M-am uitat în oglindă, mi-am îndreptat nodul la cravată, mi-am pus cascheta pe cap, am strâns un pic centura, m-am uitat la bocancii negri care stăluceau… Apoi, luând sub braţ documentele OSU, i-am spus soldatului Hartmann Laszlo, care mă privea prin uşa larg deschisă:
– Loczi, vezi că trebuie să mă prezint la comandant şi n-am pe cine să las aici, la cameră… Te rog, ai grijă să nu intre nimeni. Dacă sună telefonul sau se întâmplă ceva, strigi tare sau sufli în goarnă (el fiind gornistul unităţii). Eu sunt vis-a-vis, în biroul comandantului…
– Am înţeles, domnu’ copitan!
În timp ce mă înfăţişam în faţa comandantului, îngrijorat fiind că s-ar putea să nu ştiu să-i răspund la întrebările pe care mi le va pune, contrar aşteptărilor mele, îl găsii ceva mai relaxat.
– Intră, căpitane! Uite ce telefon mi-au instalat! Vezi butonul ăla roşu, pe care scrie speaker? Dacă apeşi pe el, nici nu mai e nevoie să ridici receptoru’… moment în care sună telefonul:
– Să trăiţi, domnule comandant! Nu sunt probleme deosebite… Totuşi, în urmă cu puţin timp, patrula plecată în recunoaştere, mi-a raportat ceva deosebit! Au găsit un elicopter abandonat!
– Cuummm?… şi comandantul sări din fotoliu, renunţând la relaxarea-i aparentă.
– Un elicopter zici? Abandonat? O fi ăla pe care l-au dat ăştia jos… Vreau mai multe detalii!
– Domnule comandant, răsună din nou, în birou, vocea agitată şi gravă a comandantului pazei, deocamdată nu deţinem multe date… Cei doi militari din patrulă, sunt unguri şi nu se exprimă bine româneşte… Ăsta care a dat fuga la mine, să mă anunţe, nu ştie deloc, celălalt rămânând să păzească…
– Ce măsuri aţi luat?
– ?!Asta, să vă informez mai întâi pe dumneavoastră!
– Puneţi în aplicare planul de intervenţie!
– Am încercat, dar nu se potriveşte nicio variantă!
– Faceţi una imediat, la faţa locului, că trimit urgent pe cineva care s-o verifice şi s-o aprobe… Căci, până la urmă, vorba lu’ Clausevitz, Sun Tzu sau Napoleon, naiba ştie cine-a zis-o, nu ştiu exact, este mai bun un plan, fie el şi prost, decât niciunul!
– Domnule comandant, soldatu’ ăsta, Fullop se numeşte, dă din mâini, de zici că face pă elicopteru’. Dac-aş şti exact ce spune, s-ar simplifica lucrurile. Mai avem soldaţi care ştiu să traducă, dar momentan, sunt în postul de santinelă. Dac-aţi putea să ne ajutaţi să traducem…
– Domnule comandant, ştiu eu pe cineva care s-ar putea să ne ajute, am intervenit atunci.
– Cine?
– Soldatul Hartmann, gornistul unităţii, care este pe hol, aşteaptă în faţa camerei OSU…
– Cheamă-l aici, imediat!
– Loczi, la comandant! strigai.
– Am înţeles, domnu’ copitan!
– Loczi, ascultă te rog ce zice soldatul Fullop, că-l cunoşti, este prietenul tău… şi tradu-ne. În biroul comandantului se făcu linişte pentru a fi auzite vorbele soldatului Fullop.
– Hai Loczi… spune-ne, ce zice? l-am întrebat.
Loczi ciuli urechile şi ascultă tăcut. După un timp, zise:
– Domnu’ copitan, Fullop zice despre ceva o utilaj agricole, probabil un combin abandonat pe nimeni câmp…
tROfi