Cea mai importanta intalnire din istoria industriei petrolului.
“Noi luam petrol, tu devii rege”…..La bordul USS Quincy, imediat dupa Yalta
Cu toti suntem din ce in ce mai atenti, in ultima vreme, la pretul petrolului si perpetua lui crestere! Bunastarea si uneori chiar slujbele noastre, depinzand de acest lucru. Sintagme ca “razboiul petrolului”, sau “controlul campurilor petroliere” au intrat déjà in limbajul comun si se pare ca nici nu vor mai iesi curand! De ce? De cand a devenit petrolul noua piatra filozofala a lumii?
Totul incepe cu …britanicii. In anul 1908, flota de razboi a Majestatii Sale Britanice, Royal Navy, a hotarat brusc sa treaca de la carbune, la folosirea petrolului, din motive strict tehnice, adica pentru a avea un atu in fata Marinei de Razboi Germane, care ramansese pe carbune. Asa si?! Ei si aici a aparut problema care ne da si acum bataie de cap, de aici au aparut razboaiele pe care astazi le suportam cu toti. De la o simpla decizie tehnica!
Mai pe sleau, Marea Britanie detinea rezerve mari de carbune, dar nu avea deloc petrol in zona metropolitana. Asadar trebuia sa-l importe din Orientul Mijlociu. Mai exact din Iran si Irak, colonii britanice pe atunci. Culmea esta ca tot pe atunci Arabia Saudita era considerata total neinteresanta, din punct de vedere petrolier, adica se credea ca in Peninsula Araba, nu exista titei! Problema nu era petrolul in sine, ci siguranta exploatari si siguranta rutelor de transport! Va suna cunoscut?!
La sfarsitul celui de al Doilea Razboi Mondial, calitatea strategica a accesului la zacaminte era clara pentru toata lumea. Astfel, a urmat goana dupa zacaminte si asigurarea rutelor de transport. Asa au aparut petrostatele, Arabia Saudita, Oman, Bahrein, etc…toate sub atenta oblanduire a SUA si Angliei. Accesul catre aceste zone a fost mai mult sau mai putin limitata pentru alte state si companiile lor petroliere.
Acum sa revenim mai la zi. Pretul barilului nu este ata de important pentru economie, cat siguranta aprovizionarii. Adica chiar si un pret mai mare, dar previzibil, poate fi suportat, cu conditia ca ritmicitatea aprovizionarii sa nu fie perturbata. Nimic nu este mai rau pentru piata, decat nesiguranta. Mai pe sleau, o parte importanta din cresterea pretului per baril, are legatura cu nesiguranta si frica consumatorilor, privind garamtia accesului la petrol.
Astfel, desi o gramada de “analisti economici” autohtoni, tot zbiara pe la televizor ca SUA s-au dus in Irak pentru petrol, in realitate acest lucru nu prea s-a intamplat. Practic banii bagati in cele doua conflicte nu vor fi recuperti, direct, de americani, probabil niciodata.Veniturile Irakului din petrol sunt astazi de cam 40 miliarde $ pe an.Si sunt venituri nu profit. Asadar ce cauta americanii in Orientul MIjlociu?! Bani?! Petrol?! Categoric nu!
Cauta siguranta aprovizionarii, cauta garantia livrarilor de petrol si incearca sa evite situatia din anii” 70, cand statele arabe au blocat aprovizionarea cu petrol a Occidentului! In acest context, pretul barilului nu este foarte relevant, important da, dar nu coplesitor. Bineinteles pana la o limita de suportabilitate.Odata trecuta aceasta limita, cererea scade, producerea de energie din surse nepoluante devine rentabila. Astfel, pe termen mediu, petrostatele castiga, dar pe termen lung…pierd in fata tehnologiei ecologice, care devine rentabila! Teribila dilema pentru arabii obisnuiti cu bani multi si nemunciti!
In aceasta saga a titeiului Rusia detine, evident, un loc aparte. Desi este posesoarea unei reserve imense de petrol, peste 28% din titeiul dovedit si peste 35% (estimari la nivelul anului 1990, intre timp depasite de doua, trei ori) din cel banuit, Uniunea Sovietica nu prea s-a bucurat de aceste resurse, ba as putea spune ca dimpotriva! Spre mijlocul anilor “70( de fapt prima conducta Est-Vest petroliera, s-a construit inca din anii “60 din ordinul lui Hrusciov), conducerea de la Moscova a hotarat exploatarea masiva si intensive a resurselor de hidriocarburi, in vedere exportului! Dar la o tara care cheltuia aproximativ 25% din PIB in favoare Razboiului Rece, resursele alocate pentru dezvoltarea industriei petroliere au fost mai putine. Astfel, cu eforturi foarte mari URSS-ul, a reusit sa puna pe picioare, atat industria cat si infrastructura necesara exportului. Din pacate insa, la inceputul anilor “80, membrii OPEC tocmai se luasera de par, in sensul ca se furau unul pe altul, pe rupte, prin faptul ca extrageau mai mult, decat avea fiecare cota fixata. Din aceasta cauza oferta fiind mai mare, pretul barilului scadea incet incet. Dupa negocieri abrupte (a se citi injuraturi reciproce de toate cele sfinte), Arabia Saudita, liderul incoronat al OPEC s-a saturat!
Cand sauditii au zis ca s-au saturat…ceilalti ar fi trebuit sa-i creada, pentru ca a urmat Apocalipsa, varianta saudita! Adica au lansat operatiunea “curatirea conductelor”, dand drumul, extragand, la petrol la capacitate maxima.Pretul s-a prabusit, incasarile la fel si toate lumea s-a intors spasita la respectarea cotelor atribuite. “Jandarmul” OPEC facuse din nou ordine! Aici trebuie remarcat ca sauditii au cel mai mic prêt de extractie al titeiului, undeva la 1,5$/baril, in timp ce, pentru comparatie, petrolul scos din Marea Nordului sare 30$/baril! Cu ce pret insa ?!
Se considera ca o importanta componenta a caderii economice sovietice din anii 1980, ce a dus si la colapsul USSR, se datoreaza si acestei actiuni in forta a Arabiei Saudite. Adica scaderea brusca a preturilor , la petrol, a lovit si distrus fragila industrie sovietica de profil, efectiv prin KO. Pierderile suportate si pretul prea mic al petrolului au ingropat pentru 15 ani o industrie in care Rusia bagase zeci de miliarde de dolari, cu costuri sociale imense. Si totul s-a prabusit in cateva luni, pentru ca niste arabi lacomi nu s-au inteles la pret si se furau unul pe altul.
Din acele evenimente si rusii si americanii au tras invataminte. Petrostatele nu trebuie lasate de capul lor. Le trebuie stapan si dresor sau pe romaneste, cineva trebuie sa le tina piciorul pe gat.
Asadar cand ii mai injuram pe “imperialisti “ de americani, care fac razboaie pentru petrol, ar trebui sa stim ca de fapt conflictul este pentru ca noi sa putem duce o viata normala si sa nu stam in fiecare zi cu spectrul ca arabii sa incaiera de doua-trei ori pe saptamana!
Ce rol are insa Romania in acest joc colosal?! Pai …un anume rol nu prea are, decat pe cel de victima, ca toti ceilalti vestici. Asta daca aprovizionarea pietei cu petrol ar avea sincope. Faptul ca noi detinem ceva rezerve proprii nu ne scapa de probleme. Asa cum s-a, vazut o criza economica mondial nu ocoleste pe nimeni, iar o nesiguranta a pietei de energie poate crea pierderi imense tuturor.
Atunci ce cautam in razboiul pentru controlul zacamintelor?! Asa cum am mai spus, Romania nu este chiar “curata“ la suflet. In primul rand, moral, cred ca trebuie sa fim acolo! Si noi beneficiem de stabilitatea pietelor si de cresterea economica a celor mari. Dar nu e numai asta. Desi nu este foarte cunoscut, economia romaneasca, si cu ea mii de locuri de munca, se dezvolta si prin acestei implicari.O foarte mica felie din tortul arabesc a ajuns si in farfuria noastra. Autocamioane Roman, fiind doar un exemplu, dar sunt mai multe.
Practic in problema petrodolarilor cam toata lumea este de accord; statele arabe nu pot si nu trebuie sa fie lasate prea libere. Daca americanii nu erau acolo …erau alti! E bine sau rau?! Eu zic ca e normal sa nu lasi niste incapabili la volanul unei masini scumpe!
In rest Alahakbar!!! Pacat ca Alah le-a dat doar petrol! Lor le-ar fi trebuit ceva minte si educatie! La impartirea lumii arabii au ales gresit. Trebuiau sa aleaga munca grea si serioasa nu pomana!
Si ca un corolar, exista o “cutuma” in afacerile cu petrol arab. Adica un procent insemnat din venituri, dupa unii chiar 35-40%, se reintorc in economie vestica sub forma de investitii. Adica slujbe, impozite, etc…Un fel de offset pentru petrol. Partea mai putin buna esta ca acest “aranjament” este folosit in cea mai mare parte de SUA. Noi…nu ! A … si restul banilor sunt tinuti tot in banci occidentale!
GeorgeGMT