Dronele de clasa a 2-a au masa relativ mica, intre 150 si 600kg, tocmai ca sa fie usor si ieftin de exploatat si sa fie greu detectabile de sistemele AA, misiunea lor principala fiind cea de recunoastere, nu de atac. In unele configuratii, pot duce cateva rachete AT/rachetute/bombite ghidate.
De la filipinezi graire, configuratiile mixte de operare ale sistemului Hermes 450 si 900 integrat cu C4 STAR:
Pentru cei care doresc detalii legate de asamblarea si modelel de drone Elbit, reamintesc articolul: https://www.rumaniamilitary.ro/hermes-450
Si acum, putin istoric al programului Watchkeeper…
In 2005 englezii au semnat un contrat de 800 milioane lire sterline pentru 54 de drone Watchkeeper, suma incluzand dezvoltarea si integrarea sistemelor Thales diferite de varianta Hermes 450 a Elbit, precum si costurile cu crearea liniei de productie si operationalizarea.
Programul a avut intarzieri astfel ca pentru misiunea britanica in Afganistan Watchkeeper nu a fost disponibil si a fost nevoie de folosirea in leasing a 9 drone Hermes 450, contra sumei de 206 milioane lire sterline.
Planificarea initiala prevedea intrarea in uz a primelor drone in 2010 iar operationalizarea in 2013, insa din cauza lipsei de personal pentru operare si a erorilor de programare, operationalizarea s-a realizat abia la sfarsitul lui 2018, insa fara adoptarea certificarii formale. In planificarea initiala se prevedea ca doar 30 de drone sa fie active, restul de 24 fiind stocate in rezerva. Insa pana in martie 2018 a existat o singura unitate care le opera in cadrul armatei britanice, si anume Regimentul 47 de Artilerie Regala.
In 2015 doar 3 drone intrasera in serviciul activ, in 2015 fusesera livrate 33 de drone in total iar in 2018 erau confirmate doar 45 livrate. Numarul pilotilor britanici activi pe Watchkeeper in 2015 era de doar 6 iar necesarul pentru intregul program era de 100.
In 2018 se cheltuisera 1,08 miliarde de lire sterline si se astepta ca in final costurile programului sa treaca de 1,2 mld. lire sterline.
In 2020 activitatea era semnificativ redusa fata de asteptarile initiale, doar 13 drone desfasurand zboruri in ultimul an, din totalul de 45 ramase disponibile. Dintre acestea, 10 erau operate efectiv de armata la bazele din Akrotiri (Cipru) si Boscombe (Marea Britanie) celelalte 3 fiind in programe de testare.
In 2017 s-au prabusit 2 drone Watchkeeper in timpul testelor, ceea ce a dus la oprirea activitatii pentru 4 luni. Alte 2 au fost pierdute anterior iar in 2018 a fost pierdut al 5-lea UAV, al 6-lea cazand in Cipru in 2020. In august 2020, Watchkeeper acumulase 3000 de ore de zbor in folosul fortelor britanice..
Watchkeeper X
Watchkeeper a inlocuit un alt sistem- Phoenix – proiectat in Marea Britanie, care a costat 345 milioane de lire sterline si a iesit din serviciu dupa numai 6 ani din cauza fiabilitatii scazute.
Un repros adus Watchkeeper este ca nu ar fi pilotabil prin satelit, spre deosebire de MQ9 Reaper, ci doar radio in raza directa (Line Of Sight). In acest context, Chris Woods, autorul unei lucrari despre drone intitulate „Sudden Justice” a afirmat: “The problem with Watchkeeper is it’s yesterday’s technology pretending to be tomorrow’s.”
Colonelul Richard Kemp, fost comandant al fortelor britanice din Afganistan, a spus despre Watchkeeper ca este “just the latest of a string of examples of overdue and overcost defence equipment projects”. Tot el a mai afirmat: „The lesson here must be that we should be far more willing to purchase proven off-the-shelf solutions, especially those developed by the United States, rather than always insisting on our own bespoke technology.”
Sa speram ca in varianta vanduta noua, Watchkeeper X, a scapat de toate problemele descrise mai sus, efortul de maturizare fiind facut pe cheltuiala contribuabilului britanic, parte a celor 1,2 miliarde de lire sterline cheltuiti deja. Printre noile capacitati ale acestei variante se afla degivrarea, capacitatea de operare de pe piste slab amenajate (rough strip airfield) precum si modularitate si gama larga de senzori interschimbabili.
Din evaluarile facute de guvernul SUA in contextul utilizarii pentru patrula de granita a Hermes450 in leasing (contract de 3 mil.$), se desprind de asemenea cateva concluzii interesante.
- Hermes 450 era cotat la un pret de 1 mil.$/UAV in 2004, jumatate din costul unui elicopter (Astar) echipat pentru patrula de frontiera. La acesta se adauga inca 1,5 mil.$ pentru pachetul de misiune, deci pretul total al unui Hermes era de 2,5 mil.$. Un Predator B costa 5 mil.$/UAV + 2 mil.$ costul anual al legaturii satelit (2000$/ora). La aceasta se dadauga pretul pachetului de senzori si comunicatii, estimat la 7,3 mil.$, ceea ce duce pretul total al Raptor la 12,7 mil.$.
- costul de operare/ora de zbor al Hermes (817,65$) era de 2,3 ori mai ridicat decat al elicopterului, dar de peste 4 ori mai scazut decat al unui Predator B
- resursa de zbor a unui UAV este semnificativ inferioara celei a unui elicopter. Pentru Hermes era estimata la 15 ani.
- serviciul de supraveghere era calitativ superior pentru Hermes fata de elicopter, datorita andurantei mult mai mari
Continuam cu cateva comparatii…
Mai jos o scurta comparatie „naiva” din partea celor de la The Guardian:
Se mai poate observa ca datorita echiparii standard cu radar cu apertura sintetica (SAR) si mod dual de lucru, masa utila a scazut la doar 150kg fata de Hermes 450 care avea 180kg (1/3 din masa totala). Alte 105kg reprezinta combustibilul, ceea ce ar insemna ca daca acesta este cuprins in masa utila totala, raman doar 45 de kg in optiune pentru alte echipamente, armament sau combustibil suplimentar. Aceasta ar explica de ce a fost integrat ca armament doar bombita de 5,8kg (cap de lupta de 2kg) FreeFall LMM (FFLMM), Watchkeeper putand cara 4 munitii de acest tip.
Anduranta a scazut si ea usor la 16 ore pentru Watchkeeper in loc de 17. Hermes 450, in configuratia „LE” poate atinge o autonomie de pana la 27 de ore (similara cu cea maxima a Bayraktar). Nu este clar daca aceasta configuratie se poate obtine pornind de la cea standard prin adaugarea unor rezervoare suplimentare, sau aceasta este o versiune dedicata.
Temperatura de operare este intre -20°C si + 50°C, ceea ce la noi ar putea fi o problema, in clima temperat continentala cu temperaturi chiar mai joase ocazional, iarna.
De asemenea vantul de peste 92 km/ora nu mai permite operarea in conditii de siguranta (posibil chiar mai jos in anumite conditii si cu o anumita echipare). O alta posibila limitare este operarea a doar 2 UAV-uri simultan de catre o singura statie de baza. Un lucru interesant este cpacitatea de operare de catre un echipaj de 2 persoane/UAV, unul ocupandu-se de zbor si manuirea senzorilor iar al doilea analizand informatia primita in timp real.
Ca sa ajungem si la Bayraktar pentru o vaga comparatie, acesta e la limita inferioara a clasei 3 de UAV-uri, avand o masa plin de 650 kg (700 kg maxim pentru decolare), fata de cea maxima admisa de 550kg a Hermes 450 (respectiv 485kg masa pentru Watchkeeper ).
Cantitatea maxima de combustibil care poate fi luata la bordul Bayraktar este de 300 de litri, adica echivalentul a 267 kg. Sarcina utila totala este de 150kg. Distanta conexiunii de date RF in versiunea de baza este similara cu cea a Watchkeeper, spre 150km, dar pe pagina producatorului Baykartech, aceasta figureaza a fi acum <300km (deci similar cu Hermes 450).
Motorul este aproape de 2 ori mai puternic decat al Hermes, permitand Bayraktar o viteza putin mai ridicata si mai ales un plafon maxim superior de 7,6 km, fata de doar 5,5km pentru Hermes.
Un sistem Bayraktar este compus din 6 UAV-uri, doua statii de control la sol, trei terminale de date la sol si doua terminale video, impreuna cu alte echipamente de sprijin. In 2019 Baykar a semnat cu Ukroboronprom un contract de 69 milioane dolari pentru achizitia a 3 statii de control la sol si 12 UAV Bayraktar TB2, ceea ce inseamna cam 23 mil.$/sistem a cate 4 drone fiecare. Pretul creste pentru integrare si productie locala dar si cu cateva milioane per sistem in functie de pachetul de senzori.
Daca Bayraktar este mai nou ca si concept si structura aerodinamica, cu o semnatura radar probabil mai redusa decat Hermes, platforma este mai putin matura (si datorita unui constructor cu mai putina experienta), cu mai putine integrari existente si pachete de misiune mai sarace si probabil cu o fiabilitate mai scazuta.
Din 2018 pana la sfarsitul lui 2020 au fost confirmate cel putin 3 accidente, alte 25 Bayraktar fiind distruse in lupta, dupa unele surse. Surse rusesti mai sustin ca sistemele lor Krasukha-4 ar fi doborat in jur de 9 UAV-uri Bayraktar in Nagorno Karabach, iar Pantsir-S ar fi doborat 47 in Libia (Defence View magazine 26 dec 2020) – adica 25% din totalul celor produse. A se lua cu un gram de sare… si de urmarit listele de pierderi in conflictul din Ucraina…
Dupa cum s-a vazut mai sus, nici despre Watchkeeper nu se poate spune ca nu a avut pierderi… iar in cazul britanic acestea sunt in conditii de pace sau conflicte de intensitate redusa.
Marius Zgureanu
Surse:
https://ukdefencejournal.org.uk/more-than-half-of-troubled-watchkeeper-drone-fleet-kept-in-storage/
https://en.wikipedia.org/wiki/Thales_Watchkeeper_WK450
https://www.baykartech.com/en/uav/bayraktar-tb2/
https://www.ainonline.com/aviation-news/defense/2018-06-25/thailand-introduces-elbits-hermes-450-uas
Citeste si:
https://www.rumaniamilitary.ro/uav-ul-turcesc-bayraktar-si-echivalentul-signus
https://www.rumaniamilitary.ro/gura-pacatosului
https://www.rumaniamilitary.ro/hermes-450
https://www.rumaniamilitary.ro/insitu-integrator-er
https://www.rumaniamilitary.ro/uav-si-senzori-electro-optici-pentru-mapn
https://www.rumaniamilitary.ro/textron-shadow-600-si-nightwarden
https://www.rumaniamilitary.ro/lui-rq-7-shadow-ii-cresc-gheare
https://www.rumaniamilitary.ro/tot-drone-alte-drone