Ca orice dictator, Erdogan a inceput cu “dusmanii” din interior, distrugand practic Turcia, eliminand orice opozitie, aruncand pe strada sute de mii de angajati ai statului, facand loc pentru slugile sale prea-plecate, iar acum isi indreapta atentia spre exterior, mizand in continuare de nationalism si islamism.
Desi situatia economica a Turciei se deterioreaza rapid, noul dictator de la Ankara viseaza cuceriri teritoriale atat in sud, spre teritoriul irakian (kurd) vizand orasul Mosul cat si spre vest, spre insulele grecesti si chiar spre Grecia continentala pana la Salonic, adica toata partea de vest a Greciei.
Vorbind la o universitate turca, Erdogan a exprimat foarte clar pretentii teritoriale catre Azerbaidjan – pana de curand bun amic al Turciei, cat si asupra Siriei; Romania a scapat deocamdata cu Dobrogea intreaga (nu radeti), sarbii raman deocamdata cu Belgradul.
Dar sa le luam pe rand…
Mosulul. Un oras irakian dar pe care Turcia lui Erdogan il considera ca fiind parte integranta a teritoriului sau. In recenta campanie irako-kurda de eliberare a Mosului, ajutorul Turciei a fost ferm respins atat de catre irakieni cat si de catre kurzi, pentru ca stiau ei ce stiu, dar Erdogan nu se da batut si sustine ca armata turca va intra in Irak.
Idiotul de Erdogan face chiar referire la “granitele istorice” ale Turciei: Cipru, Aleppo, Batumi, Mosul, Erbil, Kirtzali, Varna si insulele din Marea Egee, punand practic toti vecinii Turciei in stare de alerta, dar mai ales pe irakieni, kurzi si – atentia mare – pe greci, care greci nu sunt chiar neica-nimeni in bazinul de est al Mediteranei si daca Atena s-a pregatit tot timpul pentru ceva, acel ceva este tocmai o confruntare militara cu Turcia.
Ministrul de externe grec a fost destul de laconic, precizand doar ca: “To publicly stir up historical and especially border issues that the Treaty of Lausanne has settled finally and irrevocably, establishing objective facts binding for all, is provocative and undermines regional stability.”
Bineinteles ca Erdogan a pus ochii si pe ceva teritoriu sirian, dar sa-l lasam pe el sa ne explice ce si cum: “In 1914 our land covered 2.5 million square kilometres, nine years later it fell to 780,000 square kilometres.”
Cu alte cuvinte; hai la cumparaturi, vedem ce-o iesi!
Anumiti analisti ai scenei politice din Turcia spun insa ca acest discurs ar avea de fapt ca tinta nationalismul turcilor si ar fi in stransa legatura cu reforma constitutionala pe care Recept Erdogan o viseaza de ceva timp, o reforma care sa transforme Turcia dintr-o democratie parlamentara, intr-o republica prezidentiala.
Oricum ar fi, ideea de a contesta tratatele care au incheiat Primul Razboi Mondial si in baza carora Turcia de astazi inca mai exista, s-ar putea sa fie o idee foarte proasta, pentru ca nu doar Erdogan are pretentii teritoriale catre vecinii sai, ci si vecinii se uita lung la anumite parti din… Turcia.
Astfel, o republica kurda, pe o parte a teritoriului irakian turc si sirian, nu mai pare chiar asa o idee indepartata, Bulgaria este si ea foarte nemultumita ca nu a primit (la sfarsitul WW1) iesire la Marea Marmara, considerandu-se nedreptatita. Nici Grecia nu este tocmai multumita cu ce s-a ales, Atena vizand in 1919 un teritoriu continental ceva mai vast. Rusii, ei bine rusii vor Constantinopolul, adica stramtorile – Petru cel Mare gavariti, iar Grecia si Bulgaria sunt foarte bune amice cu ivanii.
In privinta Azerbaidjanului, aici Erdogan nu arata foarte clar ce vrea, dar ar fi pacat, Baku fiind cam singura capitala cu care Ankara nu s-a incaierat in ultimii ani, ma refer la capitale vecine…ca de Erevan ce sa mai zic?
Poate discursul are ca tinta doar publicul intern, fiind unul destinat politicii interne fara a exista intentia clara de a supune indoielii tratatele internationale, dar este la fel de posibil – am vazut ca Erdogan nu-i chiar in toate mintile si am vazut ca stie sa si provoace cu ocazia falsei lovituri de stat – sa fie si serios, iar de la discurs pana la salve de tun nu-i mare socoteala…
Vorbeam la inceput despre situatia economica si sociala dezastruoasa din Turcia (tot ce s-a castigat dupa anii ’90 ducandu-se pe apa sambetei). Nu-mi cereti linkuri sau date statistice, folositi-va insa mintea. Cum ar putea sa arata o tara dupa o campanie atat de dura de epurari, cand au fost aruncati in strada zeci de mii de functionari publici, militari, politisti, profesori, cand au fost inchise sute de scoli, etc? Cine credeti voi ca a luat locul celor ramasi pe drumuri?! Baietii veseli ai lui Erdogan si, in astfel de cazuri asa se intampla mereu, sunt dati afara oameni cu experienta, oameni care erau in respectivele posturi pe merit, aducand in schimb saltimbanci de partid.
Imi este imposibil sa cred ca Turcia avea in rezerva zeci de mii de oameni, poate sute de mii, gata pregatiti sa preia atributile celor dati afara, in realitate lucrurile se petrec la fel ca in cazul Romaniei dupa 1947 si probabil fix cu aceleasi rezultate.
Iar noi cunoastem epurarile doar din ce mai scapa prin presa aservita puterii din Turcia, ce s-o intampla la nivel micro, in sate si orase mici, in intreprinderi, care este de fapt amplitudinea acestui tsunami nimeni nu stie, dar rezultatele se vor vedea si de fapt se vad deja in scaderea drastica a numarului de turisti catre Turcia…
Iar turismul este doar fata vizibila a economiei nationale pentru in conditiile politice de acum nu cred ca investitorii – straini sau locali – se mai inghesuie sa-si faca planuri de viitor.
Vom vedea cat de departe va merge Erdogan cu nebunia lui, insa daca va merge, vom vedea probabil o Turcie prabusita economic si sfasiata teritorial.
O Turcie in care, intre timp, acum doua zile, cativa jurnalisti de un la ziar de opozitie au fost usor…saltati. De mirare ca mai sunt jurnalisti de opozitie. In aceiasi ordine de idei, in ultimele luni au fost inchise 170 de mijloace mass-media; ziare, televiziuni, agentii de presa, toate fiind acuzate ca simpatizeaza cu clericul Gulen si au fost – bineinteles – „implicate” in „lovitura de stat”…
In acelasi timp americanii isi evacueaza cu harnicie si mult spor tot personalul neesential si familiile personalului diplomatic de la reprezentantele lor din Turcia.
Exemplu de democratie erdoganista, popularo-islamista.
GeorgeGMT