BUK- M3
Daca SUA conduce in cursa dezvoltarii unor sisteme de rachete anti-balistice, Rusia domina aproape incontestabil domeniul apararii impotriva tintelor clasice, investitiile din ultimul timp neavand practic echivalent in Vest: dupa Verba, Pantsir-S1, Tor-M2 (cu noile rachete 9M338 ce permit dublarea numarului de celule), S-400, Morfei si Vityaz (ultimile doua inca in dezvoltare), a venit randul evolutiei BUK, cu versiunea M3. Practic Rusia si-a reinnoit toata gama sistemelor de aparare anti-aeriana.
Pe langa schimbarea cea mai vizibila, aparitia canistrelor ce asigura o protectie crescuta si prelungesc durata de exploatare a rachetelor, M3 se lauda si cu unele performante imbunatatite.
Interesanta este comparatia cu S-300, sursele rusesti precizand ca noul BUK-M3 ar depasi celebrele sisteme anti-aeriene sovietice la cativa parametri. Sint mentionate in mod expres raza maxima de actiune de 70 de km si probabilitatea de lovire de 0.9(9) – felul marketingului rus de a spune ca e “foarte mare”.
Ar fi tentant de concluzionat ca rusii triseaza si fac comparatia cu prima generatie S-300PT (SA-10A), ce folosea racheta 5V55 cu raza maxima de actiune de aproximativ 45 km si ghidaj prin comanda de la sol, un sistem depasit moral fiind conceptual mai degraba o evolutie radicala a Volkhov-ului.
E insa la fel de posibil ca BUK-M3 (despre care nu se stiu foarte multe detalii tehnice) sa fie considerata superioara si versiunii ulterioare S-300PS cu racheta 5V55R si ghidaj TVM, prima versiune S-300 “reala”. In cazul asta, urmasii SA-6 KUB au ajuns departe.