„-…nu trece nimeni!Muriti pe brazda!” gen.Stefan Gusa, Seful Statului Major General, in decembrie 1989
Faptul ca 1968 URSS a avut intentia sa ocupe si Romania nu mai trebuie argumentata. Generalul Neagu Cosma(DIE), a obtinut informatia ca sovieticii, sprijiniti de unguri si polonezi, posibil si de bulgari, aveau in plan declansarea ostilitatilor pe data de 22 noiembrie 1968, ora 0400. Inca din 5 august, DSS a informat conducera Tarii ca ambasadele Romaniei din strainatate erau supuse unui razboi direct de catre servicile de informatii aliate( membrii Tratatului de la Varsovia) si, deasemenea ca pe teritoriul Romaniei se aflau infiltrati, sub acoperirea de turisti, membri operativi ai sovieticilor, gata de interventie.
Odata cu aflarea planului de atac sovietic, DSS-ul a inceput lupta directa si la lumina zilei impotriva spionajului sovietic si al agentilor acestora in Romania. Au fost desconspirati gen.Militaru, gen. Serb, gen Floca Arhip, gen. Vasile Petrut, si multi alti.
Ca urmare a atacului sustinut de sovietici pe linie informativa, Securitate infiinteaza faimoasa unitateUM 0920/A, transformata mai apoi in UM 0110, unitate specializata impotriva statelor “fratesti”, mai clar faimoasa unitate anti-KGB, care in 1989 detine mai mult de 50% din ofiterii de contraspionaj romani!
In acest moment istoric contrele dintre DSS si KGB devin extreme de dure, si pentru prima oara dupa razboi apar victime si de o parte si de alta. Cat de buna era aceasta unitate si cat de eficenti erau “baietii nostri cu ochi albastri” rezulta din soarta ce le fusese rezervata de sovietici, daca acestia reuseau sa puna piciorul in Romania!
Colonelul Ioan Rusan, Seful sectiei anti-STASI din UM 0110, povesteste: “ Rusii vroiau sa ne termine! Va explic. In 1968, cand au intrat rusii in Cehoslovacia, i-au luat pe toti ofiteri cehoslovaci anti-KGB, i-au pus cu fata la fisete si i-au impuscat in ceafa! Asta ne astepta si pe noi, ca noi aveam toata schema de spionaj sovietica din Romania si le stiam retelele. ..”
Ca posibila intrare a URSS-ului in Romania in 1968 a fost doar de fatada si ca in realitate rusii nu aveau nici o intentie razboinica…este doar o prostie. In perioada imediat urmatoatoare invadarii Cehoslovaciei, rapoartele Securitati si semnalele trimise de americani si britanici, arata clar ca Rusia avea in vizor ocuparea Romaniei!
Tot in acea perioada, Armata Romana era, de facto, pe picior de razboi, trupele din Moldova si nordul Tarii fiind pregatite sa preia un atac masiv si sa reziste, atat cat s-ar fi putut. Oricum…ar fi fost macel. URSS stia ca in Romania va fi razboi, stia ca nu se putea pune problema sa intre aici ca in Cehoslovacia. Marele avantaj al Romaniei, pe langa marime armetei, erau servicile secrete. Aceste au aflat din timp de planul sovietic si mai mult, au neutralizat sprijinul, din interior, pe care sovieticii se bazau pentru preluarea puterii. Cum DSS si-a facut treaba cu constiozitate si o eficienta care avea sa devina definitorie, in raport cu KGB si GRU, URSS s-a aflat in fata unui posibil razboi in toata regula intre ei si Armata Romana.
Ori un astfel de razboi, clasic si deschis, Rusia s-a temut sa-l provoace. In privinta Ungariei, desi ungurii aveau gura mare, cerand ca ei sa intre primii, Romania i-a informat, cat se poate de oficial, ca pana sa se bucure de victorie, nu va mai ramane piatra peste piatra in Budapesta, si ca Armata Romana va considera orice punere de picior maghiar pe teritoriul national, drept o declaratie de razboi, actionand in consecinta.
Armata a IV-a din Transilvania a fost cu arma la picior si glont pe teava, gata sa iasa din cazarme la cea mai mica deplasare a trupelor ungare spre granite noastra de vest…Deasemenea, Armata a II-a din Moldova, cea mai expusa unui atac sovietic, era in stare de razboi, cu marile unitati, gata de lupta!
Edificator pentru hoatararea Romaniei de a se apara mi se pare si faptul ca toate aeroporturile, din zona Moldovei, erau baricadate, cu pistele blocate de camioane si utilaje, in incercarea de a bloca orice tentative sovietica de transport pe calea aerului a trupelor proprii, ca in Cehoslovacia.
Aviatia militara Romana era, deasemenea in stare maxima de alerta, fiind pregatita sa doboare orice aparat intrat in spatial aerian national! Ce s-ar fi intamplat daca sovieticii intrau peste noi?! Cat si cum ar fi reusit armata sa-i respinga, cu ce pierderi? Nimeni nu poate specula, dar tinand cont de imensul val de patriotism si nationalism care atunci a inundat Romania, putem crede ca ar fi fost o confruntare crunta si sangeroasa. Putem presupune ca Armata Romana ar fi ripostat cu tot ce avea in incercarea disperata de a opri agresiune sovietica, atat cat puteau. Ar fi reusit Romania sa respinga un asalt sovietic? Probabil ca nu, insa in mod sigur nu s-ar fi dat la o parte, cum au facut cehoslovacii si ceva mai devreme ungurii.
In 1968 Romania a stat dreapta si s-a uitat, pentru prima oara, direct in ochii rusilor…Ce au vazut rusi atunci, nu putem decat specula, dar i-a facut sa stea in banca lor, pana la o noua incercare, in decembrie 1989…ratata si aia!
August 1968…Un moment al istoriei noastre inca neclar si obscur. Evenimente ce au fost generate de invazia Cehoslovaciei de catre URSS si “aliatii” sai –spre onoarea noastra Armata Romana nu a participat la invazia unei tari cu care n-aveam nimic de impartit –in noaptea de 20/21 august. “Primavara de la Praga” trebuia infranta, iar elementele “reactionare, antirevolutionare, soviniste, imperialiste, etc” starpite…
Ca urmar,e o forta colosala constand in 7500 de tancuri si transportoare blindate la care se adaugau 1500 de avioane si elicoptere cu diferite destinatii, apartinand Uniunii Sovietice, Poloniei, Ungariei si Bulgariei, sub directa coordonare si indrumare a celei dintai, au reinstaurat “democratia populara si ordinea de drept” comunista. De ce Armata Cehoslovaca, bine dotata, nu a ripostat, ramane deocamdata un mister, fiind surprinsa total de evenimente a caror pregatire nu s-a facut peste noapte (o asemenea desfasurare de forte nu putea trece neobservata de granicerii si ofiterii de securitate cehoslovaci). Revolta populara a cehilor, n-a putut insa face fata tancurilor sovietice (aducatoare de “democratie populara” nu-i asa?) si a celor ale Pactului de la Varsovia, desi n-a fost lipsita de darzenie, eroism si sacrificiu…
Asa cum am mentionat mai sus, Romania si Armata sa au refuzat sa participle la un asemenea act odios, nespecific lor (niciodata n-am dus un razboi de cucerire ci doar de aparare si reantregire nationala), lucru care dealtfel a atras simpatia statelor democrate occidentale, dar si reprosurile si amenintarile mai mult sau mai putin voalate ale Moscovei si lacheilor ei, Budapesta, Sofia si chiar Varsovia (manifestate in general pe linia partidelor comuniste si a legaturilor “fratesti” dintre acestea).
Inainte de a trece in revista acele evenimente, trebuie sa fac o paranteza, utila si edificatoare zic eu, pentru situatia politico-militara a tarii de atunci.
Romaniaincepuse dupa momentul 1958 (retragerea trupelor sovietice dintara, unica in cadrul statelor socialiste pro-sovietice), o politica de “independenta” mascata fata de Moscova. Mare parte a consilierilor sovietici fusesera indepartati din functiile cheie detinute in Administratie, Armata si Securitate, incepand cu anul de trista amintire 1945, anul instaurarii “democratiei populare”…
Desovietizarea, chiar dekaghebizarea Romaniei au insemnat, cel putin pentru Armata si Securitate, selectarea de ofiteri noi care nu activasera inainte de 23 august 1944, chiar si readucerea in aceste structuri a vechilor cadre ale Armatei Regale si ale Serviciului Secret de Informatii (SSI), oameni cu o inalta pregatire profesionala si mai ales, nesovietizati si comunizati, care au refacut din temelii capacitatile informative si de aparare ale tarii, cu rezultate ce se vor vedea in anii urmatori.
Bineanteles, toate acestea nu puteau scapa ochiului atent al Moscovei, cu atat mai mult cu cat oamenii sai de incredere au inceput sa fie schimbati din functii, chiar marginalizati, nemaiavand putere de decizie. Incepuse, daca vreti sa-i spunem asa, razboiul “ascuns” intre Serviciile Secrete Romanesti si KGB (actualul FSB) +Serviciile “prietene” din celelalte state socialiste; razboi ce se desfasoara chiar si astazi!
Ba mai mult decat atat, planurile Moscovei legate deRomaniaerau cu totul altele in acele timpuri. Da, dragi cititori, Moscova elaborase in 1962 asa-zisul “Plan Valev” (un fel de Plan Marshall, in viziune sovietica), pentru tarile socialiste satellite, in caretaranoastra nu era deloc favorizata. In acest plan,RomaniasiBulgariaformau un tot “unitar” (ce interesant!), ceea ce ar fi adus grave prejudicii tarii noastre, nu si vecinului nostru de la sud.
Conform acestui plan, se avea in vedere dezvoltarea exclusiv agricola a tarii (deh, marele popor rus este numeros, iar granele, untul si alte produse alimentare romanesti, erau la mare “cerere”!!!); ceea ce nu se potrivea deloc cu directiile de dezvoltare implementate de conducerea Romaniei de atunci.
Fara a aduce laude acestei conduceri, in speta Gheorghe Gheorghiu-Dej, mentionez faptul ca aceasta a avut un rol definitoriu in “ruperea” Romaniei de politica Moscovei; fapt ce i-a adus intr-un final moartea, pe data de 19 martie 1965 (Dej a fost iradiat puternic in cursul vizitei desfasurate in Polonia in anul 1964, impreuna cu soferul masinii sale, profesorul Praporgescu –ambasadorul Romaniei la Varsovia, pe atunci, care-l insotea in masina-si garda sa de corp. Toti, dar absolut toti, au murit de cancer in forma agresiva si cu evolutie rapida). Moscova nu uita si nu iarta, dragi cititori! Si noi la fel, adaugam noi!
In sfarsit, sa continuam apropiindu-ne de momentul 1968…
Acest “Plan Valev” (asa il chema pe rusul care l-a conceput, bagal-as stiti voi unde!), a determinat o reactie ferma din partea Guvernului roman. Cea mai uimitoare si surprinzatoare reactie publica a fost cea a lui Dej, care a infierat pe fata (un gest nemaintalnit pana atunci, la conducatorii comunisti ai vremii), Moscova si politica sa; cuvinte extrem de curajoase si unice pe atunci in lagarul socialist: “Tovarasi, ne-au jefuit tara, timp de 20 de ani, sub masca ajutorarii noastre prin Sovromuri (astea erau un fel de intreprinderi comune sovieto-romane, prin care bogatiile si bunurile nationale se scurgeau la Moscova, ai caror directori erau, cum altfel, rusi). De aceea, am dat dispozitii sa se intrerupa imediat conducta care trece prinGalaticatre URSS si prin care se scurgeau mari cantitati de benzina.” Edificator exemplu pentru “colaborarea frateasca” impusa de sovietici, marii eliberatori si aducatori de pace in lume!
V-ati putea intreba de ce v-am spus inainte toate acestea! Fiindca, toate aceste evenimente au pregatit momentul August 1968. Aceste dovezi de “nesupunere” ale Romaniei, ce au culminat cu refuzul de a mai trimite ofiteri la pregatire in URSS si neacceptarea unor aplicatii cu trupe ale Pactului pe teritoriul national, la care “cireasa de pe tort” a reprezentat-o refuzul de a participa cu trupe la invazia Cehoslovaciei, au insemnat pana la urma prea mult pentru ce era dispusa Moscova sa accepte, amenintarile la adresa noastra si a conducerii de atunci, erau la ordinea zilei. Un alt motiv pentru care v-am relatat aceste fapte, este acela ca trebuiesc cunoscute, fiindca au avut influente benefice pentruRomaniasi poporul sau, netrucate, asa cum au fost ele.
Dragi cititori, in continuare va voi spune un lucru absolut real!Romania, prin serviciile sale de informatii, restructurate dupa 1958, inclusiv cele militare, cunostea inca din aprilie 1968, ceea ce urma sa se intample in Cehoslovacia. La ordinul expres al conducatorului de atunci, Nicolae Ceausescu (nu am de gand sa-l reabilitez ci doar sa prezint evenimentele asa cum au fost, deci nu sunt un nostalgic comunist…), s-au amplificat actiunile de strangere de informatii, ce erau de mare valoare, astfel ca, conducerea statului era permanent la curent cu mersul evenimentelor. Nici acum nu se cunosc ofiterii si sursele acestora, care au adus asemenea servicii inestimabile tarii si nici nu cred ca vor fi cunoscuti vreodata…Raman doar profesionisti si…atat!
Deci, cu alte cuvinte, Romania astepta invazia Cehoslovaciei inca din aprilie, iar hotararea de a nu participa s-a facut in cunostinta de cauza si in mod voit.
Mai mult decat atat, conducerea PCR a condamnat fatis invazia, in mod public, cerand opiniei publice internationale, guvernelor Marilor Puteri si ONU, sa ia imediat masuri pentru ca asemenea acte de agresiune sa fie stopate. In viziunea conducerii de atunci, dar si a Armatei Romane, idea era una unitara:”Intregul popor roman nu va permite nimanui sa incalce teritoriul patriei noastre”. Deci, indiferent de ceea ce se vehiculeaza de catre “binevoitori”, Romania era decisa sa riposteze daca ar fi avut loc invazia tarii!
Aceasta mare sfidare la adresa Uniunii Sovietice, este un act de curaj si demnitate nationala, rar intalnite, din pacate, in istoria poporului nostru! A atras dupa sine simpatia Occidentului, dar si oferte de ajutor economic si militar, din partea SUA si Chinei, precum si a altor state, care au perceput foarte clar mesajul transmis de catre Romania, marelui “frate” de la Rasarit –daca va fi atacata, va riposta cu toate mijloacele de care dispune!
Ambasadorul SUA la Bucuresti, Richard H.Davis, impreuna cu atasatul militar, colonelul James A.Rossa, la cererea acestora au fost primiti la MApN de catre generalul-colonel, Ion Ionita (ministrul Apararii de atunci). Motivul? Ambasadorul american si-a motivat cererea de vizita, pentru a reitera si fata de Armata Romana, sprijinul presedintelui SUA, pentru pozitia curajoasa, dea dreptul eroica, adoptata de Romania, fata de invadarea Cehoslovaciei, precum si apelul lui Lindon Johnson adresat URSS “de a nu slobozi cainii razboiului”. Aceste cuvinte nu-mi apartin mie ci distinsului domn ambasador, si fac cinste Romaniei si Armatei sale.
Intrebat fiind despre ce va face Armata Romana daca trupele sovietice, ungare si bulgare, vor trece granitele, ministrul Apararii a raspuns clar si demn: “Vom deschide focul, domnule ambasador! Armata Romana, asa mica cum este, se afla in dispozitiv operativ si stie ce are de facut. Nadajduiesc insa, ca ratiunea va triumfa si nu se va ajunge pana acolo.” Aceste cuvinte chiar n-au nevoie de niciun comentariu, aratand foarte bine starea de spirit a Armatei si a celor ce o conduceau!
Cuvintele ministrului nu erau doar o simpla bravada, asa dupa cum le place unora sa afirme, ci erau acoperite de masurile preventive luate de catre Armata in eventualitatea unei invazii a teritoriului national. Dispozitivul de aparare, foarte elaborat, inclusiv pe baza informatiilor secrete stranse, era cunoscut doar de un numar restrans de ofiteri, pentru a se evita scurgerile de informatii, mai ales catre sovietici. El cuprindea inclusiv organizarea rezistentei post-invazie, prin crearea de trupe specializate in gherila urbana, lupta in munti, sabotaje, etc, formate din ofiteri ce proveneau atat din cadrul MApN cat si din cadrul Securitatii. Acest plan prevedea inclusiv crearea de conturi in strainatate de care se putea folosi Rezistenta in achizitia de arme si munitii, precum si a retelelor de informatori. O munca titanica desfasurata intr-un timp extrem de scurt!
Desfasurarile de trupe in anumite garnizoane, mai apropiate de granite, s-au facut doar noaptea, pe ascuns, iar concediile si permisiile militarilor au fost anulate, distribuindu-se munitie de razboi.
Daca eram sau nu pregatiti de riposta si rezistenta, ramane sa judecati dumneavoastra!
Pericolul la granitele tarii, exceptand-o pe cea cu Iugoslavia, a fost real. Armata Romana si organele de informatii ale tarii cunosteau foarte bine cu ce forte s-ar fi confruntat; forte mult superioare acesteia. Cunosteau la perfectie dotarea si numarul acestora precum si tot ceea ce se intreprindea la granite de catre sovietici, maghiari si bulgari. Curios este faptul ca, maghiarii si bulgarii, erau cei mai dornici de “actiune”! De ce oare, intelegeti si dumneavoastra…
Pe baza informatiilor stranse s-a relevant “forta” ce se adunase la granitele tarii, disimulata in “desfasurarea” de aplicatii: 12 mari unitati sovietice, incluzand aici tancuri, aviatie si trupe de desant; 5 mari unitati bulgare si 3 mari unitati maghiare –mult peste ceea ce putea opune armata noastra pe atunci.
Cu toate acestea, nimeni, dar absolut nimeni, nu si-a pus problema abandonarii fara lupta, iar dorinta de lupta si rezistenta era la cele mai ridicate cote. Sovieticii, fara nicio indoiala din partea mea, nu ar mai fi putut repeta momentul de trista amintire, 1940, cand au luat Basarabia fara nicio rezistenta din partea Armatei Romane, prin tradarea clasei politice de atunci!
Vazand pregatirile si hotararea Romaniei de a rezista, de a se opune oricarui invadator, fie el si URSS, ambasadorul american s-a adresat ofiterilor romani, cu cuvinte pline de admiratie: “Ati castigat razboiul!”
Prin ceea ce au reusit sa faca, Armata Romana si celelalte structuri cu rol in apararea nationala, au atras admiratia intregii lumi, dovedind hotarare si incredere in fortele Natiunii! A aratat lumii intregi ca spiritul Armatei n-a putut fi infrant in cei 20 de ani de sovietizare, comportandu-se exemplar, iubindu-si Tara si fiind gata de sacrificiul suprem. Nu sunt cuvinte mari, patriotarde, ci doar purul adevar, dragi cititori!
Speram insa, ca niciodata Romania sa nu mai fie nevoita a trece prin astfel de momente, dar daca Doamne-fereste asa ceva se va intampla, suntem siguri ca Armata si celelalte structuri, isi vor face cu prisosinta datoria, asa cum au facut-o intotdeauna cand tara se afla in primejdie.
Suntem o Natiune ce dainuie de milenii, peste care au trecut multe nenorociri aduse de cotropitori si imperii demult apuse…Si totusi, inca suntem aici, chiar daca escrocii, tradatorii si tot felul de lichele, fac legea si ordinea in tara. Cu toate “stradaniile” lor, ei nu pot si nu vor putea niciodata schimba bunul-simt milenar al poporului nostru si nici increderea traditionala a acestuia in Armata si Biserica.
Sa speram ca in urmatorii ani in Romania, treptele piramidei sociale, inclusiv cele ale ierarhiei militare, vor fi urcate corect, pe baza profesionalismului ci nu pe baza de pile, nepotism sau apartenenta politica…
Sa speram ca in Romania urmatorilor ani “programul”, ce din pacate dureaza de peste 20 de ani, de imbogatire succesiva a “elitelor” va inceta…
Sa speram ca niciodata Romania nu va mai suporta rapturi teritoriale, iar Basarabia si Bucovina, pentru care au murit mosii si stramosii nostrii, sa se-ntoarca acolo unde le este locul…
“Dulce Romanie, asta ti-o doresc!”, spunea marele Eminescu…
Asa sa ne ajute Dumnezeu, adaugam noi!
WW & George GMT