Cu rădăcinile în design-ul din timpul Razboiului Rece, familia de rachete anti-navă RBS15 dezvoltă azi un pachet de capabilităţi inteligente, de generaţia a patra.
Cu putin mai bine de 30 de ani după ce Suedia a început să dezvolte RBS 15, arma sa proprie anti-navă, ghidată, de categorie grea, pentru a răspunde necesităţii de contracarare a ameninţărilor de suprafaţă din Marea Baltică, aceeaşi linie genealogică a creat acum o rachetă de generaţia a treia, care are multe trăsături comune familiei, dar care incorporeaza noile tehnologii apărute.
ADN-ul care leagă sistemul original de arme de cea mai noua membra a familiei, RBS15 Mk3, iese imediat în evidenţă în aranjamentul general şi aerodinamica rachetei înseşi. E greu să distingem vechiul de nou, dar în interior se află un sistem de arme substanţial re-arhitecturat, proiectat astfel încât să facă faţă unor scenarii operaţionale de o anvergură şi complexitate mult dincolo de ceea ce fuseseră proiectate să realizeze cinematica şi „inteligenţa” liniei originale RBS 15.
Această evoluţie până la noua rachetă RBS15 MK3 – realizată prin Mk2 aflată în serviciu – a rezultat într-o rachetă maritimă cu rază lungă şi precizie de lovitură, care este mai flexibilă de operat, mai puţin vulnerabilă la detectie şi mai bine echipată pentru a penetra întreaga gamă de apărări hard- şi soft-kill şi să lovească ţinta aleasă.
În plus, în timp ce rămâne dezvoltatorul de sistem şi autoritatea de proiectare, Saab s-a aliat acum cu Diehl Defence din Germania, pentru co-producţie şi marketing. Acest parteneriat a început deja să dea roade, sub forma unor comenzi din partea Germaniei, Poloniei şi Suediei, iar cele două companii se orientează în prezent spre vânzări în alte zone ale lumii.
Noua fregată MEKO A-200 AN a Marinei Militare algeriene, cu redutabila putere de foc a 16 rachete RBS15 Mk3 cu cea mai nouă tehnologie
Dezvoltarea pe scară mare a sistemului originar de arme RBS15 a început în 1979, cu scopul de a răspunde cerinţelor forţelor armate ale Suediei. Clientul iniţial a fost Marina militară Regală a Suediei (RSwN), care dorea un sistem nou de arme cu lansare de pe navă, care să înlocuiască vechiul RB 04, dar opţiunile din contractul iniţial cu Administraţia Suedeză pentru Materiale de Apărare (FMV) prevedeau de asemenea dezvoltarea de versiuni pentru lansarea din aer şi pentru baterii de rachete de coastă. Ambele opţiuni au fost exercitate ulterior.
Ceea ce dorea Suedia de la familia RBS15 la acea vreme, era o capabilitate puternică ofensivă de luptă anti-suprafaţă (AsuW), care să consolideze credibilitatea docrinei maritime din Războiul Rece, focalizată pe operaţiuni anti-invazie împotriva Uniunii Sovietice şi aliaţilor săi din Tratatul de la Varşovia. Ca să răspundă acestei necesităţi, Saab a dezvoltat o armă de mari dimensiuni, cu motor turbojet, de tip „fire and forget”, capabilă să scape de sistemele de apărare aflate la bordul navelor, pentru a transporta o forţă de explozie/fragmentare de 200 kg împotriva ţintelor selectate, la distanţe de circa 100 km.
În termeni de configuraţie aerodinamică, vehiculul aerian a adoptat ampenaje de tip canard, şi aripi cruciforme (pliate pentru depozitare), cu o aspirare ventrală pentru motorul Microturbo TRI-60 turbojet; ampenajele de tip canard asigură controlul yaw (unghiului de rotatie a nacelei in jurul axului), iar elevoanele de pe aripi controlează rotatiile de tip „pitch and roll”. Racheta este lansată din containerul său prin intermediul a doua boostere exterioare, care sunt eliminate după lansare (stabilizatorii fazei „boost” de pe unul din conurile de la coada rachetei sunt şi ei aruncaţi după lansare).
Racheta RBS15 M de prima generatie a intrat în serviciu în cadrul marinei suedeze în 1985. Ea a fost urmată în serviciu de RBS15 F cu lansare din aer şi de RBS15 K, varianta de apărare de coastă. In timp ce cea din urmă a fost aproape identică cu rachetele cu lansare de pe navă, versiunea cu lansare din aer a introdus un număr de modificări la hardware, mai ales prin eliminarea boosterelor rachetei.
Ulterior, RBS15 a fost exportată în Finlanda şi Iugoslavia (rachetele iugoslave rămase sunt acum operaţionale în cadrul Marinei Militare a Croaţiei). Varianta finlandeză a fost botezată RBS15 SF.
Putere de foc ASuW fără egal, graţie celor 8 rachete cu cea mai nouă tehnologie RBS15 Mk3 dispuse pe fiecare parte
Extinderea duratei de viaţă
Conform temenilor contractului acordat de FMV firmei Saab in aprilie 1994, inventarul de RBS15 al Suediei a primit o extindere a duratei de viaţă şi o modernizare substantială la mijlocul duratei de viaţă (MLU), care a rezultat apoi in introducerea în serviciu a rachetei RBS15 Mk2 în 1999.
Proiectată ca să permită ca racheta să rămână credibilă dincolo de 2015, modernizarea Mk a introdus un nou computer de rachetă, o secţiune mai compactă de sisteme electronice de ghidaj (care a mărit volumul de combustibil pentru o raza mai mare), un senzor radar activ de bandă Ku modernizat, şi un nou Sistem de Planificare a Angajarii Rachetelor (MEPS) la bordul navelor. MEPS, folosit pentru pregătirea misiunilor şi planificarea zborului, incorporează o funcţionalitate extinsă de suport al deciziilor (care include generarea automată a planurilor), oferind şi un mod de simulare offline pentru antrenament şi dezvoltarea tacticilor.
În 2003, Saab a semnat un acord cu FMV şi cu Cartierul General Naval al Finlandei pentru modernizarea noilor motoare de tip booster. Furnizate de Roxel, acestea raspund cerinţelor actuale privind muniţiile insensibile şi reduc semnătura de gaze evacuate.
În paralel cu programul de modernizare Mk2 al Suediei, în 1995, Saab a lansat dezvoltarea Mk3, orientată spre piaţa de export. Reprezentând o evoluţie naturală a liniei de bază Mk2, RBS15 Mk3 foloseşte acelaşi soft de ghidare şi control ca şi predecesorul său şi păstrează focoasele de 200 kg de mare putere explozivă şi pre-fragmentate. Totuşi, Mk3 ofera o rază mai mare de acţiune („peste 200 km, indiferent de condiţiile climatice şi de văntul din faţă”), manevre laterale aleatorii şi o putere de lovitura sporită în faza terminală de apropiere.
În plus, Mk3 oferă o flexibilitate operatională şi tactică sporită, prin capabilitatea de a executa traiectorii complexe de zbor multi-waypoint peste sol şi la altitudini variabile.
În octombrie 1999, Saab Dynamics şi Diehl au semnat un acord pentru a introduce RBS15 Mk3 în Germania, ca răspuns la cerinţele referitoare la o rachetă anti-navă cu rază lungă, pentru programul de corvete K 130 ale Marinei Militare germane. Ulterior, Diehl a devenit partener asociat la programul Mk3, asumându-şi responsabilitatea pentru asamblarea finală şi testare şi pentru producţia selecţionată de subansamble şi activităţi de omologare.
La nivel operaţional, Mk3 oferă un „swing multirol” real, graţie capacităţii sale de a lovi ţintele pe mare în largul oceanului, sau în regiuni mai aglomerate de pe litoral, precum şi a capacităţii sale adiţionale de a contracara ţinte fixe terestre, cu o precizie de GPS. Trăsăturile esenţiale sunt uşurinţa şi flexibilitatea procesului de planificare a misiunilor, precum şi capacitatea rachetei de a exploata terenul şi topografia astfel încât să îsi mascheze avansul şi să asigure că nu va putea fi detectată decat foarte târziu.
Din perspectiva duratei complete de viaţă, RBS15 Mk3 oferă un cost redus pe ciclul de viaţă (cu o durată de viată de 30 de ani), dat fiind faptul că design-ul său este proiectat astfel încât să promoveze o disponibilitate excelentă, şi o siguranţă şi usurintă in intretinere excepţionale. Racheta propriu-zisă este depozitată în containerul de lansare, ca „armament de lemn” (un sistem care este proiectat să stea nefolosit perioade lungi dar sa fie tot timpul gata de functionare), şi nu are nevoie de mentenanţă decât la intervale mari.
În interior, rachetele RBS15 Mk3 incorporează un nou computer de misiune, un autopilot digital, un sistem de navigaţie INS/GPS, un altimetru radar adaptabil pe modulaţie de frecvenţă pe unde continue (FMCW), şi un nou sistem electric.
Corpul rachetei a fost supus unor modificări aerodinamice minore, pentru a-i îmbunătăţi manevrabilitatea, pentru a reduce secţiunea transversală radar (RCS), cu unele reconturări în jurul vârfului şi fante spre motorul de sustinere turbojet, cu aplicarea selectivă de materiale radar-absorbante şi controlul inteligent al antenei de detecţie şi pentru a reduce semnătura în spectrul infraroşu (IR) (prin tratarea selectivă a suprafeţei, combinată cu o încălzire redusă a învelişului aerodinamic).
Racheta RBS15 Mk3 face croazieră la viteze subsonice înalte, graţie motorului turbojet Microturbo TR 60-5 cu propulsie variabilă (capabilitatea variabilă de propulsie permite ca velocitatea rachetei să se adapteze automat la un moment pre-definit, totodată permiţând ca manevrele terminale să fie executate la propulsie şi vizeză maxime). Cuprinzând un compresor axial în trei trepte, un combustor anular cu flux direct şi o turbină axială într-o singură treaptă, TR 60-5 este o dezvoltare avansată a mai vechiului TR 60.
În timp ce o rachetă care foloseste un motor cu o singură viteză va pierde din viteză atunci când incepe să manevreze spre tintă, echiparea cu motorul TR 60-5 înseamnă ca racheta RBS15 Mk3 poate să îsi sporească propulsia în faza terminală, pentru a susţine viteza de zbor în timp ce executa manevre evazive. El mai permite şi timp de control al ţintei pentru trageri complexe în salvă, cu rachete multiple.
Capacitatea RBS Mk3 de a penetra apararea hard-kill se bazează pe o combinaţie de mai multe dispozitive şi strategii: un profil de zbor extrem de jos, adaptabil la valuri (aprox. 1 m), la suprafaţa mării; manevrare laterală imprevizibilă în faza terminală, sprijinită de o putere de propulsie variabilă, ca să contracareze algoritmii de predicţie folosiţi de sistemele de control al focului; direcţie de atac selectabilă şi compresiune a salvelor pentru a realiza timp-pe-ţintă coordonat astfel încât să copleşească apărarea navală.
„Filosofia noastră privind evaziunea terminală este de a combina o altitudine de zbor foarte joasă cu manevre 2-D aleatorii”, subliniază Björn Bengtsson, Saab Dynamics, Director de management al produselor pentru sisteme de rachete navale. „Unii dintre concurenţii noştri susţin o abordare în „tirbuşon”, cu manevrare pe trei planuri, dar convingerea noastră este că mărirea altitudinii în faza finală creşte în mod inevitabil şi expunerea la sisteme de armament de protectie „close in” (CIWS) şi la muniţie detonată la proximitate.”
Bengtsson mai crede că performanţa detectorului activ de radar rămâne un discriminator-cheie de performanţă, subliniind că frecvenţa superioară operaţională in bandă Ku şi deschiderea largă a antenei oferă o rezoluţie unghiulară excelentă.
În plus, puterea monopuls înaltă, cu lungimi scurte de puls, oferă o bună rezoluţie a zonei de acţiune.
Aceste trăsături înseamnă că selectarea ţintei poate fi condiţionată conform unei game de parametri: poziţia ţintei; ţinta unică/multiplă/grup; dimensiunea ţintei şi prioritatea; tipul şi dimensiunea zonei de căutare; marcarea zonei de căutare şi scanarea inteligentă a zonei. Logica detectorului oferă de asemenea o capabilitate de re-atacare.
Componente hardware
Saab citează de asemenea performanţa de contramăsuri electronice a detectorului împotriva bruiajului şi a ţintelor false active şi pasive. Atributele specifice includ analiza ţintei (discriminarea ţintelor false pentru amăgire şi seducţie); home-on-jam; agilitate de frecvenţă de bandă lată înaltă, frecvenţă de repetitie de puls variata; şi putere înaltă de output.
Design-ul existent al focoasei explozive/pre-fragmentată se păstrează, desi responsabilitatea pentru producţie îi revine acum subsidiarei TDW a MBDA. Iniţierea instantanee sau amânată a munitiei este declanşată de impactul direct sau declanşată de un senzor de proximitate.
Un alt element nou de hardware este containerul de lansare cu greutate mică si RCS redusă, care a înlocuit cutiile de lansare asociate cu rachetete din prima generaţie. Hardware-ul lansatorului a fost testat cu succes in cadrul unui test al fazei de lansare (folosind un vehicul de testare de explozie) pe permietrul de teste din Marea Nordului de la Andøya, în august 1997.
A mai fost demonstrată şi conformarea la standardul de muniţii insensibile (NATO STANAG 4439) în teste efectuate în Suedia şi Franţa, când racheta a fost supusă unor impacturi la gloanţe, focuri de combustibil lichid şi la un test de cădere de 12 metri.
Un test final de calificare, efectuat pe poligonul Visdel al FMV pe 8 octombrie 2008, a fost folosit pentru a verifica funcţionarea completă a sistemului de rachete RBS15 Mk3, inclusiv iniţializarea rachetei din MEPS, capabilitatea detectorului de ţinte şi manevrele high-g din faza terminală.
Lansată de pe un camion de baterie de coastă, racheta RBS15 Mk3 a zburat peste apă la altitudini fixe şi la înălţimi auto-adaptive faţă de starea prevalentă a mării. Racheta a zburat 165 km via 25 puncte de traiectorie separate, şi a fost programată să „angajeze” doua nave-ţintă, inclusiv un profil de re-atac, şi o ţintă terestră, înainte de impactul final cu o navă. Sistemul de navigaţie, folosind navigaţia inerţială sprijinită de un GPS militar, a urmat cu acurateţe traiectoria pre-planuită şi impactul final cu ţinta. Motorul turbojet cu putere de propulsie variabila TR 60-5 a fost folosit pentru a adapta în mod automat viteza pentru lovirea ţintei la un moment pre-definit, precum şi pentru a sprijini manevrele terminale cu putere şi vizeză maxime.
Succesul de piaţă pentru RBS15 Mk3 a venit la începutul anului 2004, când Marina Militară germană şi Bundesamt für Wehrtechnik und Beschaffung (Biroul Federal pentru Tehnologie de Apărare şi Achiziţii) au confirmat selectarea acestui sistem ca armament principal de luptă anti-suprafaţă (AsuW), pentru noile corvete K 130 ale Marinei Militare germane, în urma unei evaluări competitive la care au mai participat si Harpoon Block II al Boeing si Naval Strike Missile al Kongsberg. Racheta RBS-15 Mk3 va fi folosită împotriva navelor şi a ţintelor terestre fixe.
În luna martie a aceluiaşi an, Saab a semnat un contract cu consorţiul de contrucţie de nave ARGE K130 pentru a finanţa integrarea RBS15 Mk3 pe K130. Un contract ulterior plasat de BWB în septembrie 2005 a fost baza pentru achiziţia iniţială de rachete de la Diehl Defence ca prim contractor.
Primul corp de rachetă RBS15 Mk3 pentru Germania a ieşit de pe linia de asamblare şi testare in decembrie 2008, la sediul firmei din Maasberg. A fost prima rachetă RBS15 construită în afara Suediei şi a verificat efectiv procesul de producţie. Mai mult decât atât, acordul de colaborare între Diehl Defence şi Saab îi dă celui dintâi responsabilitatea pentru asamblarea tuturor rachetelor pentru cererile de pe plan global.
Polonia a ales si ea RBS15 Mk3 pentru a-şi echipa cele 3 corvete modenizate din clasa Orkan. Initţial, Saab a primit un contract de la Thales Olanda în 2001, pentru integrarea sistemului MEPS de control al armelor cu sistemul de conducere a luptei TACTICOS al Thales Olanda. Un contract subsecvent semnat în octombrie 2006 de Ministerul Apărării din Polonia a acoperit furnizarea a 36 de rachete. Livrările au început la finele lui 2010.
În 2012, Marina Militară a Algeriei s-a decis să isi echipeze noile fregate MEKO A-200 AN cu versiunea tehnologică cea mai nouă a RBS15 Mk3. Ei au ales să echipeze fiecare navă cu redutabila putere de foc a 16 rachete, permiţându-le să angajeze grupuri de luptă diferite în mod instantaneu, printr-o serie de salve coordonate. Noile fregate si RBS15 şi-au demonstrat pregătirea de luptă cu o lovitură directă şi distrugerea cu succes a unei ţinte reale, în timpul unui exerciţiu de trageri pe viu în apele algeriene, în 2017.
Pieţe viitoare şi capabilităţi noi avansate, la orizont – RBS15 Mk4
Privind spre viitor, Saab şi Diehl îşi concentrează eforturile de marketing pe Asia de Sud-est, America de Sud si pe Europa Centrală/de Est. În paralel, autorităţile suedeze, împreună cu Saab, promovează interesul în varianta RBS15F ER lansată din aer, mai ales pe viitoarele pieţe de export unde avionul de luptă multirol al Saab, JAS 39 Gripen, se află in serviciu, sub contract sau concurează pentru comenzi.
În cadrul contractului cu Organizaţia Suedeză pentru Cercetare în domeniul apărării (FOI) şi cu FMV, în 2017, Saab a demarat Programul de Viitor Comun (JFP), pentru a realiza o serie de cercetări şi de eforturi de reducere a riscurilor tehnologice, care oferă o capabilitate extinsă pentru RBS14 Mk4 din viitoarea generaţie.
Un exemplu sunt tehnicile de ghidaj de precizie. În timp ce modelul de bază RBS15 Mk3 oferă o capabilitate de lovire a navelor de-a lungul sau a unor ţinte terestre fixe, folosind coordonatele GPS, noua rachetă va oferi un ghidaj de precizie îmbunătăţit, cum ar fi navigaţia de teren referenţiată şi tehnici de recunoaştere automată a ţintelor (ATR), imbunătăţind performanţa împotriva ţintelor terestre. Drept consecinţă, noua carcasă din materiale compozite permite o structură usoară şi oferă o rază de acţiune mai mare.
În acest pachet, cercetarea a fost efectuată pe un demonstrator cu senzor dual, care combină un radar de probabilitate redusă a interceptării (LPI) (bazat pe tehnici de spectru larg), si un senzor imagistic cu infraroşii (IIR). Această muncă derivă direct din mai extinsul Program Suedez Multi-Senzor (care a examinat radare, radare cu deschidere sintetică, senzori IIR şi tehnici de fuziune a senzorilor asociati), şi se intenţionează să ofere o capabilitate de lovire cu mare precizie a tintelor aflate în ape adânci, in ape litorale sau la sol.
Un senzor IIR folosind tehnici ATR ar spori eficienta angajării şi urmăririi ţintelor în anumite condiţii. Tehnicile de corelare ar permite ca senzorul de tip dual să recunoască o ţintă specifică şi să selecteze un punct de ochire pe ţintele cu dimensiuni mai mari.
Integrarea unui datalink este de asemenea luată în considerare ca opţiune de dezvoltare. Asta ar permite un schimb biunivoc de date în timpul zborului între rachetă şi platforma sa de tragere; ar permite şi comunicarea între rachetele trase în salvă.
O altă linie de dezvoltare care este în curs de examinare pentru RBS15 sunt munitiile alternative, prioritatea fiind dată aici unei versiuni cu explozie inhibată, proiectată ca să minimizeze pagubele colaterale în jurul ţintei.
Autori:
Robert Löhnert, Dr-Ing. M.Sc., Diehl Defence, Marketing & Sales Land-Based/Naval Weapon Systems
Björn Bengtsson, Saab Dynamics, Director de Management al Produselor pentru Sisteme de rachete navale