Ieri presedintele Siriei Bashar Al-assad a declarat public, unui post TV libanez, ca prima baterie de rachete S-300 este deja in Siria si doar cu cateva zile in urma Rusia a livrat Siriei o noua serie de rachete anti-nava Yakhont (3M55E, cod NATO SSN-26), aceestea fiind o versiune imbunatatita fata de primele rachete Yakhont, primite de Damasc cu doi ani in urma.
Practic prin livrarea de rachete anti-nava de ultima generatie, dotate cu un sistem de ghidare mai performant si prin aparitia pe frontul sirian al primei baterii S-300, Rusia isi anunta in practica hotararea de as pastra influenta in Siria si pe Al-assad la putere. In fapt se inchide accesul rebelilor la tarmul sirian si in acelasi timp o operatiune de tipul celei din Libia, de creare a unui spatiu aerian interzis avioanelor guvernamentale, este imposibila.
Atata timp cat Damascul controleza tarmul si porturile, cata vreme isi poate folosi aviatia, cauza “democratiei” siriene este ca si moarta, mai ales daca tinem cont de intrarea in lupta a Hezbollahului si de sprijinul financiar si material al Teheranului. O problema secundara, data de aparitia acestor arme in conflictul sirian, este data de frica Israelului ca o parte dintre aceste rachete, antinava si AA, sa nu ajunga in mana Hezbollahului, temere de altfel indreptatita. Daca Al-assad pierde, armele sale vor fi la liber pentru Hezbollah, iar daca castiga…tot un drac.
Iar situatia continua sa se deterioreze rapid! Dupa ce Rusia a amenintat pe fata Israelul, astazi aflam ca rachetele anti-nava up-gradate si sistemele S-300 sunt deja operationale si probabil gata de lupta, pentru ca altfel nu cred ca s-ar fi facut publica existenta lor. Iar Uniunea Europeana, in crunta sa imbecilitate, pune paie pe foc, anuntand senina ca ridica embargoul asupra armelor destinate rebelilor sirieni, dand astfel mana libera Rusiei sa faca absolut orice doreste in Siria.
Rusia, prin vocea Ministrului sau de Externe Serghei lavrov, a denuntat aceasta ridicare a embargoului caracterizand-o ca fiind impotriva legilor internationale.
“Discussing at an official level whether or not to supply arms to non-state subjects is in conflict with all norms of international law, including the principles of non-interference in states’ internal affairs, not to mention military intervention,” a declarat Lavrov la Paris. Imediat dupa decizia UE, presedintele sirian Bashar Al-assad a anuntat senin ca tara sa isi va apara suveranitatea impotriva oricaror incercari de violare a acesteia si, ca lucrurile sa fie clare, a anuntat ca prima baterie S-300 este gata si isi asteapta “musterii”.
Bineinteles ca dintre toti “actorii” acestei drame absurde, Israelul a incasat-o cel mai rau! Prins intre amenintarile Rusiei si armele sale, si posibilitatea din ce in ce mai reala ca Hezbollahul sa detina in curand rachete anti-nava Yakhont sau S-300, Israelul a lasat sa se inteleaga, pe surse, ca va ataca orice S-300 operational, numai ca daca sistemul este operat de catre militari rusi, israelienii au o enorma dilema pe cap.
Deocamadata UE si Statele Unite au decis sa forteze mana Rusiei, sa nu tina cont de criticile acesteia, si au ridicat embargoul, numai ca daca Rusia crede ca mentinerea regimului Al-assad merita, s-ar putea ca aceasta lupta a vointelor sa se transforme intr-un razboi regional cu totul nedorit. Obtuzitatea liderilor europeni este cu totul remarcabila, atata timp cat “democratizarea” Siriei nu le va aduce decat o alta Libie pe cap, adica un stat destructurat si lipsit de orice atribut de suvernitate, prada islamismului si terorismului!
Senzatia pe care o am, stand pe margine si urmarind evenimentele din Libia, Egipt sau Tunisia, iar mai curand din Siria, este aceea ca UE si SUA isi doresc o Africa de Nord dominata de insecuritate si instabilitate, plina de elemente islamiste si lipsita de orice sansa de normalizare! Scopul?!
Israelienii pe de alta parte, referindu-se la posibila intrare a S-300 in Siria, au spus doar atat: “If they do arrive in Syria, God forbid, we’ll know what to do.”!
Acum trebuie sa intelegem ca Rusia a livrat rachete anti-nava performante si sisteme antiaeriene avansate, pentru a nu permite o interventie occidentala similara cu cea impotriva Libiei. Mai exact rachetele anti-nava trebuie sa impiedice blocarea porturilor siriene, porturi pe unde Damascul este aprovizionat de catre Iran si Rusia cu cele trebuincioase unui razboi lung, iar S-300 se doreste o garantie ca o operatiune de interzicerea a zborurilor aparatelor siriene nu va fi posibila, altfel spus S-300 este o polita de asigurare ca aviatiile europene si americana se vor gandi de doua ori inainte de as face iar reclama pe seama arabilor.
In mod sigur Moscova vedea conflictul sirian ca pe o “linie in nisip” pe care noua politica externa, promovata de Vladimir Putin, incearca s-o mentina si dincolo de care oricine este considerat inamic. Mai clar, cel putin din punctul meu de vedere, Putin doreste o noua “Cortina de Fier”, ceva mai catifelata, dar in mod sigur raspunsul in cazul atacurilor israeliene arata ca Moscova nu mai este dispusa sa lase Siria in mana vesticilor, fara o lupta dura si fara ca acestia sa plateasca cu varf si indesat.
Pentru ca nu cred ca Siria este atat de importanta pentru Mocova, ci adevarat tinta a razboiului civil din Siria: Iranul. Al-assad nu deranja pe nimeni cu nimic, si la fel ca liderul libian Kaddafi, se vrea dat la o parte ca parte a planului de strangere a latului in jurul Teheranului. Astfel s-ar putea explica reactia dura a Rusiei si ajutorul financiar si militar foarte consistent, pe care Iranul il acorda regimului de la Damasc, desi stim cu totii si Iranul se afla sub un embargo petrolier sever, iar acest lucru i-a afectat puternic economia. Cu toate acestea greutati Iranul si-a incordat toate puterile pentru a-l sustine pe Al-assad, stiind foarte bine ca daca occidentalii vor avea mana libera si in Siria, urmatoarea tinta va fi Iranul cel bogat in gaze si petrol, ultimul stat serios care inca nu se supune noi ordini din Golful Persic, ordine instituita odata cu inceperea razboaielor impotriva Irakului.
Din aceast marasm de interese Israelul s-ar putea sa iasa cel mai prost. Hezbollahul a trecut in mod oficial de partea Damascului, la ordinul Teheranului, Rusia sprijina pe fata si puternic regimul sirian, Irakul a intrat si el in hora de partea Damascului, iar daca si rachetele Iskander vor ajunge in Siria, s-ar putea ca Ierusalimul sa-si blesteme soarta de a fi aliat cu prostii de europeni, care ridica embargoul armelor si ofera astfel Moscovei motivul perfect si absolut legal sa trimita in Siria tot ce-i trece prin cap… Si daca ne gandim ca Hezbollahul a trimis in lupta doar 5000 de oameni si deja rebelii au fost dati peste cap, ne putem inchipui “valoarea” acestor “luptatori pentru libertate”!
Din motive necunoscute am senzatia ca aceasta este abia inceputul adevaratului conflict sirian, abia acum marile puteri si-au precizat public favoritii: Rusia, Irakul si Iranul pro Assad, UE si SUA pro rebeli, iar Israelul…ei bine isarelienii se par ca ies in pierdere indiferent de cine ar castiga.
Daca Assad ramane, Hezbollahul va fi mai puternic ca niciodata, Siria nemairefuzandu-le absolut nimic si avand in Siria un dusman de moarte cu Rusia langa regimul de la Damasc, ba mai mult, Siria va detine arme cu adevarat periculoase pentru israelieni.
Daca Assad pierde, s-ar putea sa fie chiar mai rau, Israelul trezindu-se cu o Sirie neguvernabila, impartita pe clanuri si triburi, puternic islamizata si in acelasi timp o Sirie-rezervor nesecat de armamanet destul de modern, dar mai ales indestulator, pentru un razboi lung impotriva Ierusalimului. Iar daca Assad pierde este de asteptat ca acest lucru sa nu se intample brusc, de pe o zi pe alta, ci treptat, oferind astfel destul timp baietilor din Hezbollah sa care o cantitate suficienta de armament modern la ei acasa si sa invete cum sa-l foloseasca. Daca pe langa arsenalul de rachete tactice cu raza medie, adugam si rachetele anti-nava sau arsenalul chimic sirian, obtinem o imagine deloc imbucuratoare pentru viitorul israelienilor in razboiul cu arabii. Practic Israelul s-ar trezi ca are granita comuna cu Al Qaeda!
Si ca dovada ca Rusia priveste extrem de serios situatia din Siria este data de stirea, difuzata de catre agentia de stiri rusa Novâi Reghion, portivit careia mii de voluntari din fostele republici sovietice si Rusia se pregatesc sa plece in Siria si sa lupte impotriva islamistilor, de partea nationalistilor sirieni, adica de partea Demascului. Acesti “voluntari” sunt organizati de un locotenent-colonel aflat in rezerva, pe numele lui Serghei Razumovski, din Ucraina.
Pentru cine nu stie sau a uitat, metoda “voluntarilor” este una des si intens folosita de catre Rusia, pentru as sustine interesele acolo unde armata federala nu poate intra in mod oficial. In razboiul din Republica Moldova au actionat “voluntari”, in Cecenia si Georgia. “Voluntarii” sunt absolut intotdeauna militari si ofiterii rezervisti, foarte bine echipati si organizati pe aceeasi structura ca Armata Rusa. Prin astfel de “voluntariate” Moscova isi rezolva o groaza de probleme, cum ar fi de pilda, cine sa utilizeze sistemele S-300, Iskander sau rachetele anti-nava, precum si alte sisteme si arme, pe care Rusia le va trimite in Siria sau se afla deja acolo.
In tot acest timp Israelul se jura sa moara dusmanii lui ca va distruge bateriile S-300 inainte ca aceastea sa devina operationale, pe motiv ca regimul sirian ar avea practic controlul unei foarte mari parti din spatiul aerian israelian, iar rachetele rusesti sunt se pare o speritoare destul de credibila pentru evrei, altfel nu vad de ce ar face atat scandal, iar premierul lor, nen Bybi a dat de stire ministrilor sai sa iasa, care mai de care, cu declaratii belicoase fata de rachetele rusesti, doar, doar, Moscova s-o mai gandi.
Inchipuiti-va acum ca avioanele israeliene ataca un sit aparat de S-300 si ar suferi pierderi serioase in fata sistemului rusesc…inchipuiti-va doar acest scenariu si atunci poate veti intelege de ce Israelul este atat de agitat! Iar in problema Siriei nici macar nu este vinovat…
Surse: Debka, strategypege, Ria Novosti
GeorgeGMT