Chiar daca nu este o trufanda portabila ultimul racnet (conceputa incepand cu 1983, produsa in serie din 1991), este o gama de armament care:
- racheta cu container cantarind vreo 13 kg (la care se adauga 4,5kg pentru unitatea de tragere), ne lipseste in inzestrare, armata romana neavand echipament antitanc ghidat si portabil, cu tragere de pe umar (pana in 300 de metri);
- se poate folosi in spatii inchise, datorita motorului de lansare care arde pana la paradirea tubului, pentru a proteja operatorul, motorul de mars aprinzandu-se dupa aproximativ 5 metri parcursi;
- ar putea fi cat de cat integrata in industria locala.
- este ieftina, avand un ghidaj SACLOS prin cablu, proiectilul neavand senzori in sine, senzorul termic fiind deportat pe postul de tragere, exclusiv;
- capul de lupta de 3,6kg tandem HEAT (cal. 137mm) cu precursor se descurca excelent cu blindajele reactive (penetrand pana la 900mm echivalent RHA sau 2,5 metri de beton armat), cu care stim ca „prietenii” nostri de la est isi orneaza de obicei taratoarele.
Fiind ghidata de operator prin fir, Eryx este imunizat in fata sistemelor de bruiaj infrarosu.
Incepand cu 2005, MBDA au inceput sa prezinte o versiune modernizata, finantata abia in 2007, cu urmatoarele adaosuri:
- un nou vizor termic neracit cu senzor bolometric, mai silentios si mai usor, si cu distanta de detectie de 1km, mai mare decat distanta maxima de zbor a rachetei (600m);
- durata de viata crescuta a bateriei;
- capacitati de penetrare crescute;
- distanta de tragere crescuta;
- un nou simulator de tragere;
Pana la sosirea in numar mare a MMP-ului si a unui lansator de rachete pentru distante de pana la 1km, francezii continua sa foloseasca Eryx, pe post de complement al mai greului Milan:
Spaniolii au optat deja pentru un astfel de lansator fara recul de unica folosinta din portofoliul MBDA, denumit Alcotan 100 mm, aparut intre timp si in varianta NG.
Inventarul sistemelor portabile cu raza scurta frantuzesti
Turcii au dorit sa il produca sub licenta pentru a inlocui RPG-7 si alte lansatoare reactive, insa au existat neintelegeri, acuzand printre altele incapacitatea sistemului de a atinge o probabilitate de lovire de 72%, insa se pare ca au devenit utlizatori pana la urma. Turcii ar fi trebuit sa plateasca la inceputul anilor 2000 suma de 404 mil.$ pentru un pachet de 632 lansatoare si 3920 de rachete. Un sistem Eryx, care nu e de unica folosinta, este estimat pe la 75.000$. In 2000 un post de tragere Eryx era estimat la 279.700 franci francezi (aprox. 51.500 $) iar o racheta costa 69.400 franci (aprox. 12.800$ ).
Sarbii au Bumbar, o dezvoltare similiara si probabil derivata din Eryx.
Apoi, pentru iubitorii de Spike, exista incepand cu 2012 optiunea Spike SR, care tocmai a intrat in evaluarea U.S. Army, cu o distanta de tragere extinsa la 2 km si o masa la lansare cu tot cu lansator de 9,6 kilograme (8 kilograme raheta), capacitatea de penetrare fiind de 700mm echivalent RHA dupa placa de ERA. Desi am inclina sa credem ca nu e nici pe departe la fel de „eftina”, Spike SR a fost totusi conceputa sa concureze Eryx… Totusi, costul lui trage-si-uita si al senzorului inclus in munitie ar trebui sa fie usor mai ridicat, fiind in plus de unica folosinta.. O Spike SR, este estimata la 75.000$, in timp ce o FGM-184 Javelin pe la 174.000$.
Marius Zgureanu
Citeste si:
Sisteme-de-armament-ghidat-sarbesc
Surse: