Incepând cu 1 martie, forṭele armate ale SUA sunt afectate de un sechestru bugetar care a fost declanṣat de inabilitatea legislativului ṣi a executivului de a creea un buget federal care sã aducã bugetul consolidat federal al SUA în balanṭã. Ca atare, de la 1 martie a intrat în vigoare Legea Controlului Bugetului din 2011 (Budget Control Act of 2011). Acesta lege prevede reducerea bugetului Departamentului Apãrarii (Department of Defenese-DoD) cu 46 de miliarde USD în anul fiscal 2013, iar pânã în 2021 prevede reducerea cheltuielilor pentru apãrare cu aproximativ 900 de miliarde USD.
In linii mari, bugetul militar al SUA a atins un maxim istoric în 2010, cu fonduri alocate de 738 de miliarde USD. În anul fiscal 2011 bugetul apãrari a scazut la 711 miliarde USD, iar bugetul pe anul fiscal 2013 este evaluat la aproximativ 525 de miliarde USD. Aceastã scãdere bruscã se datoreazã în mare parte încheierii conflictului din Iraq ṣi reducerii efortului militar din Aghanistan, dar ṣi a sechestrului. Conform unor studii fãcute de Brookings Institution, bugetul de apãrare al SUA ar putea ajunge la 474 de miliarde USD în 2017. Cifrele publicate de Administraṭia Obama (Office of Management and Budget) nu prevãd o tãiere atât de drasticã ṣi chiar prevãd o sporire a bugetului pe 2014 la 533 miliarde USD.
Sumele cheltuite de SUA pentru apãrare nu mai sunt justificate, dar Administraṭia Obama a primit reacṭii destul de refractare de la ofiṭerii superiori care conduc cele patru servicii în uniformã ṣi în particular de la Generalul Amos, comandantul US Marine Corps. Din acest punct de vedere oamenii în uniformã s-au dovedit a fi destul de lipsiṭi de imaginaṭie. Ei au intepretat acest sechestru bugetar ca o tãiere a tuturor programelor pe care le are DoD sub administrare. Administraṭia Obama are o abordare foarte strategicã ṣi este inclinatã sã menṭina ṣi chiar sã sporeascã fondurile alocate anumitor programe ṣi sã taie sau chiar sã elimine altele, care nu sunt considerate a pregãti DoD pentru viitoarele provocãri pe care le va întâlni.
Administraṭia Obama foarte probabil va fi sustinuta ṣi de mulṭi membri republicani ai legislativului, în eforturile sale de a aduce disciplinã bugetarã la DoD, pentru simplul fapt cã aṣa numiṭii “ṣoimi bugetari” (budget hawks) sunt mai numeroṣi decât “ṣoimii apãrãrii” (defense hawks). Şoimii bugetari sunt in deplin acord cu Administraṭia Obama cã DoD, la ora acutalã, nu mai are disciplina de a planifica bugetele pe care o avea la începutul Administraṭiei Bush în 2001. De multe ori probleme legate de achiziṭionarea de capabilitãṭi noi sau modernizarea unora existente era pur si simplu rezolvatã prin a aruncarea de sume masive de bani pentru rezolvarea unei probleme, fãrã a se lua in considerare performanṭa obṭinutã, iar de multe ori ele erau finanṭate din fondurile alocate special pentru rãzboaiele din Iraq si Afghanistan, pentru a nu atrage atenṭia legislativului. Aceste practici au luat sfârṣit, iar DoD se luptã acum cu procesul de a deveni o forṭã care nu mai trebuie sa duca douã rãzboaie concomitent.
Cum are de gând Administraṭia Obama sã realizeze aceste economii? Metodele sunt cat se poate de evidente, iar ele vizeaza economii de cheltuieli atât pe termen scurt cât ṣi termen lung. Pe termen scurt ele vor fi realizate prin reduceri de personal militar. Estimãrile iniṭiale prevãd reduceri de aproximativ 100.000 in urmãtorii 2 ani, iar ele vor viza în principal US Army ṣi US Marine Corps. Impactul asupra US Air Force ṣi US Navy va fi minim. Functile civililor, care lucreazã pentru DoD, vor fi de asemenea reduse în bunã parte prin pensionãri ṣi eliminarea acestor poziṭii din schema de organizare dupa pensionãre. Aceastã metoda va aduce reduceri de cheltuieli pe un termen mai lung de cel puṭin cinci ani.
Administraṭia Obama, de mai bine de 2 ani, a realizat reduceri de cheltuieli importante, schimbând metodele prin care anumite bunuri ṣi servicii sunt achiziṭionate si contractate. Majoritatea contractelor de tehnologie informaticã sunt acum atribuite prin metoda de cost fix, desi pânã cu un an în urmã erau atribuite prin metoda timp si materiale sau cost plus onorariu, metoda unde guvernul îṣi asuma majoritatea riscului, în cazul în care programul respectiv nu respecta normele de performanṭã ṣi bugetare. Acum aceste riscuri au fost puse în spinarea contractorilor, care trebuie sã se încadreze în bugetul agreat, iar dacã nu, sunt responsabili pentru eventualele depãṣiri de buget. În 2010 Pentagonul a atribuit Boeing contractul pentru proiectarea si fabricarea noii generaṭii de avioane de alimentare KC-46 pe baza unui contract cost fix. Acest program, chiar dacã nu este aṣa de complex ca F-35 JSF se încadreaza atat în termeni tehnici cât si financiari, un lucru pe care F-35 nu l-a fãcut de la inceputul programului, care a fost atribuit Lockheed Martin prin metoda cost plus onorariu.
DoD s-a dovedit a fi foarte flexibil in achizitiile de tehnologie informatica, printr-o cooperare foarte stransa cu alte agentii federale cum ar fi General Services Administration (GSA – un fel de RAPPS), prin folosirea vehiculelor contractante deja existente, astfel realizand economii substantiale in achizitia de servicii comerciale de telecomunicatii prin satelit, unde pur si simplu a achizitionat atat banda (transpondoare) cat si servicii de tip abonament (telefonie , Internet), la preturi reduse cu aproximativ 35% fata de cele practicate pe piata comerciala, ca urmare a contractelor cu termen foarte lung oferite. De asemenea se ia in considerare atmosfera de piata a cumparatorului (buyer’s market), in eforturile sale de a moderniza atat infrastructura centrelor de date, si inlesnind migrarea lor catre servicii de cloud computing, cat si modernizarea infrastructurii de telecomunicatii globale formate din inele optice ce suporta viteze de transmisie in exces de 100 megabiti pe secunda (Centrele de date si reteaua de comunicatii globala sunt referite ca Global Information Grid (GIG). Reteaua de comunicatii globala care include atat inelele optice ale DoD cat si circuite de la diferiti furnizori de servicii de telecomunicatii se numeste Defense Information Systems Network-DISN).
O adevarata piatra de moara pentru budgetul DoD sunt, la ora actuala, costurile asigurarilor de sanatate de care beneficiaza atat dependentii militarilor activi, cat si militarii pensionati si dependentii acestora. Acest program, numit TRICARE, absoarbe anual 50 de miliarde USD, mai mult decat Statele Unite cheltuieste pentru diplomatie si ajutor international (Departamentul de Stat si USAID). Administraṭia Obama prevede reducerea costurilor prin introducerea sistemului de coplata pentru anumite servicii medicale si de asemenea beneficiarii vor fi responsabili pentru plata a unui anumit procentaj din costul politei de asigurare (la ora actuala toate costurile sunt suportate de DoD). Pentru militarii pensionari si dependentii lor, DoD prevede acodarea de sume in bloc de bani si cumpararea de polite de asigurare de sanatate de pe piata libera. Nu se stie cu exactitate la ora actuala care vor fii economiile realizate din restructurarea TRICARE, dar impactul lor se va face simtit deabia pe la sfarsitul deceniului. S-au luat de asemenea in considerare restructurarea sistemului de pensii militare , dar sansele ca acest sistem sa fie restructurat sunt minime, din cauza opozitiei legislativului si a opiniei publice unde exista consesul ca guvernul federal trebuie sa suporte integral costurile pensiilor militare, fara nici un fel de contributie din partea militarilor.
Administraṭia Obama a inceput sa se gandeasca si la o noua runda de inchideri de instalatii militare (baze). Acesta va fi un proces destul de lung si foarte spinos, pentru ca nici un membru al legislativului nu vrea sa vada o instalatie militara din circumscriptia sa inchisa. Inchiderile precedente de instalatii au fost facute cu acordul unei comisii bi-partizane, dar la momentul actual legislativul este foarte refractar in eforturile de a stabili o asemenea comisie, atat de repede de la restructurarea programului TRICARE, care are benficiari in aproape toate circumscriptiile electorale si care ar duce direct la o diminuare de fonduri care sunt anual introduse in economia locala.
Multe programe de armament cu un profil foarte mare vor fi de asemenea restructurate sau reduse. O parte din reducerile de cheltuieli rezultante vor fi redirectionate pentru a moderniza anumite sisteme “mostenite” in ultimile trei decenii si de a spori anumite capabilitati care sunt vazute de Administraṭia Obama a fi esentiale pentru securitatea nationala a SUA in urmatoarele 2 decenii.
Reducerea arsenalului nuclear este vizat a fi una din caile usoare de a reduce cheltuielile. Administraṭia Obama si Statul Major Unit Interarme (Joint Chiefs of Staff- JCS) vizeaza reducerea arsenalului activ nuclear cu aproximativ 30% fata de nivelul actual si reducea drastica a stocului de ogive puse in rezerva in urma tratatelor START cu Rusia. Administraṭia Obama este pregatita sa reduca arsenalul nuclear pe cale unilaterala, dar spera sa negocieze reduceri similare ale arsenalului nuclear al Federatiei Ruse. Probabil ca recentul anunt al Secretarului Hagel, ca instalatiile de apãrare balistica din Europa vor fi restranse, este un fel de concesie facuta Rusiei in speranta ca Rusia va veni la masa tratativelor. Daca Rusia va acepta sau nu ramane de vazut, in acutalul context de anti-americanism intern promovat de Vladimir Putin, iar Administraṭia Obama risca de asemenea o noua confruntare cu Soimii Apararii (defense hawks) din Senat. Pana si Obama are anumite dubii despre reducerea de cheltuieli, ele rezultand in mare parte din taieri de rachete balistice intercontinentale cu baza la sol si din stocul de arme tactice (care si ele vizeaza o modernizare destul de costisitoare). Taierile nu vor viza rachetele de croaziera cu ogive nucleare (Air Launched Cruise Missile-ALCM) si nici rachetele balistice intercontinentale (Sea Launched Ballistic Missile-SLBM) aflate la bordul submarinelor de clasa Ohio. Rachetele SLBM reprezinta “ipedimentul nuclear” cel mai invulnerabil, dar in acelasi timp si cel mai scump la indemana Statelor Unite. In afara de asta, o reducere in aresenalul nuclear ar fi acompaniata de o reducere substantiala a complexului atomo-industrial, care este insarcinat cu proiectarea si fabricarea de arme nucleare si reactoare nucleare pentru US Navy. Acest complex este administrat de Departamentul Energiei sub egida laboratoarelor nationale, la un cost anual de aproximativ de 80 de miliarde USD. Administraṭia Obama va trebui sa ofere un anumit echilibru intre taierea acestor programe si mentinerea bazei industriale, technice si intelectuale care asigura stocul de arme nucleare si reactoarele US Navy.
Cea mai mare linie din bugetul DoD este evident F-35 JSF. O restructurare a programului este in curs, iar aceasta va aduce mai mult ca sigur la o reducere in numarul de aparate de zbor pe care DoD le va achizitiona. Programul a fost prost administrat de-a lungul Admininstratiei Bush, iar rectificarile la program, sub actuala adminstratie, au fost destul de lente. In ultimul an au inregistrate progrese foarte mari si costul de achizitie fiind in curs de stabilizare, cu sapte din cele zece obiective cheie de adminstrare ale programului atinse. Lockheed Martin incearca din rasputeri sa evite cat poate de mult o reducere a achizitiei, dar aceasta este contingenta de abilitatile Lockheed de a mentine costurile programului sub control.
Juriul inca delibereaza care va fi versiunea finala a programului, dar US Air Force in special a inceput de deja sa-si faca planuri de modernizare si sa modernizeze anumite categorii de avioane. Fonduri care vor putea fi redirectionate de la F-35 mai mult ca sigur vor fi folosite la modernizarea flotei de avioane F-16 si F-15E. Avioanele de generatie mai veche F-15C vor fi in buna parte “pensionate,” iar avioanele A-10 sunt deja intr-un proces de modernizare destul de costisitor, care are in vedere atat modernizarea avionicii cat si extinderea resursei de zbor. In nici un caz US Air Force nu are sub vedere achizitionarea de avioane noi de tip F-15 sau F-16. Serviciul asupra caruia restructurarea F-35 va avea cel mai mare impact este US Marine Corps, ale carui avioane AV-8B si F/A-18 C/D se aproprie de iesirea din uz. USMC nu are prea multe optiuni, pariind totul pe F-35. Costurile actuale de mentenanta sunt foarte mari si in mare parte vor fi nejustificate incepand cu anul fiscal 2019.
Serviciile in uniforma au provocari individuale, iar ele isi vor concentra resursele pe un numar limitat de programe cheie. Pentru US Army aceste programe sunt Abrams, Bradley, Patriot, Ground Combat Vehicle (GCV), anumite resurse care vor sustine atat programele actuale de aviatie, cat si viitoarea generatie de elicoptere, iar pe termen mai scurt, acapararea de capabilitati de catre “armata conventionala” sa suporte toate categoriile de forte speciale ale US Army. US Air Force deja si-a indreptat atentia pentru mentinerea indelungata si modernizarea actualei flote de avioane in serviciu activ. Flota de bombardiere necesita mentenanta foarte scumpa, dar aici nu pot fi facute taieri, iar din punct de vedere tehnologic flota de bombardiere va fi modernizata treptat in urmatorul deceniu print-un proces de “spiral development” (dezvolta un pic, testeaza un pic, achizitioneaza un pic) care este de multi ani de zile folosit in eforturile de a intretine flota de bombardiere. Anumite cerinte au fost facute publice in acord cu bombardierul de ultima generatie, dar probabil ca nimic nu se va concretiza inainte de sfarsitul deceniului.
US Navy are o mare problema cu programele de constructie navala care sunt irealiste in conditiile bugetare actuale. US Navy spera sa mentina o flota activ de 300 de nave, dar bugetele actuale arata ca mai realistic ar fi o flota care are in jur de 285 de nave, aceasta fiind si partial justificata de reducerea de personal din US Marine Corps, care va duce la o cerinta redusa de nave amfibii. O noua clasa de portavionane este pe cale de a fi construita, dar ramane de vazut daca US Navy va putea sa tina costurile sub control. Noi generatii de crucistoare si submarine balistice sunt de asemenea necesare, iar primele trepte au fost luate in vederea definirii de cerinte. Din punt de vedere operational, actuala flota de distrugatoare si nave LCS vor fi imbunatatite si modernizate treptat, vizand un process de “spiral development” descris mai sus.
US Marine Corps va avea probabil cel mai mult de suferit, prin faptul ca a pariat destul de greu pe F-35 si va trebui sa faca anumite compromisuri cu bugetul de mentananta, ca sa asigure o resursa de zbor continua a unei flote de avione imbatranite. Din punct de vedere al flotei de elicoptere, ea este in buna parte modernizata sau pe cale de a fi modernizata, urmatorul pas fiind acela de a achizitiona elicoptere de transport grele, care sa inlocuiasca actuala flota de CH-53. Programul de achizitie a unei noi generatii de vehicule de asalt amfibii a fost un esec complet, iar la orizont nu se vad noi solutii in afara de o modernizare continua a actualei flote de vehicule de asalt amfibii, care are o varsta de aproape 40 de ani. Cel mai probabil US Marine Corps va re-directiona fonduri pentru a sprijini elementul de aviatie al serviciului, spre detrimentul elementului terestru de unde si marea majoritate a reducerilor de personal vor fi facute, la ora actuala ele vizand o reducere a elementului terestru cu cel putin trei batalioane de infanterie de linie si cel mult sase, doua batalioane de artilerie, si mentinand constant unitatile de aviatie.
Pe ce este hotarata Administraṭia Obama sa cheltuiasca o parte din banii pe care spera sa-i economiseasca? Pe trei lucuri: drone, arme cibernetice, atat defensive cat si ofensive si diferite categorii de forte speciale care vor fi sprijinite de armele conventionale intr-un mod mult mai agil. Diferite programe de “anmanned aerial systems” (UAS) beneficiaza in continuare de fonduri abundente, iar achizitiile masive de banda satelit, din ultimul an pe termen lung, sugereaza ca aceste sisteme vor continua sa joace un rol important in “atitudinea” de apãrare a Statelor Unite, atat pentru operatiuni de contra insurgenta si razboi asimetric, cat si pentru colectarea de informatii si controlul spatiului de lupta. Anul trecut a fost marcat de infiintarea unui Comandament Cibernetic (Cyber Command) ale carui capabilitati defensive au fost subliniate in principal si mai putin cele ofensive. In orice caz, acest nou comandament va evolua destul de rapid, iar la ora actuala se speculeaza ca acest comandament ar avea sub comanda sa si anumite capabilitati care tin de spectrul electromagnetic, capabilitati care ar putea fi folosite in special in suprimarea sistemelor de apãrare aeriana.
Acestea sunt deocamdata numai zvonuri, dar ce este sigur este ca personal militar si civil, cat si contractori, sunt recrutati intr-un ritm foarte rapid. Fortele speciale de toate categoriile continua sa beneficieze de resurse foarte mari, mai ales in contextul in care multe din activitatile paramilitare ale CIA vor fi preluate de Comandamentul de Operatiuni Speciale (Special Operations Command-SOCCOM) si Comandamentul Unit de Operatiuni Speciale (Joint Special Operations Command-JSOC). Administraṭia Obama doreste sa sporeasca capabilitiatile fortelor speciale, dar in acelasi timp incearca sa asigure un proces de crestere de personal care nu va rezulta intr-o forta care din punct de vedere calitativ ar avea de suferit. Pana in momentul de fata fortele speciale si-au mentinut marginea calitativa si membrii acestei comunitati s-au dovedit a fi foarte devotati profesiei, in fata unor oferte foarte generoase pe care le primesc din partea sectorului comercial.
Actiunile bugetare ale Administratiei Obama nu vor aduce acel dividend al pacii de care a beneficiat Statele Unite in anii 1990, dar ele vor aduce un rationament la procesul prin care banii alocati apararii sunt planificati si cheltuiti, un lucru de care DoD duce lipsa in mare parte la ora actuala si care este necesar in conditiile de austeritate bugetara care sunt cerute atat de legislativul american cat si de publicul american.
Alex, ex-ofiter USMC
Surse:
Office of Management and Budget (OMB)
Department of Defense Budget Justification to Congress
The Brookings Institution
National Defense Industry Association (NDIA)
The New York Times
Bloomberg News