Si cand spunem mult mai scump ne referim la un factor de multiplicare de 5 fata de prezumtia initiala si sa mai spuna lumea ca doar companiile americane au produse scumpe.
Au patit-o germanii atunci cand si-au facut calculul ca pe un sasiu de Boxer 8×8 sa monteze doua lansatoare duble cu rachete IRIS T, sistemul in sine fiind atat anti-aerian dar mai ales anti-drona. Incurajati de performantele extraordinare (100% rata de succes se spune) ale rachetei IRIS T in Ucraina, Berlinul si-a spus ca a tras lozul castigator: racheta performanta au, sasiu 8×8 asemenea, un radar bun s-o gasi prin magazii (Spexer ) asa ca ce-ar fi sa le infrateasca si astfel sa obtina, la ei acasa, un sistem anti-drona demn de toate laudele?
Si astfel au lansat programul: LVS NNbs (Luftverteidigungssystems für den Nah- und Nächstbereichsschutz) menit sa inlocuiasca sistemele Ocelot.
Trei companii germane s-au angajat sa duca lucrurile la bun sfarsit: Rheinmetall Electronics, Hensoldt Sensors si Diehl Defence. Un comunicat de presa a fost eliberat de grupul celor trei companii: “The objective […] is to provide a domestic, quickly available and low-risk solution using commercially available systems and components. The concept of the NNbS is largely based on proven systems and subsystems, integrating components already used by the Bundeswehr.”
Daca luam in considerare doi termeni-cheie am putea intelege ca se doreste ca si pretul sa fie unul scazut: “using commercially available systems and components”, “integrating components already used by the Bundeswehr”, adica ce s-o gasi prin casa. Si cum “casa” apartine guvernului german, putem presupune ca respectivul guvern stie cat costa un sasiu de Boxer, lansatoarele de rachete, rachetele in sine, plus radarul, de unde avem si o estimare de pret foarte serioasa, la suta de mii de euro.
Ministerul apararii de la Berlin a fost de acord si dupa ceva discutii a pus pe masa un buget de 240,6 milioane de euro pentru dezvoltarea sistemului. Insa cele trei companii, sustine Der Spiegel, au solicitat 1,3 miliarde de euro, adica de cam cinci ori mai mult. Si ca lucrurile sa fie cat mai clare, problema companiilor era sa vina fiecare cu produsul ei ca mai apoi sa le integreze intr-un tot unitar.
Iar nemtii carcotesc cum ca pretul este cu totul prea mare: “doubts whether the proposed price is appropriate” si una peste alta nimeni nu pare in stare sa dea o explicatie logica pentru un astfel de pret: “the competent public procurement office has not been able to provide a plausible explanation for the extent of this cost increase”.
Iar guvernul german s-a pus pe facut socoteli cu scopul de a elucida misterul, sa vada cum s-a ajuns la asa caruta de bani.
Dar germanii au mai tras odata lozul necastigator cand in urma cu cativa ani si-au dorit sa arunce la gunoiul istoriei tehnologice sistemele Patriot si sa-si dezvolte ei, pe banii lor, propriul sistem anti-aerian cu raza lunga: TLVS [Taktisches Luftverteidigungssystem, care se baza pe MEADS [Multinational Extended Air Defense System], program dezvoltat de MBDA Germania, Italia si americanii de la Lockheed Martin.
La final, ori ca americanii i-au tras in piept, ori ca asteptarile Berlinului erau prea opimiste, cert este ca costurile programului MEADS, ca si dificultatile tehnice intalnite, i-au facut pe germani sa bage la modernizare sistemele Patriot si sa traga de ele pana dincolo de 2030.
De remarcat ca nemtii detin sisteme Patriot PAC 2 vechi si nu PAC 3, iar MEADS avea ca obiectiv integrarea rachetei PAC 3 MSE.
GeorgeGMT