Dupa cum probabil cunoasteti deja, China pare a fi natiunea cu cele mai multe revendicari teritoriale din lume, practic nici unul dintre vecinii sai nu poate sustine ca nu are nimic de impartit cu Beijingul. Iar lipsa unei granite comune terestre nu inseamna in mod necesar si lipsa problemelor teritoriale cu China, atata timp cat tara ta are iesire la mare, pentru ca poporul Marelui Zid are se pare in intentie sa recastige absolut toate teritorile si insulitele care au facut parte candva din Imperiu, indiferent ce inseamna sau cat de indepartat este acest “candva”.
Bineinteles ca acest lucru nu mai este de foarte mult timp o noutate, Japonia saraca construieste portavioane usoare si le porecleste “distrugatoare” tot de raul Beijingului, Filipine a inceput sa cumpere avioane de vanatoare si nave de lupta tot datorita “dragostei fratesti” a chinezilor, vietnamezii incep sa regrete razboiul cu americanii si cumpara submarine, rachete si avioane din Rusia tot spre “beneficiul” Chinei, iar incursiunile trupelor chineze in teritoriul indian au inceput sa fie la fel de comune ca ploaia in timpul musonului.
Ba ca lucrurile sa fie cat mai clare si tanara generatie chineza sa fie crescuta corect, din punct de vedere politic, in China s-au lansat jocuri pe PC in care armata chineza ii bate mar pe japonezi in problema insulelor Senkaku…
Dar… caci exista un foarte mare DAR, pe cei 4300 de kilometri de granita cu Rusia lucrurile sunt foarte, foarte linistitie, atat de linistite ca la un moment dat te intrebi daca visezi sau totul este aievea?
Nici pomeneala de de trupe, de lupte cu tancuri, de baraje de artilerie, asa cum a fost cazul in anii “60 cand cele doua tari ajunsesera in pragul unui razboi nuclear, Moscova chiar intreband la Washington daca cumva americanii s-ar supara daca ei rusii le-ar da cateva castane termonucleare direct in capul lor de chinezi tampiti. Noroc ca americanii au dorit sa pastereze un oarecare echilibru in regiune, pentru ca altfel China ar fi gustat foarte…bronto din “buntatile” sovietice care la sfarsit iti lasa un gust metalic foarte pronuntat in gura si copii de care in mod sigur nu te poti plange ca ar semana prea mult unii cu altii, sau chiar cu specia umana.
Dar revenind la vremurile noastre, de mare prietenie intre popoarele chinez si cel rus, nu putem sa nu ne intrebam ce-i cu ceainizii de stau atat de linistiti pe frontiera lor de nord, cand stim cu totii ca exista revendicari semnificative asupra unor teritorii rusesti?!
Numai ca rusii vietuitorii pe langa frontiera nu cred ca acest calm aparent inseamna ca China si-a uitat naravul si se asteapta ca oricand un “mic” grup de chinezi, asa cam la juma’ de million, sa isi iteasca capetele din tufisurile sau dunele de nisip care acopera frontiera sudica a Rusiei.
Problema pare a fi insa duala. Pe de o parte inamicul principal al Beijingului este astazi SUA si aliatii sai, iar expansiunea Chinei are mai mult legatura cu zona Pacificului si rutele sale comerciale, decat cu Siberia rusesaca, iar pe de alta parte Rusia si China sunt in acest moment tari partenere, chinezii avand nevoie ca de aer de armamentul si tehnologia ruseasca, precum si de petrolul si gazele care vin de la nord. Practic China traieste si se dezvolta astazi datorita comertului naval, si o strangulare a acestuia de catre americani ar duce rapid la prabusirea Chinei. Astfel ca zona Pacificului este prioritara, in timp ce Siberia mai poate sa astepte, ca doar nu are picioare sa o ia din loc…
La aceste doua probleme se mai poate adauga, fara sa gresim prea mult, si starea destul de impropie a armatei chineze, care cu tot efortul facut este slab dotata fata de Rusia si in cadrul careia coruptia inaltilor ofiteri face ravagii, mai ceva ca la rusi. Deocamdata cel putin gradul de profesionalism, precum si capacitatea tehnica a armatei, nu-i poate permite Chinei sa se ia de gat cu Ivan, care Ivan are un avans foarte semnificativ din punctul de vedere al tehnicii de lupta si care mai are si un arsenal nuclear extrem de…elocvent.
Asadar, desi deocamdata pretentile Chinei se indrepta catre Pacific si vecini imediati si mai putin dotati militar, Rusia nu ar trebui sa se culce pe-o ureche si sa nu creada cumva ca intr-un birou din Beijing nu s-ar afla un plan bine pus la punct de “infratire” intre cele doua popoare (unde China da poporul, iar Rusia ar trebui sa vina cu terenul) in imensitatea Siberiei, “infratire” care in mod sigur Ivan nu si-o doreste absolut deloc si pe care ar trata-o promt cu radiatii precum tumorile canceroase, daca Marele Popor Chinez si-ar lua viteza spre bogatiile lui Ivan.
Deocamdata Marele Popor sta cumintel pe labele din spate si admira de la o distanta respectuoasa Siberia, precum si lansatoarele strategice ivanesti, gandind ca va veni o vreme cand, poate, poate, vor avea ceva mai multi sorti de izbanda. Si bineinteles ca nici rusii nu sunt totii talambi, ca in filmele americane cu Rambo, ca doar daca erau nascuti ieri, nu reuseau sa-si construiasca un imperiu, asa ca preventiv fortele rusesti dislocate dincolo de Urali beneficiaza de cele mai noi sisteme de armament si cele mai multe, fortele aflate in Europa nemaiavand prim-planul, pe motive de altfel foarte intemeiate: nici un european nu viseasaza sa ajunga in Siberia, in timp ce chinezii saliveaza deja de foarte multi ani la averile lui Ivan…
GeorgeGMT