Cred ca documentarele de pe Animal Planet, cu prezentatori curajosi/nebuni care inotau cu crocodilii, ii hraneau si, in general, umblau pe langa ei fara frica, au creat iluzia ca poti trai cu crocodilul langa casa in deplina siguranta. Ba, mai mult, ca poti sa ajungi sa te imprietenesti si sa faci afaceri cu el.
Nimic mai fals.
Crocodilul are o o filozofie de viata simpla si eficienta. Isi delimiteaza un teritoriu in care isi procura hrana, isi face siesta si se reproduce. Cand nu mai gaseste mancare suficienta se muta in alta zona. Daca intri pe teritoriul lui te va ataca. Pentru ca se simte amenintat, pentru ca-i e foame, pentru ca crede ca-i contesti suprematia sau ca vrei sa-i iei femelele.
Ar fi de preferat sa nu intri in teritoriul sau ori, daca-i musai, sa-ti iei o calauza din partea locului, sa fii inarmat cu o arma zdravana si sa fii atent la fiecare pas. Nu trebuie sa te lasi pacalit ca-l vezi motaind pentru ca nici nu stii cum se repede. Nu te duci sa scoti limba la el, sa-ti faci poze cu el, sa urli sau sa arunci cu pietre. Te va manca.
Fa-i poze de la distanta si ia-o din loc.
Mai rau este cand crocodilul isi stabileste teritoriul in spatele casei tale.
Nu poti sa te duci sa-i spui ca si tu ai drepturi acolo. Daca a stabilit ca e terenul lui nu-l mai faci sa se razgandeasca. Daca nu poti sa-l omori si nici nu vrei sa pleci trebuie sa-ti iei masuri de protectie ca sa nu te trezesti cu el in dormitor. Multe garduri si alte obstacole care sa-i impiedice/incetineasca accesul in curte. Totdeauna sa ai o arma puternica la indemana.
Daca totusi a intrat in casa si te-a atacat nu incerca sa negociezi cu el si nu spera ca-ti va manca doar o mana pentru ca se gandeste ca ai copii de crescut. Nu, te va manca pe tine si pe cine va mai gasi.
Nu-ti ramane decat sa lupti cu toate fortele si prin orice mijloace pentru a-l omori sau macar pentru a-l rani si alunga.
Problema grava nu este atunci cand oameni de rand au impresia ca poti convietui cu crocodilul.
Problema grava este atunci cand liderii europeni au aceasta impresie iar greselile lor ne afecteaza viata tuturor.
V-ati dat seama, vorbesc despre Rusia.
Dupa dezintegrarea URSS, vest europenii au trait o perioada in care principala preocupare a constat in a dezvolta relatii comerciale si de afaceri cu Rusia, in a-si deschide usi, prin orice mijloace, la Moscova si in administratiile regionale, a stabili contacte stranse cu noii imbogatiti ai Rusiei, in a deschide diverse ONG-uri prin care sa influenteze viata sociala si politica a Rusiei.
Mirajul unei piete de desfacere virgine, de 150 milioane de oameni, al unei forte de munca foarte ieftine, al unei administratii cu care te poti intelege (spaga, trafic de influenta) pentru a eluda reglementarile europene de mediu, sanatate publica si securitate a muncii, al noilor magnati care se descurca – prin mijloacele specifice lor – sa rezolve orice problema, al justitiei care da sentinte in functie de marimea spagii primite, tot acest miraj le-a furat mintile vest europenilor care au uitat cu cine au de-a face.
A fost de ajuns sa apara un lider ca Putin, un dur cu un solid trecut KGB-ist, care se sune adunarea si toate structurile de forta ale statului, ale administratiei, magnatii, justitia si presa sa se alinieze la ordinul Kremlinului. Cine nu s-a prins din ce directie bate vantul, sau a incercat sa faca gura, a infundat puscaria, s-a imbolnavit de polonita acuta, a luat un glont in cap sau a disparut pur si simplu.
Treptat, Rusia s-a transformat intr-un stat FSB, este drept, cu metode mult mai sofisticate, dar fara a pierde nimic din bagajul de metode mostenit din epoca URSS.
Magnatii rusi au continuat sa faca afaceri cu vestul, au demarat megaproiecte cu occidentalii, au convins mari companii vestice sa investeasca masiv in Rusia, s-au instalat la Londra, in buricul afacerilor financiare ale lumii, dar au fost tot timpul cu urechea spre stapanul de la Kremlin.
Daca a venit ordinul sa blocheze o afacere au facut-o, daca au primit ordin sa lichideze industria metalurgica a unei tari, au cumparat-o, au pus-o pe butuci si au vandut-o cu 100 de Euro, au incheiat afaceri doar cu cine li s-a spus, si-au construit relatii, Dumnezeu stie cum, cu liderii politici, cu marile corporatii, au cumparat mari cluburi de fotbal, au sprijinit ONG-uri si au facut actiuni filantropice.
In acelasi timp, administratia rusa, daca a primit ordin, a stabilit ca vinurile moldovenesti, apreciate in UE, nu sunt suficient de bune pentru Rusia, a blocat, fara discutii, importuri de diverse produse in functie de cum era suparat stapanul pe tara respectiva, a expulzat, dupa bunul plac, directori de companii straine sau i-a trimis in fata instantei.
Vest europenii, in prostia lor, nici macar nu si-au dat seama cine pe cine invadeaza (ca mod de gandire, investitii, infiltrarea institutiilor etc). Ei au crezut tot timpul ca ei sunt la butoane cand se dovedeste ca Rusia a avut initiativa. Mirajul banilor i-a tampit atat de tare incat au inceput sa faca afaceri si tranzactii in domenii strategice unde, pana mai ieri, nici nu s-ar fi pus problema de transferuri de tehnologie.
Degeaba au tipat tarile foste comuniste ca treaba nu e cum pare a fi si ca trebuie sa fim atenti la Rusia. Vesticii au continuat sa numere banii, gandindu-se ca sarantocii din est au ramas cu sechele din vremea comunismului. Contrar intereselor europene, au sabotat orice tentativa de a avea o politica energetica europeana, care sa permita UE sa negocieze unitar cu Rusia, si-au aranjat contracte de livrare de gaze la preturi mici si secrete si i-au lasat pe est europeni la cheremul Rusiei.
Mai rau, au inceput sa-i buzunareasca pe estici, cot la cot cu rusii: au infiintat firme mixte care au intermediat livrarile Gazprom, marind preturile dupa cum i-a taiat capul. S-au apucat sa le livreze nave de asalt Mistral de parca Rusia nu-si asalteaza suficient vecinii si ar avea nevoie de ceva mai cool.
Vesticii au fost incapabili sa inteleaga interdependenta Ucraina – Rusia si s-au apucat sa-i sustina pe ucraineni, rupti in fund, sa-si dezvolte un program naval militar scump, cu transfer de tehnologie sensibila (radare performante, rachete Aster etc) despre care nu aveau nicio garantie ca nu va ajunge in Rusia. Dovada o avem chiar zilele astea cand comandantul flotei ucrainene a dezertat la rusi.
Au continuat sa-si dezvolte investitiile in Rusia si sa-si extinda relatiile comerciale fara sa se gandeasca la faptul ca le-ar putea pierde pur si simplu, printr-un ordin de la Kremlin. Aviz freneticilor care tipau sa ne extindem relatiile comerciale cu Rusia.
Nici macar invazia din Georgia nu i-a trezit.
Acum, cand Ucraina o incaseaza la greu, si-au dat seama ca nu au mijloace sa se opuna miscarilor Rusiei si asta din mai multe motive:
– pentru ca ar pierde reducerile de pret la gaze, reduceri care le asigurau un avantaj concurential incorect in relatie cu est europenii;
– pentru ca au bagat banii in uzine din Rusia si s-ar putea trezi fara ele;
– pentru ca ar putea pierde piata de desfacere din Rusia, eventual fiind inlocuiti de chinezi;
– pentru ca ar putea pierde banii produsi de companiile mixte care intermediaza livrarile Gazprom;
– pentru ca s-ar putea face publice diverse combinatii si ilegalitati facute de factori de decizie europeni cu oameni de afaceri rusi (care, asa cum au fost instruiti, au strans permanent informatii si elemente compromitatoare);
– pentru ca ar putea spune adio unor contracte grase de armament, chiar in perioada electorala;
– pentru ca, daca s-ar ajunge la un conflict militar, nici macar nu au cu ce fiindca nu este suficienta calitatea daca echipamentele sunt in cantitati mici (multumita idiotilor care au decis ca nu mai exista niciun pericol in Europa);
Toate aceste lucruri ma fac sa cred ca Europa nu va fi in stare sa ia nicio masura si se va multumi sa transmita doar un cor de vaiete, uitandu-se cum crocodilul rontaie Ucraina, bucata cu bucata. Abia cand se va satura crocodilul, UE se va lauda cu o jumatate de picior (vestul Ucrainei) pe care a reusit s-o salveze din gura bestiei apoi se va repezi sa calmeze lucrurile, sa-i impace pe toti si sa-si reia colaborarile cu crocodilul.
Edificatoare mi se par reactiile Angelei Merkel fata de Donald Tusk care a avertizat-o ca dependenta Germaniei de Gazprom afecteaza securitatea Europei si i-a cerut ca UE sa stabileasca o politica unitara de negocieri cu Gazprom.
La prima problema Merkel a spus ca Germania nu depinde decat 35% de importuri, de parca vorbim despre Andora careia ii trimiti un camion cu GPL si i-ai acoperit consumul pe doi ani. Aici vorbim de Germania, cu o economie imensa si un consum urias de gaze, foarte dificil de suplinit din alte surse, in caz de embargo rusesc, cand si alte tari europene vor avea aceeasi problema de aprovizionare.
La a doua problema Merkel a spus ca nu e treaba statelor ci a companiilor. Pai cum sa renunte la ingineriile facute de predecesorul ei, fostul cancelar Schroeder, acum director la Gazprom, ca poate, cine stie, prinde si ea un post bine platit, dupa ce nu va mai fi cancelar.
Culmea este ca in domeniul securitatii energetice este treaba companiilor iar in domeniul industriei de aparare este treaba guvernelor care, conform ideilor lui Merkel si Holande, ar trebui sa intervina peste firme, multe private, pentru a se integra in industria europeana de armament, asigurand voalat suprematia, poate si exclusivitatea, producatorilor germani si francezi (si nu numai) la achizitiile de armament ale tarilor europene.
Daca ar putea cineva sa opreasca aceasta expansiune ruseasca, nu vor fi decat americanii si nu ma refer la masuri militare (desi nu le exclud total) ci la posibilitatea de a suplini livrarile de gaze rusesti in Europa, prin exportul de GNL peste Atlantic si prin dezvoltarea rapida a exploatarilor de gaze de sist in Europa, in special cea de Est.
In privinta exporturilor de GNL, momentan blocate, investitiile in statii de lichefiere ar putea fi partial acoperite prin vinderea catre europeni a statiilor de regazeificare, ramase fara obiectul muncii dupa incetarea importurilor americane de GNL din Qatar.
Pe langa exportul de GNL si exploatarea gazelor de sist din Europa, SUA mai pot suplini livrarile rusesti prin implicarea in proiecte de transport al gazului din zona Mediteranei (Cipru-Israel), Caspicii si Asiei Centrale.
In privinta Caspicii, am mai spus ca, fara o companie mare americana implicata in AGRI, va fi greu sa punem pe picioare transportul, pur si simplu pentru ca nu-i vad pe georgieni (si nici pe noi) fataindu-se cu metanierul printre submarinele rusesti din Crimeea. In plus, prin achizitionarea unei statii de regazeificare din cele care stau degeaba in SUA, firma de proiect ar putea face economii importante la programul de investitii.
In privinta meciului Ucraina – Rusia noi trebuie sa nu mai plangem de mila nimanui, sa ne urmarim propriile interese si sa exploatam orice oportunitate pentru a proteja si imbunatati vietile romanilor de peste Prut (Rep.Moldova si Bugeac).
La fel, trebuie sa profitam de acest moment pentru a intari cooperarea cu SUA (singurii care nu dau din colt in colt in fata Rusiei), atat in domeniul economic cat mai ales in cel militar.
Nu putem sa stam cu mainile la spate, in banca, si sa asteptam sa ne intrebe diriginta daca nu dorim si noi ceva.
Eroul Bula