Un proverb chinezesc, probabil unul dintre cele mai intelepte spuse vreodata zice asa: „Ai grija ce iti doresti, ca s-ar putea sa ti se intample!”
Suna ciudat, cum adica sa nu ti se intample ce-ti doresti?! Cu totii ne dorim sa reusim in ce ne propunem, dar oare chiar ne dorim sa avem in mod real, ceea ce visam cu ochii deschisi?!
Pare o intrebare retorica si usor naiva, dar in realitate nu este deloc asa, Haideti sa le luam pe rand.
Democratie si respectarea drepturilor omului, dreptul la libera circulatie! Cam asa tipau statele Vestice, in fata tarilor comuniste, in urma cu 22 de ani. Vroiau sa vada comunismul cazut, oamenii din Europa de Est sa fie liberi, la fel si cei din URSS, sa poata circula liber, iar in tarile lor sa fie democratie. Pana la urma, din cauze interne, dorinta arzatoare a NATO s-a infaptuit: Tratatul de la Varsovia si lagarul comunist s-au spart. Adica li s-a indeplinit dorinta. Doar ca mai apoi au regretat amarnic, cel putin pe termen mediu, dorinta realizata. Milioane de est europeni au migrat spre vest, tarile fost comuniste au intrat in haos si lipsa de guvernare.
Un echilibru care dura din 1945, s-a rupt, iar construirea altei arhitecturi de securitate si sociala se face foarte greu…
Ce au facut europenii cei cu gura mare, cei care cereau respectarea drepturilor omului, dreptul la libera circulatie?! Si-au inchis granitele, in fata puhoiului de sarantoci din Est si au impus fel de fel de reguli, numai sa scape de ei. Au cerut ceva, iar cand dorinta li s-a indeplinit, i-a luat cu ameteala…
Este adevarat ca pana la urma au acceptat noile democratii, care nota bene, aveau practic aceeasi cultura si religie, fiind asadar usor asimilabili, plus ca noile tari, proaspat eliberate, au devenit excelente piete de desfacere si un rezervor nesecat de forta de munca ieftina. S-au descurcat pana la urma, dar a fost greu si destul de scump.
Acum revenind la tema articolului, Primavara Araba a fost salutata de toata Europa si de SUA. Cu totii, cu lacrimi in ochi, au felicitat poporul tunisian pentru curajul si hotararea cu care si-a luat soarta in propriile maini. Asta a fost la inceput, apoi cand hoardele de tunisieni hamesiti de foame au dat navala in Italia, Europa democrata, si-a trimis o intreaga flota de nave ale politiilor de frontiera din statele membre, pentru ai opri pe proaspetii eliberati.
Mai apoi, au inceput sa-si faca griji ca poate acum, in urma alegerilor libere, in Tunisia vor schimba un dictator sangeros, cu un guvern islamist! Si nu stiu ce sa faca! Parca dictatorul sangeros era mai bun, sau nu?!
A invatat ceva Occidentul din lectia tunisiana?! As! Da de unde, nici nu s-a terminat bine tambalaul de acolo ca a inceput in Libia. Aceasi placa, aceleasi lozinci, democratie, liberate, egalitate, de parca eram sub zidurile Bastiliei la sfarsitul secolului XVI. Dupa care stie toata lumea ce a urmat. Jos Gaddafi si sus…dracu stie cine, ca acum este un mic-mare haos in Libia.
Acum urmeaza Siria, iar inainte de asta a fost Egiptul. Ori in toate aceste state arabe, state vorba vine, sunt cateva probleme care nu le recomanda pentru exercitarea democratiei asa cum vedem noi acest sistem.
Prima problema este si cea mai simpla: care tari, care popoare?! Pentru ca este impropriu sa spui poporul sirian, sau poporul libian, pentru simplu fapt ca asa ceva nu exista. Exista, in fiecare tara, o uniune de triburi, care colaboreaza sau nu, si care pe vremea “odisosilor dictatori” erau tinuti in frau prin forta si mita. Nu exista poporul libian sau sirian, nu au existat niciodata, si asta datorita faptului ca britancii sunt cu adevarat baieti destepti.
Cand s-au hotarat ei sa decolonizeze imperiul, au zis sa lase in loc orice numai liniste si prosperitate nu. Asa ca un diplomat britanic sau francez, nu mai tin minte exact, a venit cu ideea, geniala de altfel, de trasare a granitelor pe criterii strict geometrice, chiar estetice daca vreti!
Astfel englezii si mai apoi si ceilalti europeni, au creat colonii, care mai apoi au devenit tari, fara a tine seama de specificul local, de nationalitate, de limba sau alte astfel de lucruri. Asa ca au adunat la un loc triburi diferite, care se dusmaneau de moarte cu mult inainte ca europenii sa puna piciorul pe acolo, sau dimpotriva au imprastiat un trib prin doua-trei tari, au bagat in aceeasi oala religii diferite, confesiuni diferite, si au fost diavlolesc de smecheri, predand puterea, cand au plecat, minoritarilor. Religioase sau etnice!
Adica daca tara era majoritar sunita, conducerea facea parte dintre cei 10-15% din populatie siita, si tot asa. Au adus la conducere cate un mic dictator, l-au inarmat ceva-ceva, iar acesta i-a potolit pe contestatari prin metode pe care chiar si colonizatorii le considerau barbare, numai ca nimeni nu-i putea acuza acum pe ei. Erau afacerile interne ale unui stat suveran 🙂 🙂 .
In practica, europenii s-au asigurat ca fostele lor colonii nu vor deveni niciodata tari si popoare adevarate, nu vor putea sa fie niciodata libere si independente in mod real. Practic colonialismul a trecut intr-o noua faza, neo-colonialism, adica o ocupatie prin interpusi, doar economica si indirect politica, prin mita si crima in masa. Astfel locul armatelor a fost luat de marile corporatii trans-nationale care, sprijinite de guvernele lor, au facut legea intr-un mod atat de dur, incat vreamea colonialismului curat, este acum privita de multi localnici ca o epoca de aur! Exemplele sunt atat de multe ca nici nu merita expuse. Congo, Africa de Sud, Coasta de Fildes, etc, etc.
Practic imperiile destramate acum, au ramas cu accesul la resurse, insa au scapat de grija locuitorilor care erau acum absolut liberi sa-si taie capetele cum credeau ei de cuvinta. Stabilitatea relativa din timpul ocupatiei coloniale, bruma de legi care se respecta, s-au dus dracului de tot si haosul s-a pogorat asupra fostelor colonii, blocate pentru eternitate intr-un razboi civil contiunu.
Este suficient sa aruncati o privire pe harta Africii si tarilor arabe, petru a remarca frumusetea falsa a granitelor trasate special pentru perpetuarea ocuparii economice ale fostelor provincii.
OK, pana aici nimic nou, ideea in sine este geniala, dar acum avem de-a face cu o noua dimensiune e impactului democratizator al Vestului asupra arabilor din nordul Africii.
In urma cu cateva zile presedintele nou ales al Egiptului, membru al Fratiei Musulmane, a decapitat armata, inlaturand din functie vechii generali si numind in locul lor oamenii sai de incredere. Pana aici …spaga lui, ce de doare pe noi de generalii egipteni?! Pai haideti sa va spun de ce va doare. Noul presedinte, numai ce a numit noi ofiteri la conducerea armatei si a inceput sa-si puna intrebari existentiale, printre care: ce-ar fi daca Egiptul ar trimite ceva trupe mai serioase in Penisula Sinai?! Ce ar fi daca tratatul de pace, dintre Isreal si Egipt ar fi renegociat, asa doar un pic?!
Cu ce scop?! Pai…combaterea terorismului of course, numai ca tratatul de pace dintre Israel si Egipt, incheiat in anii”70, prevede ca Egiptul nu are voie sa militarizeze excesiv aceasta regiune geografica, tocmai pentru a evita un nou razboi de sase zile. Israelul a declarat ca tratatul nu poate fi renegociat si se asteapta ca Egiptul sa-l respecte intocmai, numai ca preventiv trupele israeliene se misca usor-usor spre Sinai. Apai nu vroiau ei democratie in Egipt, si moarte sangerosului dictator?!
Au obtinut exact ce si-au dorit, numai ca se pare ca nu si-au dorit bine de loc.
In Tunisia si Libia, gruparile islamiste sunt extrem de bine reprezentate, iar luptele interne dintre diversele triburi si fractiuni religioase sunt abia la inceput. In Libia care este “democratie” de cateva luni, guvernul de la Tripoli stapaneste de facto sub o treime din tara, in restul de doua treimi intreaba daca poate sa intre si pentru orice chestie, se negocieaza cu sefi locali, ajunsi din nou puternici, dupa moarte lui Gaddafi. Superba democratie, stati sa vdem ce dracu o iesi la primele alegeri libere!
Siria este urmatoarea pe lista. Cel mai probabil va fi si ea democratizata, mai greu dar va fi, sa vedem apoi ce vor face europenii cu aceste tari, care daca inainte nu erau sarace, acum sigur vor deveni, pentru ca pe vremuri furau doar cativa si aveau si din ce sa fure, acum sunt mult mai multi la furat, si nu prea mai au din ce, asa ca ceva mici conflicte sunt foarte probabile.
Iar bataie pestelui este bineinteles Iranul! Alta categorie dacat jamahiriile din Africa de Nord, destul de bine dotat si aratand, cel putin deocamdata, vointa de a lupta, Iranul este si el pe lista, cu vajnicul motiv al armelor de distrugere in masa. Cate arme de acest tip o avea Teheranul, si daca programul sau nuclear chiar merita deranjul unui razboi, posibil, mult mai dur si lung dacat cel din Irak, vom vedea.
Iar Vestul miop si prostanac s-a trezit pe cap cu sute de mii de arabi, imposibil de integrat, la granitele sale. De aceea spun, chinezii sunt baieti destepti si te avertizeaza: ai grija ce-ti doresti ca s-ar putea….
GeorgeGMT