Falsa limba „moldoveneasca” a murit in sfarsit, Traiasca Sfanta Limba Romana!
In sfarsit speram sa se termine odata pentru totdeauna cu imensa imbecilitate a doua limbi romanesti, a dictionarelor moldovenesti pentru limba romana si a altor aberatii inventate de bolsevici pentru distrugerea sentimentului national al romanilor din Basarabia.
Conjunctura pare extrem de favorabila apropierii dintre Tara-mama si provincia sa, furata cu peste 70 de ani in urma, iar conjunctura are legatura, pentru ca nu cred in coincidente, cu nou traiectorie a Ucrainei. Astfel imediat ce Kievul si-a anunta foarte clar orientarea politica spre Moscova, in detrimentul UE si al spatiului Occidental, evenimentele s-au precipitat:
-declaratia oficiala a lui Traian Basescu cu privire la obiectivul de politica externa oficial al Romaniei cu privire la unirea cu Basarabia
-prezenta de Ziua Nationala a presedintelui Republicii Moldova la Bucuresti, impreuna cu premierul si primarul Chisinaului
-discursul presedintelui Romaniei la dineul oferit la Palatul Cotroceni, discurs vadit unionist, in prezenta presedintelui moldovean
-vizia la Chisinau a Secretarului de Stat american John Kerry, cuplata cu vizita presedintelui Senatului Romaniei, Crin Antonescu, tot la Chisinau. Iar Crin Antonescu este al doilea om in stat
-faptul ca John Kerry a evitat Kievul, desi initial capitala Ucrainei se afla in planul de vizite oficiale din regiune
-insa cel mai semnificativ lucru, in privinta unui plan al celor „mari” de apropiere a Basarabiei de Romania, mi se pare a fi tacerea totala a Moscovei si a presei rusesti, care altadata, pentru motive cu totul obscure, facea mare scandal folosind din belsug termeni ca: fascismul romanesc, iredentism, revizionism, etc, etc. in timp ce astazi…liniste totala. Doar in Trasnistria se mai misca ceva, dar dupa cum se desfasoara lucrurile pare a fi doar o modalitate mai dura de negociere cu privire la viitorul Trasnistriei.
Nu incerc sa fac o analiza politica a acestor evenimente, imi este si frica sa nu sparga aceasta minune, insa nu putem sa nu observam ca Rusia si Statele Unite au inceput de cateva luni un imens balet pe harta lumii, prin reasezarea polilor de influenta in Orientul Mijlociu, si nu numai…
Siria, Egiptul, dosarul iranian, Republica Moldova, toate se schimba si se modifica, iar colac peste pupaza rusii sa-u trezit amenintati direct de catre UE in proiectul SouthStream, un proiect foarte drag Kremlinului.
Insa atitudinea UE trebuie privita pragmatic, dincolo de propaganda rusa prin media europeana, care inceraca sa ne convinga ca europenii sunt la mana Gazpromului. Realitatea este de fapt exact inversa: Rusia este un client captiv al UE, Rusia are nevoie ca de aer de euro. Uniunea Europeana in asamblul sau se poate descurca fara mari probleme fara gazul rusesc.
America, devenita de curand exporattor de hidrocarburi, abia asteapta un client de talia UE pentru a incepe investitii de zeci de miliarde de dolari in trasportul si prelucrare gazului de sist pentru exportul sau in Europa, dar pericolul mortal pentru gazul rusesc vine dinspre Iran. Astfel persii au cea de-a doua rezerva mondiala de gaz natural si practic nu au ce face cu ea, ori in conditiile dezghetului diplomatric dintre Vest si Teheran, o investitie de cateva milirade pentru un mega-gazoduct dispre Iran catre Europa n-ar fi mare problema.
Iar potentialul in exploatarea gazelor naturale din Iran este cu adevarat imens, facand astfel Rusiei multe cosmaruri. Si nu putem sa nu ne gandim ca recenta ridicare de ton a UE catre Rusia ar putea avea legatura cu asteptata normalizare a relatiilor dintre Occident si Teheran.
Asadar Rusia nu poate santaja UE fara sa-si puna singura gatul in lat si fara sa ofere pe tava piata europena a gazelor pentru doi competitori giganti: SUA si Iran, ambii avand gaze in exces si cautand cu disperare un debuseu.
Insa chiar daca Dumnezeu ne ajuta la o apropiere cu Basarabia, chiar o unire in anii ce vin, meritul nu apartine clasei politice de la Bucuresti, ci este doar o conjunctura favorabila internationala, o noua reimpartire a coltului nostru de lume si ar fi mare pacat s-o ratam. S-ar putea ca si vizita delegatiei chineze la Bucuresti si insistenta Beijingului de a se organiza summitul la Bucuresti sa fie un semnal politic de sprijin pentru Romania, cu atat mai mult cu cat Traian Basescu a mentionat de mai multe ori ajutorul pe care China l-a asigurat Romaniei in mai multe ocazii, anul 1968 fiind mentionat in mod special, in cadrul discutiilor…
Ce va fi vom vedea, sper doar sa nu ratam cu seninatate poate ultima sansa de reintregire, macar si partiala, a Tarii.
GeorgeGMT