John Kerry si Mohammad Javad Zarif
Israelul s-a trezit singur in fata Iranului pe data de 26 septembrie, atunci cand secretarul de stat John Kerry a discutat fata in fata cu ministrul de externe al Iranului Mohammed Zarif, in cladirea ONU din New York. Mai mult decat atat sambata presedintele Barak Obama a avut o convorbire telefonica cu omologul sau iranian Hassan Rouhani, in problema dosarului nuclear iranian.
Convorbirea telefonica poate fi considerata istorica, contacte oficiale la cel mai inal nivel nemiexistand intre cele doua tari de foarte, foarte multa vreme. In urma discutilor dintre cele doua parti s-a ajuns deja la un fel de aranjament ad-hoc, in sensul ca daca partea iraniana va permite accesul inspectorilor internationali la facilitatea nucleara subterana de la Fordo, SUA este de acord sa reduca substantial sanctiunile petroliere aplicate Teheranului inca de anul acesta.
La Frodo se crede ca exista principala facilitate pentru obtinerea de uraniu imbogatit (U 235) si aceasta uzina ar fi fost prima tinta vizata in cazul unor atacuri aeriene israeliene.
In acelasi timp, tot joi, umbra unui posibil atac american sau occidental asupra Siriei a fost definitiv spulberata, odata cu acceptarea de catre americani a scoaterii din cadrul rezolutiei ONU a unor masuri militare de retorsiune impotriva Damascului, in cazul in care aceasta nu-si respecta angajamentele in privinta distrugerii stocului sau de arme chimice, ajungandu-se la un compromis acceptat de toata lumea. Initial proiectul de rezolutie, sau ma rog draftul acesteia, inaintat Consiliului de Securitate de catre Franta si Germania ca tari initiatoare, prevedea posibilitatera unor actiuni militare impotriva Siriei fara o permisiune clara si explicita din partea ONU, dar aceste paragrafe au fost eliminate in urma negocierilor dintre Moscova si Washington.
Uffffff! In doar cateva randuri s-a schimbat istoria! Iranul nu va mai fi atacat, ci dimpotriva va incepe sa negocieze direct cu americanii, ba dupa mai bine de 40 de ani s-a luat in considerare posibilitatea ca cele doua tari sa reia relatile diplomatice oficiale, problema siriana nu va fi rezolvata pe model libian, iar Rusia si Statele Unite se inteleg se pare din ce in ce mai bine, cel putin in problema Orientului Mijlociu
Oricat l-am injurat pe Barak Obama in ultimele saptamanii, daca problemele din lumea araba a Orientului Mijlociu, in speta Siria si Iranul, isi vor gasi o rezolvare pasnica, nu pot decat sa-mi scot palaria in fata Presedintelui American si sa-mi pun cenusa in cap in mod public. Am presupus ca este slab de minte, dar daca negocierile cu Iranul vor disipa definitiv posibilitatea unui nou razboi in Golf, atunci Barak Obama merita sa fie aplaudat la scena deschisa.
Bineinteles ca marele pierzator al actualei politicii pacifiste si rationale de la Casa Alba este Israelul, care s-a trezit ca i s-a luat jucaria si a ramas fara posibilitatea de a atacat Iranul. Cu Bashar Al-Assad ramas pe cap si cu o noua axa extrem de puternica si strans legata: Iran-Siria-Hezbollah, cu Rusia in spate in calitate de garant, Ierusalimul are de asteptat vremuri foarte grele, mai ales din punct de vedere politic, pentru ca se vede deja cu ochiul liber ca Obama nu da nici doi bani pe opinia lui Netanyahu. Nu l-a intrebat nimieni nimic pe PM-ul israelian, ba mai mult decat atat, s-a trezit luat la rost de Moscova si lasat singur de Washington. Abia astazi va avea ocazia sa vorbeasca in fata membrilor ONU, folosind se pare aceeasi placa veche cu pericolul nuclear iranian…
Problema iraniana este una de foarte mare interes pentru Israel, iar o incalzire a relatiilor intre Teheran si occidental va crea la randul ei mari probleme evreilor.
Insa principala durere de cap ar putea veni din partea Hezbollahului, o organizatie renascuta din cenusa conflictului sirian si a carei membrii au acumulat enorm de multa experienta si credibilitate in fata lumii islamice. Astfel Hezbollahul si-a dovedit imensa utilitate in razboiul civil din Siria, momentul intrarii sale in lupta fiind de fapt sinonim cu inceperea contraatacului trupelor guvernamentale.
Pe langa experienta acumulata, luptatorii Hezbollah au avut acces nelimitat la sisteme de armament ultra-moderne, au avut timp suficient, si experti rusi, sa invete sa le foloseasca, iar experienta acestui razboi va face ca Hezbollahul sa fie cu totul altceva in viitor. Lantul de comanda si logistica au fost mult imbunatatite, comandantii cu adevarat de valoare au fost triati, trupele s-au omogenizat si au invata sa lupte in cadrul unor unitatii organizate, s-au disciplinat.
Mai mult decat atat, experienta capatata in cadrul razboiului urban, acolo unde Hezbollahul oricum era la ea acasa, va face ca aceasta organizatie paramilitara sa fie o nuca mult mai greu de spart de catre armata israeliana, intr-un viitor conflict de genul celui libanez.
Asadar exista o sansa reala ca Primaverile Arabe sa se opreasca in sfarsit, iar Orientul Mijlociu sa mai traga o gura de aer in piept. Ce va fi dupa, care va fi continuarea?! In principiu, asa cum am mai scris, principala problema din zona Golfului nu este Iranul ci Arabia Saudita, impreuna cu celelalte monarhii din zona, iar sauditii reprezinta in zona lor un focar de infectie, mai ales ca au si cu ce sa-si sustina planurile de destabilizare. Arabia Saudita va fi, din punctul meu de vedere, urmatorul mare conflict intre est si vest, urmatoarea piatra de bolta a geopoliticii mondiale, mai ales ca in mod practic cam toata lumea ar trebui sa-si doreasca disparitia acestui stat fals si impotriva firii…
GeorgeGMT