Mai tineti minte serialul”Sea Quest”?! Sunt sigur ca cei mai “batrani” dintre voi isi mai aduc aminte de el…O incercare nu foarte reusita de a detrona”Star Trek”, dar lasand la o parte serialele anilor “90, un mic amanunt m-a facut sa-mi reamintesc de acest serial, iar acel lucru se numeste confederatia de state.
In respectivul serial, toate tarile lumii erau unite in cateva federatii/confederatii din motive in principal economice si de prezervare a resurselor, creandu-se astfel la nivel mondial cateva blocuri militaro-economice.
Revenind la zilele noastre, cu exceptia Uniunii Europene, altele blocuri economice nu se intrevad deocamdata la orizont, da asa cum in viata economica marile corporatii se unesc si fuzioneaza pentru as creste competitivitatea si a se apara in fata concurentei, se pare ca moda federatilor va fi in curand la mare cautare si printre natiuni.
In primul rand mai multe tari nu foarte puternice, pot impreuna sa-si apere interesele si sa si le promoveze mult mai bine si viguros. Se pot apara de natiuni concurente, pot imparti costurile, etc. Un exemplu, desi deocamdata doar pe hartie, este BRIC-ul, o organizatie care grupeaza tarile emergente cu crestere economica semnificativa, sau G20, ASEAN-ul etc.
Rolul acestor asocieri este in general unul comercial, care are la baza liberul schimb de marfuri, dar in anumite situatii se poate merge pana la incercarea de creere a unei monede unice pentru tarile din grupul respectiv, asa cum incearca acum tarile BRIC.
Asocierea unor tari pentru un scop comun este pana la urma simililara dezvoltarii umane, in zorii speciei noastre, atunci cand s-au creat primele triburi stabile si cu o structura cat de cat permanenta, iar scopurile sunt si ele similare: un trai mai bun, siguranta, ajutorul reciproc, punerea in comun a ceea ce are mai bun fiecare.
Privind o harta de la inceputul secolului XX putem observa sferele de influenta ale puterilor vremii, iar daca in locul steagului britanic punem drapelul american, observam ca lucrurile nu s-au schimbat ata de mult.
Dar intrebarea la care vreau sa va ganditi este urmatoare: cum vor arata federatile sau aliantele intre state peste 40-50 de ani?! Cine cu cine si impotriva cui?! Sau dimpotriva vom asista la o faramitare a actualelor aliante, neputandu-se discuta despre aparitia unora noi?! Haideti sa luam pe rand:
- Uniunea Europena este astazi cel mai mare bloc economic si politic din lume. Viitorul sau sta in federalizare si centralizarea deciziei politice, altfel nu o vad trecand de pubertate. Ca dimensiuni cred ca si-a cam atins potentialul maxim, tari precum Croatia sau Serbia fiind prea mici sa conteze, insa in rest nu vad Turcia intrand ca membru deplin si nici un alt val de extindere nu prea are unde sa se petreaca.
- SUA . Ei bine americanii sunt ei insisi o federatia, care impreuna cu “al 51 –lea stat” Canada, formeza o forta militara si economica cu adevarat dominanta, iar daca adaugam ca SUA si UE sunt aliate in cadrul NATO, putem ajunge la concluzia ca cele doua super-puteri sunt “blestemate” ca in viitor sa formeze o confederatie economica si militara, atat timp cat nici una dintre parti nu poate supravietui fara cealalta.
- America de Sud. Cu tot avantul sau economic, este deocamdata o gluma. Tarile sud-americane neavand nici macar sanse teoretice sa ajunga aliate intr-un viitor cat de cat previzibil si doua ar fi cauzele principale: pe de o parte diferentele imense intre aceste state, pe de alta parte anumite tari sunt deja “sateliti” pe orbita unor super-puteri. Columbia via SUA via UE, Venezuela via Rusia, in timp ce Brazilia incearca ceva prin BRIC. America de Sud ar putea conta, sau macar cateva tari mai rasarite, doar daca s-ar alia cu una dintre super-puterile existente. Cum Statele Unite considera inca America Latina ca fiind curtea din spatele casei, si impreuna cu intreaga zona caraibiana, propria ei colonie, patrunderea oricaruia dintre competitorii SUA in zona va fi intampinata cu multa agresivitate.
- China. Ei bine cazul chinezilor este cel mai impresionat. Aflati cu mult in urma Europei, SUA sau Rusiei pe cam toate domenile, impinsi in sapte in ultimii 200 de ani, China face eforturi disperate pentru as castiga ceva cat mai este inca timp, aruncand in lupta absolut orice are. Sunt experti economici, cum ar cei de la Universitatea Princeton care cred ca acest capitalism salbatic, pe care Beijingul il promoveaza, are ca singur scop estomparea diferentelor tehnologice, financiare si militare dintre China si restul marilor puteri, chiar daca pentru acest lucru guvernul de la Beijing face praf mediul si isi supune cetatenii unei vieti de sclavie. Face acest lucru pentru ca stie ca nu are foarte mult timp la dispozitie, si odata “concursul” terminat, fiecare “concurent” va ramane cu ce a apucat sa prinda, astfel ca Dragonul Chinezesc conduce ca nebunul cu pedala la podea, doar, doar o reusi sa se claseze pe podium la sfarsitul cursei, fara sa tina seama ca in aceasta cursa nebuneasca este posibil sa-si piarda viata. Dar oricum nu are alternative, ori se apropie de finish, ori va fi sufocat in proprile granite de concurentii mai bine plasati.
China inceraca acum sa intre in curtea din spate a SUA, America Latina, sau mai bine zis nu incerca ea sa intre cat face tot posibilul sa-i atraga pe sud-americani in afara influentei americane, cu cat succes ramane de vazut…
Dar China este foarte activa in Africa. Desi acest lucru nu este foarte vizibil pentru noi, pentru africani si pentru cei care au relatii economice cu tari africane, influenta si prezenta Chinei este deja sufocanta, atat la nivel oficial prin imprumuturi financiare masive, cat mai ales la nivel neoficial, prin sutele de mii de chinezi care anual intra in Africa si uita sa mai plece. Ca si in alte locuri, principala grija a chinezilor este acapararea rezervelor de minerale si hidrocarburi locale, exploatarea lor si exportul acestora catre metropola. Acelasi sistem folosit si de europeni, cu singura diferenta marcanta, ca deocamdata China nu incerca sa se impuna si politic ca imperiu colonial. China insa nu poate fi acuzata de nimic, atat timp cat incerca sa-si asigure resursele ramase diponibile pe glob, resurse care pana acum au scapat monopolului vestic.
Pana aici nu cred ca v-am spus cine stie ce chestii pe care nu le stiati sau nu le gandeati. In mod clar bataie pestelui va fi intre SUA&UE versus China & friends, cam cati “firends” va apuca China sa stranga pana cand meciul se va sfarsi. De partea Occidentului vor mai fi, organic legate, Canada, Australia, Noua Zeelanda, Orientul Mijlociu (sub cizma euopeano-americano-israeliana), incluzand aici intregul bazin al Golfului Persic si Africa de Nord. America de Sud va fi probabil impartita.
Marea si imensa necunoscuta este insa RUSIA!!! Aceasta tara, cea mai bogata din lume, in absolut orice va trece prin minte, mult prea mare pentru actuala ei populatie, are in venele ei doua tendinte aparent contrare: prima, istoric vorbind, este influenta asiatica, a doua, cea imprimata de Petru Cel Mare, este una de vocatie strict europeana si occidentala…
- Rusia nu are astazi forta de as fauri propriul imperiu, ori cat de puternica este militar vorbind, sau din punctul de vedere al resurselor. Chiar prin definitia de cel mai mare exportator de resurese naturale putem observa ca Rusia are nevoie de incasari din exterior si are mult mai putine resurse pentru finantarea altora, sau a unor zone de influenta proprii, precum face China UE sau SUA. Daca China se afla intr-o expansiune financiara si comerciala frenetica, concomitent cu incercarea de a obtine accesul la tehnologii de ultima ora, Rusia nu are in vedere astfel de curse frenetice, ci dimpotriva scopurile sale au mai mult legatura cu stabilizarea si intarirea sa interioara, recuperarea partiala a teritorilor pierdute de defuncta URSS si incepe destul de timid o reinfiltrare in anumite zone geografice foarte apropiate de granitele ei, cum este de exemplu zona balcanica, sau Orientul Apropiat, dar in mod clar nu are forta financiara si comerciala a Chinei penru a incerca sa-si construisaca un imperiu propriu si nici forta financiara sa-l sustina, decat pe tinte punctuale, zone considerate de Moscova ca fiind cheia unei regiuni.
Deocamdata politica Moscovei este una strict defensiva, vezi Siria sau Iranul, Georgia sau Caucazul si a inceput cu pasii foarte mici o noua incercare de expansiune in Europa de sud-est.
Asadar prin prisma viitoarelor aliante comerciale si politice, Rusia este din punctul meu de vedere marea necunoscuta a geopoliticii mondiale din viitoarea jumatate de secol. Catre ce partener strategic se va indrepta Rusia?! Numai ca atragerea Rusiei de o parte sau de alta reprezinta pentru fiecare dintre parti telul suprem, atat militar, cat si economic, asta deoarece Rusia are o zestre cu adevarat de exceptie: cele mai mari si bogate zacamnite de tot ce iti poti dori, pamant cat cuprinde, resurse imense de apa, dar in acelasi timp va aduce cu sine si o zestre tehnologica si militara ca fiind a doua super-putere a lumii. Asadar cei care vor reusi sa convinga Rusia sa li se alature, vor avea asupra celorlalti un imens avanataj. Poate tocmai de aceea ar trebui ca Romania sa fie ceva mai atenta vis-a-vis de reteaua proprie de aliante. Rusia este mult prea importanta pentru ca in cazul unui soc, cineva, de dragul unui petec de hartie semnat, sa dea cu piciorul unei Rusii super-bogate, de dragul unei Romanii egala cu un mare ZERO!
Singura Rusia nu are sanse sa creasca sau se transforme intr-o noua super-putere economica, iar cavsi-monopolul sau energetic in Europa va lua sfarsit odata cu intrarea in paine a noilor tehnologii pe baza de hidrogen, a gazului de sist sau a fuziunii nucleare, asadar care va fi viitorul Rusiei si catre cine se va indrepta ea?! Va face Rusia pasul spre Occident, intr-o integrare lenta intr-o Uniune Europeana aliata cu fostul dusman SUA, sau dimpotriva isi ca reaminti valentele sale asiatice si va merge brat la brat cu China?!
GeorgeGMT