Pai cu toata lumea, ar spune majoritatea romanilor! Sa fim prieteni, sa facem afaceri si sa lasam politica deoparte. SUA, UE sau Rusia nu ar trebui sa fie pentru noi nimic altceva decat partenerii de afaceri si in nici un caz dusmani sau prieteni ideologici.
De multe ori pe acest site, si nu numai, urmaresc diferite comentari si luari de pozitie vis-à-vis de legaturile si prieteniile pe care Romania ar trebui sa le dezvolte, cu argumente si contra-argumente in favoarea unei sau alteia dintre parti. In linii mari avem trei mari directii: Rusia si tarile ei satelite, Occidentul cu SUA si UE, cu care ne altfel suntem si aliati, sau calea de mijloc, interesul nostru national sa primeze si sa facem afaceri si cu diavolul, noua sa ne fie bine! Directia pe care Romania s-a inscris dupa 1990, a fost si este in continuare sustinuta de marea majoritate a cetatenilor romani si este una strict pro-atlantica. Prea putini isi doresc o relatie de tipul Romania-UE cu Rusia si au si dreptate.
Numai ca lucrurile sunt mult mai nuantate in viata reala, mult mai colorate as zice, decat teoria politica si economica din fata televizorului. Dar haideti sa le gandim un pic!
Rusia, UE sau SUA, sunt, in afara oricaror indoieli super-puteri economice si militare. Romania facand parte din UE si NATO se poate considera si ea membru al acestui cerc exclusivist, este cum ar veni, prin efectul de magnetizare al fierului langa un magnet, mare putere. In realitate insa nu suntem, nici macar o tara normala.
Rostul acestui articol este acela de prezenta lucrurile asa cum sunt ele in realitate, nu asa cum ne sunt prezentate oficial, dincolo de slogane si manipulari de presa, dincolo de sintagme si etichete.
Rusia nu este Satana, sau dusmanul de moarte al romanilor, tot asa cum SUA nu sunt prietenii nostri dezinteresati. UE nu ne-a integrat din motive sentimentale si nu ne ofera fonduri pe crieteriul ca suntem fratii lor europeni, fiecare parte are interese, iar in cazul marilor puteri, poate mai profund in cazul super-puterilor, sentimentalismul este foarte daunator, si cu totul nerealist.
Daca ne uitam in istoria noastra, si nu numai a noastra, ci a oricarei natiuni mici spre medii ca noi, vom observa ca singurele momente in istorie cand am avut de castigat de pe urma marilor puteri, au fost momentele cand Dumnezeu ne-a binecuvantat cu lideri inteligenti, lideri care au stiut sa profite de momentul oportun. Adica au reusit sa identifice in interesele marilor puteri ale momentului, interesul nostru national si astfel mergand langa interesul puterii respective sa ne atingem telul propus.
Rusia ne-a ajutat, fara nici o intentie evidenta, sa ne castigam independenta, Franta, fara prea mare aplomb, ne-a sprijinit la Trianon, iar americanii, fara nici o legatura cu dorinta noastra, ne-au sprijinit sa aderam la NATO pentru pozitia noastra geostrategica in coasta Marii Negre. Aderarea la UE a avut mai mult legatura cu avantajele economice oferite de Romania catre UE, decat invers, dar in acelasi timp, aderarea la cele doua organizatii occidentale a fost probabil cel mai bun lucru care ni se putea intampla, tinand cont de “calitatea” factorilor nostri de decizie.
Ceea ce doresc sa subliniez este faptul ca in lumea reala nu exista dusmani sau prieteni, ci doar interse si oportunitati de moment. Asa cum in natura nu exista alb si negru, ci doar o infinitate de culori si nuante, nici in realatile dintre state nu exista prietenie sau dusmanie, ci fiecare isi urmareste propriul sau interes.
Nu trebuie sa privim catre est cu ura, tot asa cum nu trebuie sa privim spre vest cu prea muta speranta, pentru ca miza esecului sau a reusitei noastre ca natiune a stat mai mereru si sta si acum in mana noastra si a celor care ne conduc.
Din pacate deviza “divide et impera” este la mare cautare in societatea romaneasca. Astfel suntem bombardati zilnic cu idea impartirii societatii romanesti pe caste: pro-Rusia vs pro-Occident, PSD vs PDL, uitand ca astfel de departajari sunt cu totul si cu totul impotriva firii si a interesului national. Singura noastra tabara trebuie sa fie Romania si viitorul nostru, pentru ca orice forma de colonizare este daunatoare.
Daca privim si comparam situatia de sub dominatia sovietica cu actuala stare de fapt, observam cateva similitudini, mai ales pe partea economica. Distrugerea economie romanesti de dupa 1947 si subordonarea ei interselor sovietice, incercarea de dirijare catre zona agarara si transformarea Romaniei in sursa de materii prime si produse industriale slab manufacturate, crearea unei protipendade politice afiliate noii puteri si cu totul dezinteresata de propria-i tara.
Dupa aderare la UE observam cam aceleasi lucruri: dezindustrializarea tarii, transformarea ei intr-un loc care sa ofere forta de munca ieftina, concomintent cu exportul de forta de munca catre Vest, transformarea economie romanesti intr-un de tip “vagon” a celei europene, cu accentul pe productia de subansamble, fara valoare adaugata foarte mare, fara tehnologie inalta, cu o clasa politica aservita intereslor straine. Practic Romania a devenit o piata de desfacere pentru produsele industriale vestice, exportand produse care inglobeaza o forta de munca mai putin calificata, dar ieftina, cu toate neajunsurile care decurg de aici.
Se poate observa ca exista o similitudine destul de accentuata intre cele doua tipuri de colonizare, excluzand aici modul barabar in care URSS-ul s-a instalat in Romania si concentrandu-de doar pe partea economica. Bineinteles ca daca in 1947 nu prea aveam ce face, tocmai pierdusem un razboi, de aceasta data, in cazul UE, distrugerea economica si sociala s-a facut cu masiv sprijin din interior, prin perpetuarea la putere a acelorasi partide, care din cand in cand isi mai schimba numele si se mai scindeaza.
Idea de baza este ca fiecare super-putere a luat si doreste in continuare sa ia de la noi ceea ce-i trebuie, cu prea putin aplecare asupra nevoilor noastre si asupra intereselor noastre nationale. Daca noi vom continua sa ne facem politica pe baza unui singur partener, vom fi mai tot timpul la mana respectivului, fara punti de legatura cu alti posibili aliati.
In politica romaneasca nu trebuie sa primeze sentimentalismul, si nu putem avea o politica facuta fara a ne gandi la viitor. Este NATO etern?! Dar UE?! Bineinteles ca nimic facut de mana omului nu este etern, cu atat mai putin o alianta politica si atunci de ce sa ingustam noi singuri optiunile?! De ce sa nu incercam macar sa facem afaceri cu toata lumea si ne creem singuri oprelisti?! Cate tari mai cunosteti voi care o politica externa si economica atat de “extremista”, jucand totul pe o singura carte?! Franta, Germania, Polonia sau Slovacia, toate au relatii comerciale si politce normale, atat cu partenerii lor europeni, dar si cu zona ex-sovietica, numai Romania s-a distantat de o piata care ii este de facto, sau mai bine zis ii era, mult mai la indemana decat cea vestica. Nu mai vorbesc aici de distrugerea legaturilor economice cu Orientul Mijlociu sau Africa…
De ce trebuie sa alegem, intr-un mod categoric, intre Rusia si SUA?! Aveti cumva senzatia ca Germania face ca noi?! Sau Franta, sau UK?! Bineinteles ca investitile occidentale sunt extrem de importante si dau de lucru la multi romani, dar de ce trebuie sa fim dusmani cu Rusia?! Are cineva senzatia ca la Moscova chiar conteza pozitia Romaniei, sau la Londra, sau pe malulul Potomacului?! Facem noi rau, sau putem noi influenta pozitia Rusiei?! Suntem mici si nesemnificativi, asa ca avem nevoie de multa inteligenta si pragmatism, pentru ca politica nu se face la Bucuresti, ci la Moscova, la Berlin sau la Washington, noi trebuie doar sa ne supunem si sa gasim cai de a o folosi in avantajul nostru.
Dacia si Ford sunt lucruri foarte bune, fondurile europene sunt lucruri foarte bune, la fel de bune erau si cele patru combinate siderurgice controlate de rusii de la Mechel, sau Alro Slatina, combinate care acum nu mai sunt. Southstream-ul era foarte bun daca trecea si pe la noi, in timp ce scutul de la Deveselu nu ne aduce nici un avantaj, ci dimpotriva, numai belele. Daca Turcia, Polonia, Cehia etc, pot avea relatii economice cat de cat normale cu Rusia, noi de ce nu putem?! Bulgaria poate, Ungaria poate si ea, de Serbia nu mai vorbim, doar noi ne apucam sa-i injuram pe rusii, fara absolut nici-un avantaj vizibil. Ce face Rusia in acest timp?! Pai ne incercuieste cu foarte mult succes, prin Bulgaria, Ungaria si Serbia…
Isi inchipuie cineva ca Republica Moldova va reveni la Romania fara acordul rusilor?! Isi inchipuie cineva ca tarile mari din UE isi vor risca afacerile cu rusii de dragul nostru?! Pana una alta vesticii platesc un pret la gaze semnificativ mai mic decat noi, fac exporturi in Rusia, beneficiaza de capitalul rusesc…Adica fac ceea ce trebuie sa faca, afaceri! Noi beneficiem de ce, in urma foarte proastelor relatii cu Estul?! “Beneficiem” de o si mai mare dependenta militara si economica de Vest…
O tara mica ca Romania nu-si permite “prietenii”, ea are doar interese, iar daca noi, din prostie sau pur si simplu din slugarnicie, am trecut cu arme si bagaje intr-o tabara, taindu-ne singuri orice cale de negociere cu “inamicul”, vom fi si mai vulnerabili in fata “prietenilor”.
Intr-o lume in care am fi avut si noi politicieni normali, relatile noastre politice ar fi trebuit sa fie subordonate, intr-o oarecare masura, intereselor economice si comerciale pe termen lung. Nu poti fi prieten cu o super-putere, indiferent daca vorbim de SUA, Rusia sau UE, poti doar, daca te cheama IC Bratianu sau Carol I sa-ti impletesti interesele tale nationale cu cele ale respectivei super-puteri, pentru ca altfel intr-o zi te vei trezi strivit. Nu poti fi egal cu o super-putere din simplul motiv ca tu, ca tara liliputana, nu ai ce oferi celuilalt, suficient de semnificativ ca sa fii luat in seama. Intr-un astfel de “dans al elefantilor” intre super-puteri, singura noastra grija trebuie sa fie atentia marita sa nu fim calcati in picioare, cum s-a mai intamplat.
Independenta ne-am castigat-o alaturandu-ne Rusiei impotriva Imperiului Otoman, iar Transilvania jucand partial cartea Frantei, impotriva Austro-Ungariei. Din pacate astazi, si nu ma refer la apartenenta politica a Tarii, suntem cu totul la cheremul economic al Occidentului, fara posibilitatea de a incerca macar o deschidere catre Est sau China, desi relatile dintre China si Romania au fost candva excelente.
Asadar de ce suntem noi invatati sa gandim in alb si negru, pro-cineva, anti-altcineva, cand in viata de zi cu zi astfel de perceptii sunt totalmente gresite?!Din cei 27 de membrii ai UE si cei 28 ai NATO, Romania se poate “mandri” ca are efectiv cele mai proaste relatii cu estul si practic non-relatii cu China, asta in conditile in care capitalul chinezesc incearca cu disperare sa intre in Europa, iar noi am putea fi o poarta de intrare foarte profitabila pentru ambele parti, iar piata chineza, cu cea mai inalta crestere dintre toate pietele importante, ar putea sa asigura romanilor zeci de mii de locuri de munca si o extindere masiva catre alte piete asiatice. OK avem resentimente istorice fata de Rusia, dar cu China ce avem, aia ce rau ne-au facut?! De ce nu mergem si noi catre China, asa cum fac toti europenii, cu americanii in frunte, sa facem si noi afaceri?! De ce relatile politice intre SUA si China, sau intre SUA si Rusia pot fi proaste, dar afacerile sunt afaceri, iar in cazul nostru regula nu mai este valabila?!
Cine crede ca Rusia este diavolul si ca ar trebui sa exorcizam economia Romaniei de el, sa mearga la Targoviste si s-i intrebe pe cei care au ramas someri, ce parere au despre aceaste lucruri. Sau sa se intrebe singuri de ce amicii americani ne-au cerut sa renuntam la creantele asupra Irakului, iar astazi noi cumparam 12 avioane la mana a treia, in timp ce Irakul cumpara armament american si rusesc nou-nout?!
Sa-i intrebam pe europarlamentarii nostri ce mare avantaj are romanul de pe strada din liberalizarea pretului la gaze, cand noi producem gaze naturale la sub 200$ mia de metri cub, si mai ales sa-i intrebam unde se duce profitul din liberalizarea acestor gaze?! In Romania, sau in tarile mama ale distribuitorilor de gaze occidentali?!
Rusia este extrem de periculoasa datorita distantei foarte mici care ne desparte, Romania aflandu-se practic pe terenul de vanatoare al rusilor, dar dincolo de gard in gradina NATO, ori tocmai aceasta asezare la granita celor doua blocuri, care in esenta este o mare problema, ar putea fi trasformata intr-o mare si imensa oportunitate. Am putea sa fim puntea de legatura intre est si vest, am putea sa colaboram si cu unii si cu altii, atenti tot timpul la miscarile celor “mari” si gata sa profitam de orice oportunitate aparuta.
In schimb Romania este astazi anormal de slaba, economic si inexistenta din punct de vedere politic si militar. Iar daca vreti sa vedeti cum arat un razboi est-vest, dus pe banii si viata noastra, n-aveti decat sa va uitati la stiri, acolo unde partida ruseasca a lui Voiculescu este tavalita prin media de catre occidentalii invingatori de asta-vara de la referendum. Bineinteles ca merita tot ce li se intampla, dar acest scandal media si al servicilor secrete arata cat de vulnerabila este clasa politica romaneasca, daca s-a ajuns pana la Primul Ministru si viitorul candidat la Presedentie, arata adica ca aceasta tara nu mai exista decat cu numele si a devenit un loc de batalie intre cele doua blocuri, in loc sa devina un loc de intalnire economica intre marile puteri…
Asadar raspunsul la intrebarea: “Cu cine sa fim noi prieteni?!”, este evident, cu toata lumea, dar mai ales si mai presus de orice, cu noi insine!
GeorgeGMT