusia trebuie să fie România-Basarabia și blocarea accesului Rusiei către Tiraspol/Odesa și către flancul sudic, acolo unde dolarii și influența politică a Moscovei deja s-au infiltrat masiv în timp ce UE discută situația din Ucraina și nuș ce parteneriate pentru proști.
Scopul NATO și al UE pe termen mediu și lung ar trebui să fie întărirea României, Unirea acesteia cu Basarabia și scoaterea Rusiei definitiv din Transnistria, îndepărtarea ei de Gurile Dunării și de Bulgaria. Cineva susține că Dunărea nu mai este chiar strategică astăzi, doar că dacă privim lucrurile prin optica Moscovei putem foarte ușor observa că accesul Rusiei la Gurile Dunării ar însemna accesul Moscovei direct și fără posibilitatea de a mai fi blocată către toți aliații săi din zonă sud-estică: Bulgaria, Serbia, Ungaria și Austria… Chiar credeți că Dunărea nu este strategică pentru ruși?!
Nu mă uimește atât chioreala de care dau dovadă aroganții polonezi, ci faptul că Germania și Franța par să nu priceapă că singura miză reală pentru Rusia vine pe axa București-Chișinău-Tiraspol-Sofia-Belgrad-Viena, cu Bucureștiul punct de start, fără de care nimic nu va merge cum trebuie. Nu flancul Nordic trebuie întărit de NATO și UE, pentru că nimeni din Rusia nu are de gând să atace din nou Germania sau Polonia, ci flancul sudic aici unde se dă de fapt bătălia finală, bătălia care va decide din nou soarta Europei pentru următorii 50 de ani.
Câteodată mă întreb cât de proști pot fi vesticii și pot admira în același timp inteligență strategică a Rusiei, care simuleza o lovitură la cap (în nord) dar lovește năprasnic și repetat la ficat (în sud sud-est), iar pacalicii din nord continuă să țină garda sus protejând capul, în timp ce oricine știe că dacă ficatul este lovit prea puternic, ți se taie genunchi și rămâi fără aer…
Deținând sudul continentului, Rusia va controla direct întrega infrastructură energetică sudică europeană, va avea o influență masivă în Mediterana și Orientul Mijlociu, va fi stăpâna de facto a Mării Negre și a Mediteranei de Est, va ține în mână aprovizionarea cu hidrocarburi dinspre Asia Centrală și Iran sau Golful Persic, dar occidentalii sunt orbi: ei apără Ucraina (care nu contează de fapt), Polonia și Țările Baltice de parcă cineva la Moscova chiar s-ar gândi să le facă ceva ălora, în timp ce acțiunile Kremlinului în sud devin din ce în ce mai agresive și puternice.
Scandalul din Ucraina, neprovocat de Rusia, a venit însă ca o mănușa, pentru că la umbra tărăboiului iscat în țara vecină, Rusia poate să-și vadă liniștită de treburile ei în sud-estul continentului, acolo unde se află de fapt punctul de inflexiune.
GeorgeGMT