Statul roman, stie tot poporul, are nevoie de bani! Si nu este vorba de sume mici, ci de miliarde de euro. Numai in 2013 necesarul pentru rostogolirea unor datorii scadente este de 15 miliarde de euro, la care se mai aduna si necesarul de imprumut pentru asigurarea deficitului bugetar. Si ma refer aici la deficitul real, nu cel prognozat triumfalist de guvern.
In acelasi timp, cele mai bune prognoze arata ca in 2012 am avut de facto stagnare economica (cei +0.2%, provenind cel mai sigur din cresterea de salarii de 8% din sectorul bugetar), dar aceasta stagnare economica a fost dublata in mod fatal de crestere inflatiei la cote nemaivazute in ultimii doi ani si jumatate. Teorie economica clasica denumeste aceata stare de fapt: stagflatie, numai ca stagflatia este in sine un fenomen imposibil! Sau ar trebui sa fie, intr-o economie cat de cat capitalista.
In principiu stagnarea sau regresul economic, survin pe fondul crizei economice, al scaderii veniturilor, firmelor si populatiei, iar aceste lucruri genereaza, asa cum este si normal, scaderea cererii. Ori daca cererea scade, daca prognozele sau asteptarile sunt negative, de unde avem inflatie?! Cum isi poate permite un producator sa creasca pretul unui produs sau serviciu, concomitent cu scaderea cererii si a interesului cumparatorilor pentru acel bun sau serviciu?! Este ca si cum dupa ce ca nu ai client sa-ti vinzi casa cu 70 de mii de euro, ii cresti pretul la 90 de mii si si o vinzi imediat.
Ca sa ma fac inteles, voi explica in continuare notiunea de “pret”! Pretul unui produs nu este, asa cum crede multa lumea, suma de bani pe care vanzatorul o cere pentru acel produs sau serviciu, ci suma de bani la care cumparatorul si vanzatorul sunt de acord sa faca afacerea, bani contra produs. Cu alte cuvinte notiunea de pret are legatura doar cu tranzactiile deja efectuate. Este incorect sa spunem ca un propietar doreste un anumit pret pe o casa, atat timp cat nu are un comparator care sa fie de acord sa plateasca respectiva suma.
Revenind acum, inflatia este calculata in functie de preturi, adica de sume platite, nu pe sume cerute dar niciodata achitate de consumator. Si atunci stai si te intrebi cum se poate intampla ca in timp ce veniturile scad, preturile cresc?! Raspunsul sta bineinteles in structura economiei romanesti, dar mai ales in politicile economice derulate de catre guvernele noastre. Astfel o parte importanta a inflatiei provine din preturile administrate si ma refer aici in principal la preturile la energie si la produsele accizate (tutun, combustibil, etc).
Desi guvernul anunta pe toata canalele cum lupta el cu inflatie si cresterea preturilor, realitatea economica ne arata foarte clar cum principalul factor generator al inflatiei, este insusi statul.
Cresterea salariilor bugetarilor (care se duce tot in inflatie), majorarile anuntate de pensii si altele, se fac de multe ori pe seama inflatiei. Cu cat preturile sunt mai mari, cu atat TVA-ul de exemplu creste si el, astfel ca veniturile nominale ale bugetului sunt in urcare, acoperind in mod cu totul fals, cresterile de venituri ale bugetarilor sau pensionarilor. Acest mod de a ne fura singuri caciula, prin saracirea intregii populatii are ca rezultat o si mai mare franare economica, o si mai mare scadere a veniturilor reale ale populatiei. In loc sa cheltuim resuresele statului pentru investiti si crearea de locuri de munca, noi aruncam banii direct in consum, creand astfel o falsa si nesustenabila, pe termen mediu si lung, cerere.
Altfel spus Romania se afla intr-o situatie atipica, insa extrem de periculoasa: si cu inflatie mare si cu scadere economica, ori dintr-o astfel de spirala distructiva iesirea nu se intrevede. Cresterea economica nu poate fi realizata pe fondul anuntatelor cresterii de preturi ale energiei (energie electrica, carburanti) coroborata cu cresterea taxarii, mai ales in segmentul IMM-urilor. Iar daca mai adaugam si calitatea slujbelor ramase, ajungem la un tablou foarte prost.
Aici as dori sa fac o paranteza referitoare la calitatea locurilor de munca. Prin “calitate” in zona locurilor de munca se au in vedere mai multe criteri, cum ar fi: stabilitatea si perspectiva pozitiva asupra locului de munca, nivelul de salarizare raportat la nivelul de pregatire, posibilitatea reala de a avansa in cadrul companiei, etc.
Ori locuri de munca de calitate, care sa insemne: o slujba stabila si bine platita, cu perspective bune privind viitorul, nu se poate obtine in actuala noastra structura economica. Daca va uitati pe ofertele de locuri de munca se poate observa usor lipsa slujbelor mediu calificate, lipsa slujbelor din sectorul industrial, insa prolifereza locuri de munca din domeniul servicilor: paznici, vanzatoare, agenti comerciali, iar in partea opusa, ingineri IT, specialisti de varf in varii domeni, dar si aici se poate remarca lipsa cererii pentru personal direct productiv, bataie pestelui fiind tot pe servicii sau marketing.
Din pacate aceasta structura a pietei munci arata foarte clar fracturarea economiei romanesti, distrugerea unor intregi sectoare economice, mai ales in zona direct productiva. Nu mai gasim cerere pentru muncitori cu inalta calificare, maistri, in general nu sunt oferte pentru locuri de munca mediu calificate in sectoare productive, pentru ca Romania nu mai detine de mult o industrie prelucratoare integrata, care sa preia, la poarta fabricii, materia prima, iar mai apoi, la sfarsitul ciclului de fabricatie complet, sa obtinem produsul finit.
In acest context, in care servicile sunt principalul angajator, nu este de mirare ca salariul mediu real in Romania este undeva in jur de 900 de lei si aici scoatem din discutie sectorul bugetar, care economic vorbind este doar o cangrena pe bugetul de stat, salariile de aici nevand nici un fel de relevanta economica, decat poate, una negativa.
Ori atat timp cat statul sufoca economia prin taxare, cresteri de preturi administrate, prin atragerea de pe piata financiara a banilor (imprumuturile de pe piata interna), in loc sa se imprumute pe extern, sau si mai bine sa restructureze serios, inflatia va fi in continuare aliatul bugetului de stat si dusmanul nostru, iar prin asociere se poate vedea foarte bine: criza in Romania este generata de guvern si suportata de intreaga populatie.
Nu mai vorbim aici de ineficienta cronica si coruptia endemica care seaca anual peste 50 de miliarde de euro din banii nostri, sau de suprapopularea in sectorul de stat!
Ajungem astfel la concluzia ca inamicul nostru nu este altcineva decat statul si guvernul roman, cele doua structuri care pur si simplu hacuiesc populatia si economia de resurse, pentru binele lor personal, pentru a intretine peste 1.5 milioane de bugetari, cand de fapt statul roman si-ar putea face treaba mult mai bine cu mai putin de jumatate din actuala sa schema de personal. In mod clar 2013 nu va fi un an mai bun, ci dimpotriva, un an auster, prost si care va genera la randul sau perspective si mai gri pentru urmatoarea perioada.
Iar in conditile in care economia este in stagnare, presiune pe bugetul de stat va fi in crestere, bugetul fiind practic singura sursa de finantare si de venit pentru foarte multe comapani si cetateni romani.
As dori sa mai adaug cateva cuvinte despre structura economiei nationale. Ni se tot spune pe la TV ca structural nu stam chiar asa de rau, pentru simplul motiv ca o parte importanta din PIB-ul Romaniei provine din sectorul serviciilor, adica la fel ca orice economie europeana matura, exemplul dat fiind mai mereu Germania, unde intradevar serviciile detin o pondere de +40% in PIB, numai ca…
Pentru ca asa e la noi, mereu apare cate un NUMAI CA. Diferenta intre Romania si Germania este data bineinteles de nucleul economic pe care fiecare tara il are. Nucleul dur al economiei germane si motorul care a tinut tara cu fruntea sus si a facut-o sa fie principalul creditor al UE, este Industria Germana! Industrie grea, constructoare de masini, sau industrie constructoare de bunuri de folosinta indelungata.
Industrie care asigura o foarte mare competitivitate si slujbe foarte bine platite. In Germania salariul mediu este in jurul valorii de 3500 euro/luna, iar acest salariu, comparat cu Romania (2100lei/luna) arata diferentele de competitivitate intre cele doua economii. Pe acesta structura IMM-urile germane infloresc si se dezvolta, precum crengile unui stejar cu trunchi puternic si sanatos. Iar salariul mediu din Romania, de 2100 de lei pe luna este o alta minciuna triumfalista a statului si asta deoarece se iau in calcul TOATE salariile, inclusiv cele din sectorul bugetar, sau cele din companiile de stat, salarii care nu au absolut nici o treaba cu piata muncii reala, din companiile private.
Ca exemplu cunoscut de totii, nu veti gasi un sofer cu salariul, venituri) de 10000 de lei pe luna intr-o companie privata, dar la Hidroelectrica, companie de stat, existau astfel de anomalii, bineinteles tot pe banii nostri. In economia reala salariul mediu nu cred sa sara de 1200-1400 de lei pe luna, pentru ca nu vad de unde s-ar putea oferi salarii mai mari.
Romania pe de alta parte nu mai are nici un fel de nucleu, nu are nici macar persective de dezvoltare, habarnavem ce vrem sa facem. Practic ne-am desfintat industria, iar IMM-urile, cate mai sunt si serviciile supravietuiesc pe bani statulului, in lipsa unei industrii serioase. Sau poate, daca mergem catre extreme, am avea si noi un nucleu economic, insa din pacate la noi se numeste Bugetul de Stat, iar de el beneficiaza doar “alesii”!
In orice economie sunt doar doua ramuri economice care produc bani cu adevarat: industria si agricultura. Servicile nu produc nimic, doar recircula bani, asta daca nu cumva respectivele servicii reusesc sa-si exporte produsul, atunci respectivul produs aduce bani in economie.
Asadar pe ce baza se poate dezvolta Romania?! Deocamdata cu actuala structura economica problema dezvoltari nu se mai pune, si s-ar putea ca in scurt timp nici problema finatarii sa nu se mai puna si asta datorita faptului ca datoria publica+privata a Romaniei tocmai ce a sarit de o suta de miliarde de euro, asadar sansele sa mai gasim finatare ieftina mult timp sunt extrem de dicutabile.
Iar inflatia este doar o iluzie care ajuta statul sa distruga si bruma de economie sanatoasa, pentru sustinerea unui monstros aparat birocratic, cu totul bun de nimic si ineficient si o clientela vasta de partid (firme+asistati social), pe banii nostri. In timp ce veniturile romanilor care muncesc se prabusesc, veniturile romanilor bugetari sunt foarte stabile, precum si slujbele lor. Noi ne pierdem slujbele, ei nu. Ei au inflatia! Pentru cat timp oare?!
Solutia este insa, ca de obicei, foarte simpla: restructurare masiva tot ce inseamna stat, privatizarea comapaniilor de stat, industrie, productie interna, competitivitate economica si cresterea veniturilor DOAR prin cresterea competitivitati economice! Si bineinteles asanarea tumorii canceroase denumita: sectorul bugetar!
GeorgeGMT