Enciclopedia Armelor: „Testoasa”

10 ani ago

This entry is part 81 of 110 in the series Enciclopedia Armelor

Episodul LXXX – Skoda si Tatra, partea I

Skoda PA-1 in 1923

Despre firmele Skoda si Tatra a auzit o lume intreaga, iar despre industria militara cehoslovaca, asijderea. Fara niciun dubiu, Cehoslovacia avea o industrie militara remarcabila in preajma WW II, industrie ce producea de la armament de infanterie pana la blindate si artilerie. O parte din produsele acestei industrii s-au regasit si-n dotarea noastra, unele ramanand in uz mult timp dupa instaurarea “democratiei populare” via Stalin. Si-asta fiindca in perioada premergatoare WW II, Cehoslovacia a fost principalul furnizor de armament pentru armata romana, cu binecunoscutele scandaluri de mita si coruptie in care au fost amestecati potentatii vremii, inclusiv membrii ai familiei regale. Asta a facut ca circa 70% din armamentul importat de catre Romania in acei ani sa fie de provenienta cehoslovaca, armata romana facand istorie cu aceasta tehnica, din care consider necesar a aminti:

-pusca-mitraliera ZB model 1930-1934, calibrul 7,92 mm (18257 de exemplare comandate firmei “Zbrojovka” din Brno (vesticii o numesc mitraliera usoara, in armata romana era categorisita drept pusca-mitraliera). Pana in iunie 1941 au fost livrate 23000 de exemplare, situatie fericita si rara, cand am avut tehnica in cantitati suficiente)/pusca ZB model 1924/Vz.24, calibrul 7,92 mm (500000 de exemplare comandate firmei “Zbrojovka” din Brno. Doar 300000 au fost livrate, cam 30% din necesar, asa ca soldatul roman s-a dus in Rusia si cu pusti “Mannlicher”, model 1895, calibrul 7,65 mm/“Mosin-Nagant”, calibrul 7,62 mm/”Berthier”, model 1907, calibrul 8 mm, ceea ce a dus la mari probleme cu asigurarea munitiei, basca ca puscoacele erau vechi si datau din WW I. Fir-ar sa fie cum de nu-nvatam nimic din istorie!!!)/ Mitraliera ZB model 1937, calibrul 7,92 mm (3500 de exemplare importate in iunie 1941, 70% din necesar. De voie de nevoie, au fost recalibrate la 7,92 mm cam 1000 de mitraliere “Schwarzlose”, model 1907, gasite prin depozite);

-obuzierul Skoda, calibrul 150 mm, model 1934, care a fost cel mai modern obuzier greu pe care l-a avut Armata Romana in WW II, 180 de exemplare livrate in perioada 1936-1939, jumatate din necesarul artileriei motorizate pentru corpurile de armata. Acesta s-a aflat in dotare din anul 1936 (45 de baterii/180 piese) la cate un divizion subordonat celor 8 regimente de artilerie grea de nivel corp de armata, si la 7 divizioane de artilerie grea independente (51/52/53/54/55/56/57), fiecare dispunand de cate 12 obuziere.

Obuzierul era tractat auto (cu camioanele SKODA 6 STP 6L/6 ST 6T), fiind prevazut cu instalatie de franare cu aer si instalatie electrica de semnalizare, ce se legau prin cuple separate la autotractor. Avea inchizator tip “surub” cu cremaliera, manual, avand dispozitiv de obturatie (impiedica pierderea gazelor, deoarece incarcatura de azvarlire nu era introdusa in tub cartus, fiind de tip gargusa cu amorsa completata cu cinci saculeti de pulbere corespunzatori pentru cinci incarcaturi de tragere).

Darea focului se facea cu stupila (nr.1 de 9 mm), care se introducea in locasul din mecanismul de dare a focului dispus in oblonul inchizatorului.

Obuzierul utiliza trei tipuri de proiectile explozive, nr.1-3, cu greutate de 42 kg, fiind deservit de 11 servanti (la varianta modernizata, numarul lor s-a redus la 8). A ramas in inzestrare pana la inceputul anilor *90, si avea urmatoarele caracteristici: calibrul 149,1 mm; lungimea tevii 4026 mm, L 27; greutatea pentru mars 5900 kg; greutatea pentru lupta 5260 kg; viteza initiala a proiectilului 570 m/s; lungimea obuzierului in pozitia pentru lupta 8050 mm, cu teava la zero grade; inaltimea maxima a scutului 2150 mm; latimea obuzierului 2300 mm; greutatea proiectilului 42 kg; unghi de tragere orizontal de 45 grade; unghi de tragere vertical de la -5/+70 grade; cadenta de tragere 3 proiectile/primul minut; bataia maxima 15100 m;

-obuzierul Skoda, calibrul 105 mm, model 1940/43, o gura de foc remarcabila ce avea bataia maxima de 12000-13000 m si greutatea de aproximativ 1500 kg, 248 de unitati livrate pana in anul 1940 din 630 comandate. Lungimea tevii era de 2510 mm, greutatea proiectilului de 15 kg si o viteza initiala de 450 m/s. Sau de tunul de camp Skoda, calibrul 104 mm, model 1915, o piesa de artilerie grea utilizata de catre armata austro-ungara in WW I. Armata Romana a capturat 14 asemenea tunuri, ce au constituit un divizion din rezerva artileriei. Din anul 1939 s-au aflat in dotarea Divizionului 35 Artilerie Grea Independent, fiind tractat hipo. Avea bataie mare si urmatoarele caracteristici: lungimea tevii 3640 mm, 35 calibre; greutate 3030 kg; viteza initiala a proiectilului 668 m/s; greutatea proiectilului 16,1 kg; regimul de foc 3-4 lovituri/minut; camp de tragere vertical de la -10/+30 grade; camp de tragere orizontal de 6 grade; bataia maxima 16200 m;

-tachetele Skoda CKD AH-IV, 35 de exemplare venite in 1937, fabricate de catre firma CKD/Ceskomoravska Kolben Danek, de 4,50 tone, dotate cu mitraliere ZB model 1937, cunoscute la noi drept R-1, la care sau adaugat 126 de tanchete Skoda S-II/R-2 de 10,50 tone, dotate cu tunuri de calibrul 37 mm si mitraliere de calibrul 7,92 mm. Toate acestea au format Regimentul 1 Care de Lupta.

Ar fi interesant de vazut si ce ne-au predat militarii cehi (lista apartine forumurilor cehesti) odata cu internarea lor in Romania, echipament deloc de neglijat si binevenit armatei romane, precum:

-posibil 7000 de pusti si carabine Vz.24/33+100000 de proiectile de calibrul 7,92 mm;

-posibil 1000 de revolvere si pistoale;

-36 de mitraliere grele Vz.24;

-150 mitraliere usoare Vz.24;

-2 mortiere Skoda Vz.36, calibrul 80 mm;

-4 tunuri antitank Skoda A-3/4 (KPUV Vz.34/37), calibrul 37 mm;

-8 obuziere Skoda 10,5 cm Vz.14/19, calibrul 105 mm;

-150 de camioane tip Skoda si Tatra;

-5 autobuze;

-4 autocisterne de combustibil;

-100 de cai si catari;

-200 biciclete;

-3 autoblindate OA vz.27;

-6/9 autoblindate OA vz.30;

-3 tanchete Praga P-I/T-33 (Tancik 33);

-o aeronava Letov S-328, biplan de recunoastere;

-munitii de artilerie, efecte militare, piese de schimb, material genistic, baionete, corturi si multe altele, toate acestea insumand 25-30 milioane de coroane cehe, o suma impresionanta pe-atunci. Si ca sa ne facem o parere despre ce-a avut inainte de invazie armata cehoslovaca si Cehoslovacia in general (nemtii au rechizitionat si de la civili, nu s-au sfiit), armata ce era muuult mai bine inzestrata decat armata romana, iata ce-au capturat germanii de si-au permis sa “doneze” cate ceva si aliatilor mai amarati, precum noi, ungurii si bulgarii, asta daca germanii le-au contabilizat “in integrum”: 432 de tancuri si tanchete; 65 vehicule blindate; 6 trenuri blindate; 1630 de aeronave; 501 tunuri AA; 2175 tunuri de camp si obuziere; 785 de mortiere; 43870 de arme usoare de infanterie; 114000 pistoale si revolvere; 3 milioane de proiectile de artilerie; un miliard de proiectile pentru armamentul de infanterie; 217128 de cai si catari (posibil sa fie mult exagerata, cu toate ca mijloacele hipo erau inca dominante in acei ani, inclusiv in armata germana, basca la noi); 25349 de automobile si camioane; 720 de autobuze; aproximativ 5000 de motociclete si biciclete. COLOSAL fata de ceea ce-aveam noi, vai de capul nostru!

Desi am avut multe de la cehi, nici unul dintre aceste produse nu face parte integranta a articolului de fata, si-asta nu fiindca n-ar fi interesante (vor fi disecate si rumegate la momentul potrivit) ci fiindca ne vom ocupa de produse mai putin cunoscute ale industriei de aparare cehoslovace de dinainte de WW II si anume, autoblindatele.

Inainte insa de a vedea care au fost acestea, este interesant sa aratam cate astfel de mijloace de lupta au realizat cehii pana la izbucnirea WW II si invazia germana, numarul lor ridicandu-se la 110 exemplare, dupa cum urmeaza:

-12 exemplare de Skoda Fiat-Torino (1919-1920);

-2 Skoda PA-1 (1923);

-12 Skoda PA-2 Zelva (1924-1925);

-15 Skoda PA-3 (1929);

-15 Skoda PA-4 (1929);

-51 Tatra Koprivnice T-72 (1933-1934), compania fiind infiintata in anul 1850. Initial a purtat numele de Schustala&Company, ulterior redenumita Nesselsdorfer Wagenbau-Fabriks-Gesellschaft A.G./NWG) devenind producator de locomotive si vagoane. In 1897 au realizat primul automobile cu motor din Europa si unul dintre primele automobile din lume, numit “Prasident” (creat de catre Leopold Svitak, Hans Ledwinka si Edmund Rumpler; motor pe benzina Benz, doi cilindri, 2750 cm/cubi, 5 CP/3,68 kW/600 rpm; transmisie in doua trepte; lungime 3,22 m; latime 1,47 m; inaltime 2,29 m; greutate 1,07 tone; ampatament 1,78 m). Din anul 1919 firma s-a numit “Tatra”, dupa muntii Tatra.

Prasident

In anul 1898 au produs primul camion cu platforma, la fabrica din Koprivnice, acesta avea 2,50 tone, motor in doi cilindri Benz (2,7 litri/12 CP/8,8 kW). I-a urmat Tip R, in 1909, pe benzina (4,1 litri/25 CP/18,4 kW), 2,5 tone marfa, anvelope din cauciuc masiv, suspensie semi-eliptica cu arcuri foaie. In 1910 au produs primul autobuz, numit Omnibus SO, in 5 exemplare. In 1914, anul izbucnirii WW I, au produs pentru armata austro-ungara doar doua camioane (T 14/40 CP), pentru ca in anii urmatori sa ajunga la 105 exemplare (TL-2, in 1915)/196 de exemplare TL-2 si 30 de exemplare TL-4 (1916)/19 exemplare TL-2 si 303 exemplare TL-4 (1917). TL-4 este considerat a fi primul camion ce a purtat sigla “Tatra”. In 1936 au inceput sa produca modelul T-27, insa toate acestea sunt o alta poveste…

In privinta autoblindatelor, firma Skoda a avut cateva vehicule interesante, incepand proiectarea unor astfel de vehicule in urma cererii venite din partea MNO/Comisia Materialelor Militare din anul 1919, aceasta prevazand un vehicul cu mare mobilitate, bine inarmat si cu blindaj ce trebuia sa faca fata armamentului usor de infanterie din acele vremuri. Pentru a castiga timp si economisii fonduri, firma Skoda n-a proiectat de la zero autoblindatul, ci s-a bazat pe platforma si sasiul unui camion conventional, de tip FIAT 18BL, intrat in dotarea armatei cehoslovace incepand cu anul 1918, tractiune 4×2, cu roti duble pe osia spate. Anvelopele erau din cauciuc masiv cu genti spitate din otel, iar suspensia cu arcuri tip foaie pe ambele axe. In varianta autoblindat, rotile de pe puntea fata dispuneau de protectie metalica, cele din spate neavand asa ceva.

Autoblindatul FIAT-TORINO avea urmatoarele caracteristici: echipaj 5 oameni, 2 conductori, comandantul si ; greutate 6,90 tone; lungime 5,44 m; latime 2 m; inaltime 2,65 m; blindaj cuprins intre 5-6 mm, format dintr-un cadru de otel pe care erau prinse cu nituri placi de blindaj; motorizare: un Fiat pe benzina, 35 CP, dispus frontal, 5650 cm/cubi, 4 valve; viteza maxima 10-15 km/h; armament: doua mitraliere Maxim 08, rezerva interna 9000 proiectile, cate una in turela, aceste turele cilindrice fiind dispuse alternativ stanga si dreapta (off-axis), similar automitralierei rusesti „Austin-Putilov” (le-au avut in dotare si cehii); 12 unitati produse, intrand in serviciul armatei cehoslovace incepand din luna ianuarie 1920 (livrarile au incetat in toamna lui 1920, vehiculele fiind inmatriculate cu numere cuprinse intre 3-14. Ulterior au fost reinmatriculate NVII 753-764). Cu toate acestea ele n-au fost reusite, echipajele plangandu-se de numeroasele probleme generate de defecte de proiectare, primele 8 vehicule fiind scoase din uz in anul 1925, urmate si de celelalte 4 in anul 1929. Au fost inlocuite de Skoda PA-II.

A urmat Praga L care a fost una dintre primele masini blindate realizate in Cehoslovacia, in anul 1921. Firma Skoda a utilizat sasiul unui camion Praga L-7, vehiculul dispunand de o turela circulara inalta dotata cu o mitraliera Maxim 08 (5000 proiectile rezerva interna) sau potential cu un tun de calibrul 37 mm (L-27), ceea ce probabil ca nu s-a facut niciodata. A fost doar un singur prototip folosit la formarea echipajelor pana in anul 1925. Avea urmatoarele caracteristici: greutate 5 tone; lungime 5,10 m; latime 1,94 m; inaltime 2,55 m; blindaj cuprins intre 5-6 mm; motorizare: un Praga SV, racit cu apa, 4 valve, 3816 cmc, 30-35 CP; transmisie in 4 trepte+una de mers inapoi; viteza maxima pe sosea 40 km/h; echipaj 3 oameni. N-a intrat in productie de serie.

Skoda PA-1/Pancierovy Automobil Typ 1, doar doua prototipuri fiind realizate in anul 1923, acestea fiind destinate formarii conductorilor, ramanand in uz pana prin anul 1932. Se pare ca PA-1 a venit in urma esecului cu Skoda L, designerii firmei Skoda decizand sa foloseasca un sasiu 4×4 echipat cu roti din cauciuc masiv si blindaj inclinat (rar utilizat in astfel de proiecte in acei ani, o performanta pentru proiectantii cehi). Skoda PA-1 avea urmatoarele caracteristici: echipaj 4 oameni; greutate 7,60 tone; lungime 6,60 m; latime 2,26 m; inaltime 2,74 m; blindaj cuprins intre 3-5,50-6 mm; motorizare: un Skoda pe benzina, 70 CP (Hanomag WD-70 produs sub licenta), dispus frontal, 9730 cm/cubi, 4 cilindri; viteza maxima 52 km/h; autonomie 200 km; armament: doua mitraliere Maxim 08, calibrul 7,92 mm, ambele in turela dispusa la partea superioara a vehiculului, aceasta avand plafonul tesit dupa model britanic si francez din WW I.

Compartimentul echipajului dispunea de doua usi laterale dispuse pe sasiu, stanga-dreapta. La partea frontala si la turela se aflau fante destinate conductorului si tragatorului. Nici PA-1 nu s-a divedit prea reusit, motorul se supraincalzea, avea stabilitate laterala scazuta, iar compartimentul de lupta era prea inghesuit, limitand miscarile tragatorului. Totusi, armata cehoslovaca a adoptat cele doua automitraliere inmatriculandu-le „16” si „17”, utilizandu-le limitat la manevre, insa au fost utile pentru instruirea conductorilor la Scoala de Formare din Pilsen. Exista supozitii ca ambele vehicule se aflau in conservare la momentul invaziei germane, dar cel mai probabil c-au fost casate in anii *30.

Indiferent cum au fost, aceste autoblindate au reprezentat un plus de experienta pentru proiectantii de la Skoda, ceea ce a dus la reusitul Turtle/Testoasa, cunoscut drept Skoda PA-II „Zelva” (Testoasa), 12 exemplare produse intre anii 1924-1925, ce mai apar in inventare drept „OA vz.23”, fiind un PA-1 revizuit si restilizat. Trei exemplare au fost vandute in anul 1927 catre Departamentul Politiei Vieneze/Austria, dintre acestea unul fiind modificat local prin adaugarea unei mici cupole destinata comandantului. Aceste vehicule au fost utilizate in inabusirea puciului nazist din iulie 1934. In armata ceha, doua exemplare de PA-II n-aveau blindaj, acestea fiind utilizate pentru instruirea conductorilor.

Skoda PA-II avea un design revolutionar, sasiu special conceput avand toate cele 4 roti orientabile, doua posturi de conducere (fata-spate, vehiculul putandu-se deplasa rapid inainte sau inapoi, fara a fi nevoie sa vireze/intoarca), doi soferi (unul in fata si unul in spate), blindaj cu forme rotunjite ce asigura protectie balistica foarte buna, gloantele ricosand din acesta. Skoda PA-2 avea urmatoarele caracteristici: echipaj 5 oameni; greutate 7,36 tone; lungime 6 m; latime 2,16 m; inaltime 2,44 m; blindaj cuprins intre 3-5,50 mm; motorizare: doua Skoda pe benzina, 70 CP/51,40/51,70 kW/1500 rpm, dispus frontal/dorsal, 9730 cm/cubi, 4 cilindri, racit cu apa; viteza maxima 61-70 km/h pe sosea, 12 km/h pe teren accidentat; autonomie 250 km; rezervor intern de combustibil 70 litri; putea trece: santuri cu latimea de 45 cm/obstacole cu inaltimea de 30 cm/vaduri adanci de 40 cm; armament: patru mitraliere Maxim 08, calibrul 7,92 mm, rezerva interna 6250 proiectile, montate in angrenaje articulate in cele patru colturi ale camerei de lupta, ceea ce permitea deschiderea focului in toate directiile.

Interior Skoda PA II

Totusi, spatiul era limitat si ingradea actiunea tragatorilor, acestia neputand actiona mai mult de doua arme simultan; pret per exemplar, 627159-680000 coroane cehe. Interesant este faptul ca mai multe tari au fost interesate sa comande „Testoasa”, insa doar Austria a cumparat 3 exemplare. La momentul invaziei germane, aceste autoblindate erau deja depasite, 10 exemplare fiind capturate (inclusiv prototipul) despre soarta carora nu se stie nimic, dar cel putin unul a fost echipat corespunzator si utilizat de catre Wehrmacht cel mai probabil ca autostatie radio, Funkwagen 27 (t). Se pare ca maghiarii au avut si ei 3 exemplare, cel mai probabil de captura, insa este posibil sa fi fost donate de catre germani. Surse cehe sustin ca aceste vehicule ar fi ajuns in Romania, fiind inseriate 13350/13351/13352, acestea au fost rechizitionate de catre Armata Romana, cel putin doua fiind distruse in raidul american de la Ploiesti, din 1943 (informatia este insa incerta si, cel mai probabil, erau de tip PA-III, asa cum vom vedea in randurile ce urmeaza).

A mai existat si alte prototipuri, precum:

– Skoda PA-2 Delovy (Tun), dotat cu un tun de calibrul 75 mm, ce avea urmatoarele caracteristici: echipaj 4 oameni; greutate 9,40 tone; lungime 6,06 m; latime 2,16 m; inaltime 2,81 m; blindaj cuprins intre 3,5,50 mm; viteza maxima pe sosea 45 km/h; armament: un tun fix dispus frontal, Skoda L28, calibrul 75 mm/o mitraliera Maxim 08, calibrul 7,92 mm; autonomie 250 km; motor: Skoda, 70 CP, 9730 cm/cubi, 4 cilindri. Nu se cunoaste soarta prototipului;

–Skoda PA-3/III (OA vz.27/Obrneny Automobil Vzor 27/Automobil Blindat Model 27), 16 unitati produse in 1929, inclusiv prototipul, despre care sursele cehe sustin c-au ajuns in Romania (3 exemplare, refugiate in 1939 si utilizate de catre Armata Romana), Slovacia (3 exemplare, dupa crearea statului slovac la destramarea Cehoslovaciei) si Germania (9 exemplare, toate de captura). Avea urmatoarele caracteristici: echipaj 5 oameni; greutate 6,60 tone; lungime 5,35 m; latime 1,95 m; inaltime 2,66 m; blindaj cuprins intre 3,5,50 mm; viteza maxima pe sosea 35 km/h; armament: doua mitraliere Schwarzlose-Janecek MG M.07/24 , calibrul 7,92 mm/o mitraliera usoara ZB Vz.26, calibrul 7,90 mm (partea frontala a cutiei blindate); autonomie: 250 km pe sosea/160 km in teren accidentat; motor: Skoda, 60 CP/45 kW, 5700 cm/cubi, 4 cilindri, racit cu apa. 9 exemplare au fost confiscate de catre germani dupa ocuparea Boemiei si Moraviei in martie 1939/3 exemplare au ajuns la slovaci dupa declararea independentei fata de Cehoslovacia/3 au fost rechizitionate de catre Romania dupa ce un pluton al armatei cehe s-a refugiat aici.

Aceste vehicule ar fi fost stocate intr-un depozit din apropierea rafinariilor de la Ploiesti, cel putin doua fiind distruse in urma raidului american din data de 1 august 1943 (Operatiunea Tidal Wave), asta conform surselor cehe si rusesti, informatia nu-i insa certa. Una dintre mitraliere era dispusa la partea dorsala a corpului blindat, aceasta deplasandu-se 72◦ intr-o montura tip bila, iar turela se rotea 360◦, aici fiind dispusa inca o mitraliera.

–Skoda PA-4/IV aparuta in 1929, a fost o versiune imbunatatita a PA-III si avea urmatoarele caracteristici: echipaj 5 oameni; greutate 6,70/7,70 tone; tractiune 4×4; lungime 5,95 m; latime 2,08 m; inaltime 2,69 m; blindaj cuprins intre 5-6 mm; viteza maxima pe sosea 30 km/h; armament-variante: trei mitraliere Maxim 08, calibrul 7,92 mm (majoritatea vehiculelor)/doua mitraliere Schwarzlose-Janecek MG M.07/24, calibrul 7,92 mm (doar exemplarele dotate cu tun)/un tun Skoda in turela, calibrul 37 mm (doar ultimele exemplare, informatia este insa incerta, putin probabil sa fie asa); autonomie 250 km; motor: Skoda, 100 CP, benzina, 4 cilindri; transmisie mecanica; anvelope cu auto-etansare, arcuri tip foaie. PA-III/IV au fost capturate in martie 1939 de catre Wehrmacht, cele in stare tehnica acceptabila au fost transformate in vehicule de comanda si transmisiuni, avand la partea superioara antene de mari dimensiuni in forma de bucla, cel mai probabil au fost utilizate de catre unitati din esalonul doi in perioada 1939-1941.

De departe insa, cel mai reusit autoblindat realizat de catre cehi a fost Tatra Koprivnice T-72 (OA vz.30/Obrneny Automobil Vzor 30/Automobil Blindat Model 30), 52 de exemplare fiind realizate intre anii 1933-1934 (inclusiv prototipul) la Fabrica Tatra din Koprivnice, Republica Cehoslovaca (oras situat astazi in nord-estul Cehiei). Aceasta masina blindata s-a dovedit a fi foarte reusita fiind utilizata si de catre: Germania -24 de unitati confiscate dupa ocuparea Boemiei si Moraviei in martie 1939. Germanii le-au botezat „Leichte Panzerspahwagen 30 (t)/Vehicul Blindat Usor de Recunoastere pentru Waffen-SS, si „Sonder Leichte Panzer 30 (T) pentru Schutzpolizei (Schupo –politia statala). Wehrmachtul (trupele Waffen-SS) le-a folosit in Polonia si Ucraina; Ungaria –probabil 1-2 unitati capturate odata cu anexarea Ruteniei, unul dintre acestea era cel cu seria 13326, si a fost capturat la Mucacevo in ianuarie 1939; Slovacia -18 unitati capturate dupa declararea independentei fata de Cehoslovacia, inseriate astfel: 13327-13329, 13378, 13379, 13393, 13394, 13398, 13399, 13401-13403, 13405-13407, 13409-13411; Romania – 6 exemplare de OA vz.30 ce s-au alaturat celor 3 OA vz.27/Skoda PA-III, rechizitionate de la trupele cehoslovace refugiate aici, oricum fotografii cu acestea in culori romanesti nu exista sau eu nu reusesc sa le gasesc (acestor vehicule li s-a schimbat camuflajul original, galben-oliv-maron, cu verdele traditional. Au fost preluate in mod oficial de catre Armata Romana in data de 17 martie 1939, servind in unitatile de cavalerie alaturi de cele 35 de tanchete, Skoda AH-IV/R-1. La fel de posibil este faptul ca T-72 sa fi fost donate de catre armata germana, dar cu certitudine erau inseriate de catre cehi, astfel: 13330, 13380, 13382, 13386, 13387, 13389, 13390, 13392 si 13395).

Camion Tatra T 72

Istoria acestui autoblindat incepe la mijlocul/sfarsitul anilor *20, si a insumat mai multe prototipuri, sasiul fiind preluat de la camionul TATRA T-72 (aparut in anul 1930 si proiectat de inginerul Hans Ledwinka, in mai multe configuratii, 6×4 si 6×6. Avea urmatoarele caracteristici: capacitate de incarcare 1,50 tone; greutate 1,50 tone; off-road 6×6/6×4, transmisie cu 8 trepte, dintre care 2 trepte de mers inapoi; motorizare: un Tatra 52 pe benzina, racit cu aer, 4 cilindri, 1910 cmc/32 CP/23,7 kW/3000 rpm; frane hidraulice cu tambur pe toate rotile; lungime 4,80 m; latime 1,60 m; inaltime 1,97 m; locuri in cabina 3; 175 de exemplare realizate pentru armata cehoslovaca, insa camionul a fost produs sub licenta de catre compania franceza, Lorraine-Dietrich intre anii 1935-1940, pentru nevoile armatei franceze, ceea ce spune multe despre calitatea produsului cehesc; viteza maxima pe sosea 60 km/h; autonomie pe sosea 250 km); avea doua rezervoare de combustibil a cate 50 litri fiecare (100 litri maxim), consum 13-15 litri/100 km.

Prototipul autoblindatei T-72 a intrat in teste in anul 1929, insa productia de serie a debutat in anul 1933 odata cu primirea unui contract pentru realizarea a 51 de exemplare pentru dotarea armatei cehoslovace. Sub numele de Tatra Koprivnice T-72 (OA vz.30) a intrat in uz pana in anul 1934 si avea urmatoarele caracteristici: autoblindat de cercetare-recunoastere si antidemonstranti; greutate: gol, 2,78 tone/complet incarcat, 3,60 tone; tractiune 6×4; motorizare: un Tatra 52 pe benzina (Tatra 71 dupa unele surse), racit cu aer, 4 cilindri, 1910 cmc/32 CP/23,7 kW/3000 rpm; frane hidraulice cu tambur pe toate rotile; lungime 4,02 m; latime 1,52 m; inaltime 2,02 m; echipaj 3 –comandant, conductor, tragator; 52 de exemplare realizate pentru armata cehoslovaca, incluzand prototipul; viteza maxima: pe sosea 60 km/h/in teren accidentat, 10-15 km/h; autonomie pe sosea 190-200 km; avea rezervor intern de combustibil de 203 litri, consum probabil, 13-15 litri/100 km; blindaj cuprins intre 3-6-7 mm; garda la sol 20,50 cm; anvelope 5,50×18; trecea: santuri cu latimea de 28 cm/obstacole cu inaltimea de 50 cm/vaduri cu adancimea de 35 cm; armament: o mitraliera in turela ZB Vz.26, calibrul 7,90 mm, turela se rotea 360◦ si avea blindaj de 12 mm grosime/o mitraliera ZB Vz.26, calibrul 7,90 mm, in corpul blindat, partea frontala lateral stanga/rezerva interna 3000 de proiectile (inclusiv lovituri cumulative, incendiare sau explozive). In interiorul blindatului se putea lua in caz de nevoie inca o mitraliera ZB Vz.26 pentru aparare, dar mitraliera frontala putea fi rapid demontata si utilizata de catre echipaj in caz de evacuare/abandonare a vehiculului; dispunea in partea laterala stanga de un reflector camuflat protejat cu sticla antiglont, cu diametrul de 160 mm.

Interesant este faptul ca astfel de autoblindate, conform surselor cehesti, s-ar fi aflat in dotarea Batalionului de Garda al Conducatorului Statului, batalionul de elita ce raspundea de paza si protectia Maresalului Ion Antonescu. Dupa momentul 23 august 1944, imprastiati la alte unitati, militarii din acest batalion au luptat pe Soseaua Nordului din Bucuresti, la Oarba de Mures, pe Tisa, la Szeged (Ungaria), in Cehoslovacia si dincolo de Muntii Tatra, acoperindu-se de glorie si patand cu sange romanesc acele locuri. Initial, Regimentul de Garda al Maresalului era compus din trei companii de infanterie si o companie de armament greu, misiunea sa fiind paza Maresalului (la vilele acestuia de la Baneasa si Predeal) si a Consiliului de Ministri. Imi este greu sa cred ca Batalionul avea in dotare autoblindate T-72, si-asta deoarece in dotarea acestuia nu apare decat armamentul de infanterie standard al armatei pe-atunci, pistoale, pusti, pusti-mitraliera, mitraliere, pistoale-mitraliera, un singur tun AA de 20 mm (probabil Oerlikon), doua sau mai multe mortiere de calibrul 84 mm, rezerva de munitie de orice tip a batalionului fiind foarte scazuta (se pare ca n-au tras niciodata cu tunul de 20 mm).

Nici Maresalul Antonescu nu folosea pentru deplasari autoblindate, acesta avand propriul Mercedes-Benz blindat, inmatriculat „1942” si condus de catre maiorul Nicolae Caloinescu ce initial servise in Regimentul 2 Vanatori (interesant si incitant totodata este faptul ca doar cu trei zile inainte de arestarea Maresalului, acest maior a disparut din serviciul de garda de la Snagov). Se pare ca din garda Maresalului, la deplasari, faceau parte din coloana doua autoturisme, unul apartinand Jandarmeriei iar celalalt Serviciului Secret de Informatii (SSI). Deci, foarte probabil, T-72 nu s-a regasit in dotarea Regimentului de Garda al Maresalului, asta din punctul meu de vedere!

Asa cum ne-am obisnuit in Enciclopedie, purcedem a vedea armamentul din dotarea tuturor acestor autoblindate, parte din acesta s-a regasit si-n dotarea armatei romane, ceea ce-l face de doua ori mai interesant.

Mitraliera grea Schwartzlose este creatia designerului german, Andreas Wilhelm Schwarzlose (Charlottenburg/Germania. Producea pistoale inca din anul 1890, la Suhl si Thuringen, aceste arme fiind exportate in cantitati limitate in tari din America de Sud, foarte probabil si-n SUA) din anul 1902 si, fata de ceea ce exista pe piata pe-atunci, era mai usor de intretinut si mai putin costisitoare. Designerul german si-a vandut patentul si drepturile de fabricatie firmei Osterreichische Waffenfabrik Gesellschaft, Steyr din Austro-Ungaria, aceasta producand primele exemplare in anul 1905 insa, abia dupa doi ani de teste si tergiversari guvernul austro-ungar a adoptat arma sub numele de „Schwarzlose Maschinengewehr Modell 07”.

In uz, aceste mitraliere grele sunt cunoscute sub numele de Schwarzlose M1907 (Model 1907), fiind fabricate pana in anul 1918, inclusiv modelul revizuit din anul 1912 (Schwarzlose M07/12) la care cartusul nu mai avea nevoie de ungere in timpul tragerii. Mitraliera a fost utilizata de catre trupele austro-ungare, insa ea a ajuns si-n dotarea Olandei, Ungariei, Iugoslaviei, Cehoslovaciei (au produs-o sub licenta sub numele de Schwarzlose-Janecek, recalibrand-o pentru a putea folosi cartusul mai puternic, 7,92×57 Mauser, teava armei fiind marita), Greciei, Rusiei (au fost capturate de catre trupele ruse de la austrieci. Rusii vorbesc de mii de exemplare, putin probabil sa fie asa, fiindca nici austriecii nu le-aveau masiv in dotare), Bulgariei, Turciei, Suediei (produsa sub licenta de catre Carl Gustaf Rifle si recalibrata sa foloseasca proiectile 6,5×55 mm), Italiei (ca despagubiri de razboi, italienii folosindu-le masiv in Africa pe timpul WW II, utilizand cartusul original, 8x50R) si Romaniei, atat pe timpul WW I cat mai ales dupa sfarsitul Marelui Razboi.

Cu toate ca era o arma reusita la care simplitatea proiectarii, usurinta de fabricatie si fiabilitatea erau apreciate de catre militari, armata austro-ungara n-a avut-o in dotare in numar suficient, „cantecul de lebada” avea sa vina in perioada interbelica si-n WW II, cand aceasta mitraliera revizuita si recalibrata avea sa-si asigure locul in istoria armelor si a armatelor. Mai mult decat atat, batrana Schwarzlose a fost intens folosita de catre israelieni in anul 1948, si este cautata si astazi de catre colectionari fiind considerata o raritate, si-asta fiindca cu putin peste 43000 de exemplare au fost construite, inclusiv de catre compania britanica Kynoch sub licenta.

Mitraliera, in varianta originala, avea urmatoarele caracteristici: calibrul 8 mm, model 1893; cartus 8×50 R Mannlicher; racire cu apa; greutate: 19,30-20 kg, mitraliera fara incarcatura de ulei si apa/22,40 kg cu incarcatura de ulei si apa/19,90-20 kg tripodul, acesta avand picioare tubulare si inaltime reglabila, cu mecanism de travers si elevatie; lungime 1,067 m (94,50 cm, conform unor surse); lungimea tevii 52,70-53 cm; lungimea partii ghintuite 459,70 mm; lungimea camerei cartusului 70,30 mm; numar de ghinturi 4; adancime ghinturi 0,2 mm; pasul ghinturilor 250 mm; greutatea tevii 1,35 kg; lungimea mansonului de racire 44 cm; diametrul mansonului 10,50 cm; volumul mansonului de racire 2,85-3 litri de apa; rata de foc 400 proiectile/minut; volumul rezervorului de ulei 0,30-0,50 litri (era destinat ungerii proiectilelor, suficient pentru 4500 de lovituri. Din 1912 s-a eliminat ungerea prealabila a proiectilelor, mitraliera fiind cunoscuta drept Schwarzlose M07/12); lungime totala afet 1 m; camp de tragere vertical cuprins intre -30◦/+35◦; camp de tragere orizontal 35◦; greutate banda cartuse 8,25 kg (250 de cartuse, banda fiind realizata din panza cu alimentare pe partea dreapta si ejectie cartuse pe partea stanga. Darea focului se facea prin apasarea unei parghii cu degetul mare de catre operator. De obicei, banda continea 200 de proiectile standard si 50 de proiectile speciale, exploziv-incendiare sau trasoare, posibil ambele); greutate glont 15,72 grame; lungime glont 31,80 mm; viteza initiala a proiectilului 600 m/s; arma dispunea, optional, si de un scut blindat de protectie a tragatorului, frontal si lateral, precum si de un trepied de mici dimensiuni nereglabil in inaltime, fara mecanism de travers si elevatie.

Arma utiliza mai multe tipuri de proiectile, precum: MF (Flieger Munition/93.M 8x56mm, fabricata la Wollersdorf Ammunition Factory/Viena-Austria, era similar cu cartusul standard de infanterie, s-a utilizat intre anii 1915-1918 –greutate proiectil 28,30 grame/greutate glont 15,80 grame/greutate cartus 9,80 grame/greutate incarcatura de azvarlire 2,75 grame/lungime proiectil 76 mm/lungime cartus 50,2 mm/lungime glont 31,8 mm/viteza initiala a proiectilului 580 m/s; FZ (Flugbahnzeigend Patrone/Cartus Trasor – greutate proiectil 28,95 grame/greutate glont 16,35 grame/greutate cartus 9,80 grame/greutate incarcatura de azvarlire 2,60 grame/lungime proiectil 76 mm/lungime cartus 50,2 mm/lungime glont 38,40 mm/viteza initiala a proiectilului 580 m/s/dupa ce glontul parcurgea 100 m (incarcatura de azvarlire/initiere, pulbere neagra) se aprindea fosforul, acesta fiind activ pana la distanta de 700 m; LE (Lufteinschiess Patrone/Glont Exploziv Intarziat (probabil) – greutate proiectil 27 grame/greutate glont 14,50 grame/greutate cartus 9,80 grame/greutate incarcatura de azvarlire 2,70 grame/lungime proiectil 76 mm/lungime cartus 50,2 mm/lungime glont 40 mm/viteza initiala a proiectilului 600 m/s/dupa ce glontul parcurgea 300-325 m, acesta exploda rezultand un fum de culoare alba, fiind utilizat pana la sfarsitul lui 1917; B (Brandgeschoss Patrone/Glont Exploziv Incendiar, avea amorsa de culoare neagra) – greutate proiectil 23,60 grame/greutate glont 11 grame/greutate cartus 9,80 grame/greutate incarcatura de azvarlire 2,80 grame/lungime proiectil 76 mm/lungime cartus 50,2 mm/lungime glont 36 mm/viteza initiala a proiectilului 700 m/s/a fost in uz intre anii 1915-1917, fiind inlocuit de proiectilul tip P; P -(Phosphor Patrone/Glont Trasor, avea amorsa de culoare albastra) – greutate proiectil 29,60 grame/greutate glont 17 grame/greutate cartus 9,80 grame/greutate incarcatura de azvarlire 2,80 grame/lungime proiectil 76 mm/lungime cartus 50,2 mm/lungime glont 38 mm/viteza initiala a proiectilului 700 m/s/fosforul ardea pana la distanta de 400 m, glontul fiind rotunjit, a fost inlocuit de catre proiectilul tip SP17 incepand cu sfarsitul lui 1917; BP – (Ballon Phosphor Patrone/Glont Exploziv Trasor, avea amorsa de culoare neagra) – greutate proiectil 24,90 grame/greutate glont 12,30 grame/greutate cartus 9,80 grame/greutate incarcatura de azvarlire 2,80 grame/lungime proiectil 76 mm/lungime cartus 50,2 mm/lungime glont 38 mm/viteza initiala a proiectilului 700 m/s/a fost o combinatie intre B si P, a fost utilizat pana la sfarsitul lui 1917 cand fabricarea s-a oprit datorita costurilor mari si a complexitatii acestui proiectil; SP17 -(Phosphor Patrone/Glont Trasor, avea amorsa de culoare neagra) – greutate proiectil 23,60 grame/greutate glont 11 grame/greutate cartus 9,80 grame/greutate incarcatura de azvarlire 2,80 grame/lungime proiectil 76 mm/lungime cartus 50,2 mm/lungime glont 34,50 mm/viteza initiala a proiectilului 800 m/s/ a existat si varianta SP18, mai performant decat SP17, balistica excelenta, precizie imbunatatita si cantitate mai mare de fosfor, insa a fost folosit scurt timp si doar pe frontul italian in a doua jumatate a anului 1918. Toate proiectilele au fost produse in urmatoarele fabrici: Weiss Manfred Rt./Csepel-Ungaria; Roth Testverek/Pozsony –Ungaria; Wollersdorf Ammunition Factory/Viena-Austria; Alder Factory/Oberlaa-Austria (aici se fabricau proiectilele speciale, trasoare si exploziv-incendiare).

In Ungaria a fost utilizata masiv si dupa WW I, iar din anul 1931 un numar de astfel de mitraliere au fost recalibrate pentru a putea utiliza cartusul 8×56 mm, 31M „Hegyes”, fiind cunoscute in inventarele armatei maghiare drept Schwartzlose Model 07/31M/Schwarzlose Geppuska 07/31.M, viteza initiala a proiectilului crescand la 700-730 m/s, dispunand de incarcator tip banda din panza sau metal (in WW II).

Episodul LXXXI – Skoda si Tatra, ultima parte

SURSE DATE SI POZE: Wikipedia-Enciclopedia Libera, Internet.

www.smallscaleafv.com/…/76_SkodaPAII.htm

www.retronaut.com/2012/03/skoda–pa–ii-1923/

www.tanks-encyclopedia.com/ww2/czech/ww2…

mailer.fsu.edu/~akirk/…/Czechoslovakia.html

www.aviarmor.net

ww2photo.se

pospec-blog.blogspot.com

www.fronta.cz

www.worldwar2.ro

www.tanks-encyclopedia.com/…/Skoda_Fiat_T…