Romania Military

Editorial – NATO pro si contra!

MOTO:

Daca te ajuta Dumnezeu sa ai o casa cu piscina si un copil mic, ai doua variante: ori imprejmuiesti piscina cu un gardulet, sau ii pui o plasa deasupra, sa nu cumva sa cada ala micu’ in apa, sau, daca te duce capul si ai ceva curaj, il arunci pe ala micu’ in apa, pustiul invata incet, incet sa inoate si ai scapat de problema, intr-un mod foarte benefic pentru pusti: niciodata in viata lui nu-i va fi frica de apa si mai mult decat atat, va capata incredere in el insusi.

 

Cand in 2004 Romania a fost admisa ca membru in Organizatia Tratatului Atlanticului de Nord, multi romani, printre care si eu, au fost siguri ca insusi Dumnezeu in persoana ne-a pus pe cap! Am gandit atunci ca in sfarsit suntem si noi in randul lumii Occidentale, siguri si aparati de cea mai smechera organizatie militara de la inceputul lumii incoace.

Ma si gandeam cu placere la ce dotare va avea Armata Romana, la ce avant il va lua industria nationala de aparare, etc, etc. Acum, dupa opt ani si ceva mai multa experienta, dupa ce am avut ocazia sa vizitez in ultimele saptamani cateva facilitati militare de productie, care intre noi fie vorba nu mai sunt nici facilitati si nici de productie, ma gandesc serios ca in 2004 habarnuaveam ce imi doream.

Cum chinezii sunt un popor intelept, ei stiu foarte bine ca trebuie sa fie extrem de atent ce iti doresti sa nu deie dracu’ chiar sa se intample!

Tot acum imi aduc aminte ca unul dintre cele mai aprige si corecte (cel putin asa parea atunci) argument in favoarea NATO era, culmea, tocmai bugetul apararii, care cica daca nu am fi intrat in Alianta ar fi trebuit sa fie incomparabil mai mai mare. Intrebarea care poate fi pusa de cineva care nu prea le are cu militaria sau bugetul Armatei din ultimii ani, ar putea fi: mai mare decat ce?! Decat astia cinspe centi pe care ii cheltuim acum?!

Adica am fi cheltuit un dolar intreg pe dotarea Armatei?! Doamne Dumnezeule ce grozavie  s-ar fi putut intampla! Bine domne ca am avut noroc…

Acum redevenind serios, ma intreb daca intrarea in NATO, din punct de vedere strict militar, nu ne-a facut mai mult rau decat bine?! Adica daca ramaneam noi intrucatva mai neutri asa, precum Suedia de exemplu, oare ai nostri politicieni ar fi fost ceva mai apti mintal sa priceapa ca o armata decenta este o stricta necesitate si nu un lux?! Ar fi priceput ei oare ca o industrie militara seriosa si sanatoasa ar fi avut un efect benefic extraordinar in economia noastra?!

In principiu foarte putin probabil, ca tot in principiu prea putini dintre alesii nostri dau semne clare de inteligenta, macar la nivel de ameoba, dar adaca totusi ar fi dat?!

 

Zona tampon

Daca nu am fi fost membrii NATO, prin vointa noastra, oare am fi fost in pericol de a fi invadati de Ucraina sau de Rusia?! Daca ne uitam putin prin lume si studiem si ceva istorie, am ajunge probabil la concluzia ca Romania ar fi fost de facto o zona tampon, intre zona de influenta rusa si cea Occidentala. Ori cu totii stim ca din astfel de asezari geopoltice poti avea enorm de castigat, bineinteles cu conditia elementara sa te duca si mintea un pic.

Stiu ca suna…revolutionar, insa ce s-ar fi intamplat daca eram membrii ai UE, fara o implicare militara in NATO?

Pai in primul rand am fi avut o mult mai mare libertate de miscare. Am fi putut cumpara armament din Rusia si China, am fi putut avea colaborari economice sustinute cu cele doua tari, iar o zona tampon are si ea atributele sale pozitive. Astfel am fi putut mult mai usor jongla cu ambele tabere, fiecare avand nevoie de noi, sau macar ca nu le-am fi fost indiferenti. Nici una dintre ele nu si-ar fi permis sa se rasteasca prea tare la noi, de raul celeilalte, iar pe principiul: “daca eu nu o pot avea, macar sa nu o aiba nici celalalt!”, poate, zic doar poate, am fi fost astazi mult mai bogati si mult mai respectati in zona.

Ganditi-va doar la importanta crescanda a Marii Negre si Caucazului, zone fata de care Romania este,  istoric si economic vorbind, legata, ganditi-va la traseele rutelor energetice, ganditi-va la investitile pe care, zic iar poate, ambele parti le-ar fi facut in Romania. Daca trageau rusii o conducta si incepeau sa extraga petrol din Marea Neagra, in contrapondere si occidentalii, ar fi facut investiti aici in proiecte paralele, numai si numai ca nu cumva unul dintre ei sa-l elimine pe celalalt din zona.

Pozitia geografica a Romaniei este foarte avantajoasa pentru tranzitarea sa de catre marile magistrale energetice din regiune, pentru comertul maritim cu nave de mare capacitate, sau transportul fluvial. Romania detine cel mai important port din zona Sa geografica si poate oferi o vasta retea de infrastructura rutiera si de cale ferata.

In momentul in care de bunavoie ne-am aliniat uneia dintre parti, in mod automat s-au intamplat doua lucruri: am pierdut oportunitatile oferite de cel de-al doilea partener si mai mult decat atat, ne-am atras si neprietenia  Rusiei, mai ales ca acum suntem cam obligati sa jucam dupa cum ne canta aliatii si prietenii nostri vestici. Ori déjà s-a vazut, ca pe langa idiotenia noastra neaosa, nici noi nostri amici nu ne-au tratat chiar cu prietenie.

Pur si simplu noi suntem in situatia unui client captiv, care nu are deloc posibilitatea sa-si schimbe furnizorul, indiferent de conditile care ii se ofera. Ni se spunea, inainte de a fi membri ai Aliantei, ca americanii vor lupta pentru noi, abia atunci cand vor avea ce apara pe teritoriul nostru, adica abia atunci cand investitile lor si ale europenilor, vor fi substantiale.

Iar acum am ajuns in situatia in care toata economia noastra este a lor, iar intrebarea, retorica desigur, care se poate pune, este pentru ce ar trebui noi sa luptam?! Sa le aparam lor propietatea?!

 

Siguranta nationala

Din pacate acest scut Nord-Atlantic ne-a facut foarte slabi. Iluzia ca odata intrati in NATO lumea, cu toate pericolele ei, este un capitol inchis pentru noi, ca nimeni niciodata nu ne va mai putea face ceva rau, ne-a adus astazi in pragul disolutiei militare. Iar ideea ca suntem in siguranta, este cu totul si cu totul falsa!

Niciodata nu esti in deplina siguranta, niciodata nu te poti baza pe altul mai mult decat pe tine insuti! Cum va arata Romania peste 50 de ani, fara armata, fara industrie militara, fara o economie in care parerea nostra sa conteze, fara capacitatea de a-si negocia singura enormele avanatje date de Dumnezeu?

Am fi putut noi oare sa fim altfel?! Ar fi putut Romania sa ramana neutra, militar vorbind, la confluenta atator interese mari si a atator sute si sute de miliarde de dolari, in hidrocarburi si rute comerciale?! Probabil ca foarte greu, insa nu pot sa nu remarc infinitele aproape avantaje pe care le-am fi putut obtine, daca am fi avut curaj si politicieni de rasa.

Revenind insa la ceea ce este si nu la ceea ce ar fi putut fi, constatam astazi ca sub lozinca: “Suntem in NATO!”, s-a hotarat, sau poate doar asa cred ei, ca o armata proprie bine articulata si bine dotata, dublata de o industrie militara competitiva si capabila sa asigure un numar mare de echipamente produse aici, sunt mofturi, sau oricum nu neaaparat necesare. Ca doar suntem in NATO!

Problema unei astfel de filosofi, este ca istoria ne invata ca nimic nu este etern, ca atunci cand esti si mic si slab, mai mult ca sigur vei lua bataie candva. Nu te poti duce peste tot insotit de fratele mai mare, iar cand vei fi prins singur, s-ar putea sa-ti para foarte rau ca nu ai facut si tu un sport  mai sangeros in scoala, si te-ai limitat doar sa scoti limba la Ala mare si rau de dincolo de gardul tau.

Iar o alta problema este faptul ca, desi sa vinzi la fier vechi o intreaga industrie si o intreaga armata nu este mare lucru, oricine il poate face usor, sa te apuci apoi sa reconstruiesti capacitati de productie sau chiar sa te apuci din nou sa-ti dotezi si pregatesti armata corespunzator, este cu adevarat un lucru aproape imposibil. Am mai incercat acest lucru in anii “40, cu cat succes s-a vazut. La fel si in 1916, prost echipati si prost condusi, cel putin la inceput, am pierdut pe mana nostra batalii pe care in mod normal ar fi trebuit sa le castigam.

Incapabili sa invatam din istorie, o tot repetam. Am avut noroc pana acum, de am ramas cu tara intreaga, macar  intr-o anumita masura, dar nu ne garanteaza nimeni ca vom avea noroc si data viitoare.

Mereu nauci, mereu improvizati, niciodata seriosi, ne taram prin istorie sperand mereu ca cineva ne va apara, punandu-ne mai tot timpul nadejdea in altii si nicodata in noi insine. Semanam din ce in ce mai mult cu acei tarani, care atunci cand au venit apele peste ei, stateau foarte relaxati la tejghiaua carciumii, cu un paharel in mana , in timp ce jandarmii si militari le scoteau apa din case sau construiau baraje de saci de nisip.

Aceeasi mentalitate de a lasa pe altul sa-ti tina partea, in loc sa fii tu insuti sigur pe tine, pentru ca nu exista ajutor mai eficient si mai bun, dacat ajutorul pe care ti-l dai tu singur, atunci cand viata si vremurile te pun la incercare.

Sa ne ajute Dumnezeu sa ne trezim cat mai curand, insa din pacate ne comportam din ce in ce mai  mult ca un animal tinut la Zoo prea mult timp, un animal care si-a pierdut instinctul de libertate, care s-a obisnuit sa fie hranit la ore fixe, uitand pur si simplu cum sa-si gaseasca hrana singur. Iar cand ingrijitorii vor disparea, cand gratiile se vor rupe, vom ajunge din nou in jungla economica si militara a lumii, cu totul nepregatiti sa facem fata de unii singuri greutatilor si amenintarilor unei vieti independente.

Ne-am obisnuit sa asteptam mereu cate ceva de la cineva: de la NATO securitate, de la UE fonduri, de la Guvern pensii si ajutoare sociale, etc, etc. Noi insine nu ne respectam ca oameni liberi si stam tot timpul cu mana intinsa. Atunci de ce ne mai miram ca nici aliatii si neamurile noastre din UE nu ne respecta?!

Respectul vine intotdeauna numai pe baza muncii tale, a capacitatii de ati lua soarta in propriile tale maini, de a munci singur pentru mai binele tau, te a fi gata oricand sa-ti aperi tu familia, nu sa astepti sa vina vecinul sa ti-o apere. Pana cand romanii nu vor gandi liber si nu se vor comporta cu adevarat ca oameni liberi, nimeni nicaieri in lume nu ne va lua in serios si vom fi mereu blestemati sa fim condusi de aceasta specie de omida daunatoare, numita politicianul de Dambovita!

 

GeorgeGMT

Exit mobile version