In timp ce Statele Unite par dipuse din ce in ce mai mult la negocieri in problema iraniana, si tind cont si de refuzul administratiei americane de a interveni militar in Siria, Israelul si aliatul sau din umbra, Arabia Saudita, au ramas cam singurelele sustinatoare ale unui atac aerian impotriva facilitatiilor nucleare iraniene.
Dupa discutia telefonica istorica intre Barak Obama si nou-alesul presedinte al Iranului Hassan Rouhani, americanii sunt foarte favorabili unei ridicarii graduale si rapide a sanctiunilor economie impotriva Teheranului, acest lucru fiind declarat public in fata premierului Netanyahu cu ocazia vizitei acestuia la Washington, la sfasitul lunii septembrie. Astfel ca israelienii, ramasi fara sprijin american impotriva Iranului si cu o Rusie din ce in ce mai agresiva in Orientul Mijolciu, au apelat la ajutorul mai vechilor lor aliati, adevarat nu foarte oficiala aceasta alianta dar foarte puternica, sauditii.
Asa ca la inceputul lunii octormbrie oficiali de rang inalt din tarile Golfului (probabil din Arabia Saudita si statele sale satelite: Oman, Kuwait, Quatar si Bahrein) au vizitat incognito Israelul si au discutat despre nou creata situatie de criza in urma retragerii oricarui sprijin american impotriva Iranului.
Aceste intalniri aduc si o noutate in relatiile Israelului cu aceste tari arabe, in sensul ca este pentru prima oara cand israelienii recunosc oficial ca aceste intalniri chiar au avut loc, iar acest lucru are se pare legatura cu o anumita presiune pe care Ierusalimul si tarile din Golf subordnate sauditiilor o pun pe Washington.
Practic disensiunea creata intre SUA si Israel, una dintre cele mai profunde din istoria relatiilor dintre cele doua tari, are la baza programul nuclear iranian. In timp ce americanii sunt de acord ca acest program sa fie dezvoltat in continuare, dar numai pe latura sa civila si cu inspectii repetate in zona site-urile de interes, Israelul sustine ca programul nuclear iranian trebuie oprit si toate instalatiile dezafectate.
Situatia politica a premierului isrealian nu este deloc placuta atata timp cat in ultimii cinci ani discursul sau anti-iranian a eclipsat aproape oricare alta actiune de politica externa, iar astazi Netanyahu se vede pus la colt de noua strategie americana si in acelasi timp de agresivitatea crescuta a Rusiei, care, vrea nu vrea, merge mana-n mana cu politica administratiei Obama in zona Orientului Mijlociu.
In urma acestei schimbari, Isarelul si tarile aliate din zona Golfului si-au unit eforturile in crearea unui lobby in Congresul American impotriva noii politici duse de administratie, dar se pare ca eforturile lor sunt prea putine si venite mult prea tarziu, mai ales pentru o America scuturata zdravan de probleme economice interne si a carui apetit pentru “democratizarea” tarilor arabe s-a redus pana aproape de disparatie.
In presa americana au aparut chiar comentatorii care spun ca solutia in cazul Siriei ar fi venit de fapt din partea americana, dar a fost propusa oficial de catre rusii pentru a indulci pastila pentru aliatii anti-Assad ai americanilor si ca oricum un atac militar asupra Iranului a fost exclus de catre Barak Obama inca inainte de realegerea sa in al doilea mandat. Prioritatile politicii americane tind sa devina mult mai izolationiste astazi in cel putin doua privinte: Europa si Orientul Mijlociu, singurul proiect de politica de securitate externa viabil si sprijinit de Washington ramanand Pacificul de Vest impreuna cu aliati foarte puternici si care sunt de fapt si asociati economici foarte importanti: Japonia, Coreea, Australia.
Astfel ca focusarea politicii externe de securitate spre zona asiatica a Pacificului va fi si viitor singura zona externa unde America va fi cu adevarat activa, lasand problemele Orientului Mijlociu si esecul “Primaverii Arabe” pe capul europenilor si rusilor, secondati de israelieni si sauditi, fiecare cu tarile sale satelite.
Practic in zona Golfului americanii vor pastra actualul status-quo si vor permite cel mai probabil o crestere a influentei Rusiei si tarilor europene in zona, atat militar cat si economic, mai ales ca problema aprovizionarii Statelor Unite cu hidrocarburi din tarile Golfului este una care conteza din ce in ce mai putin, in urma exploatarilor de gaze si petrol din sisturi.
In acest moment asistam de fapt la o pivotarea a intereselor americane din zona Atlantica si a Golfului Persic catre Pacific, iar aceasta pivotarea nu este una de conjunctura ci una foarte serioasa si pe termen lung, care va avea drept consecinta crearea unui vacum de putere in Mediterana si Marea Rosie, vid care va fi umplut, teoretic vorbind, de catre europeni si rusi. In ce proportie, ramane de vazut.
In acelasi timp Israelul se vede pus in postura de vioara a doua, in politica externa americana. Nu-i vorba SUA vor continua sa garanteze securitate israelienilor, dar daca nimeni nu-i ataca, este foarte putin probabil ca americanii sa mai intervina decisiv. Bineinteles ca aceasta pivotarea nu ar fi posibila fara intelegeri foarte clare cu Moscova, care a in mod sigur a fost obligata sa ofere Washingtonului anumite garantii, legate, spun unii analisti, de liniste in Iordania si Maroc si neimplicarea Rusiei in problemele din Egipt.
Astfel ca in urma noii politicii externe de securitate americane doua sunt tarile lasate cu ochii in soare: Turcia si Israelul.
GeorgeGMT