Da, ati citit bine, e vorba de deocamdata neinvinsul F-15 (115 victorii pentru 0 pierderi)! Nu ca nu am avea nevoie de un astfel de vanator de suprematie aeriana, cu un plafon maxim si o viteza de invidiat, dar oare ar fi fezabil si cu costuri suportabile in cazul nostru? Sa incepem cu contextul… din fortele aeriene ale SUA, bineinteles!
Desi varsta medie a aparatului F-15E din inzestrarea USAF se apropie de 30 de ani, acesta va avea un cuvant greu de spus in misunile de suprematie aeriana din urmatorii 25 de ani daca i se aplica ultimele pachete de modernizari care il transforma intr-un adevarat multirol de generatie 4++.
F-15C, dupa « adaparea » in aer
Ultimul standard furnizat de cei de la Boeing se numeste F-15 Eagle C2040, disponibil ca si pachet de modernizare pentru modelele existente (F15C/D-E/F), putand transporta 16 rachete aer-aer ghidate radar de tip AIM-120D AMRAAM, dublu fata de F-15E si surclasand la diferenta de 6 rachete un SU-35 Super-Flanker. Dar si mai importanta este capacitatea acestuia de a lucra in echipa cu F-22 Raptor (si probabil in curand si cu F-35), datorita legaturii de date Talon HATE, beneficiind si de un radar mai puternic, de tip AESA (Raytheon APG-63(v)3 AESA pentru varianta C/D, respectiv APG-82 Active Electronically Scanned Array pentru E/F), senzor IRST, sisteme moderne de razboi electronic EPAWSS (Eagle Passive/Active Warning and Survivability System), precum si rezervoare conforme pentru raza de actiune extinsa, rezervoare care e posibil sa includa si o sina ejectoare pentru 2 rachete AMRAAM (in timp ce pilonul principal de pe aripa poate primi 4 rachete in loc de doua).
Astfel noua generatie de aeronave stealth, F-22 si F-35, ar putea executa recunoasterea spatiului aerian, furnizand coordonatele tintelor catre F-15 actionand ca platforma de lansare a rachetelor aer-aer aflata la distanta sigura in spatele lor, in timp ce aeronavele stealth isi vor mari sansele de a ramane nedectate deoarece nu sunt nevoite sa-si deschida trapele de arme decat in caz de forta majora. Deoarece numarul initial de 750 de aparate F-22 Raptor a fost redus dramatic la doar 187, este nevoie ca pana cel putin in 2030 (cand generatia a 6-a ar putea intra in serviciu activ) o parte semnificativa din parcul de aparate F-15 sa ramana operationale si capabile de lupta cu noile generatii de posibili oponenti.
F-15C modernizat C2040 pentru cantitate dubla de rachete aer-aer
C2040 reutilizeaza mare parte din dotarile liniei F-15SA Eagle Advanced, comandate in numar de 84 de exemplare de catre Arabia Saudita, impreuna cu 70 de kit-uri de modernizare la acelasi standard a flotei existente de F-15S saudite. Fata de varianta E «Strike Eagle», SA dispune fly-by-wire complet, radar APG-63V3 Active Electronically Scanned Array (AESA), sisteme digitale de razboi electronic si avertizare radar, sistem de detectare a lansarii de rachete, ecrane plate moderne in cabina, afisaje pe castile din ambele cabine, un sistem de cautare si urmarire in infrarosu (IRIST) «Tiger Eyes», integrat in pilonul prizei de aer stangi (si ulterior, deasupra conului de bot, in fata carlingii) si motoare mai performante F-110- GE-129 de 131kN forta fiecare.
IRST Tiger-Eyes pe F-15 E
F-15 SA figureaza in imaginea de mai jos echipat in mod de lupta mixt, multirol «extrem», cu capacitati de atac in adancime cu arme ghidate, de suprimare a apararii antiaeriene (SEAD), de suprematie aeriana si atac de precizie dirijat la distanta, toate intr-un singur pachet: 2x AIM-120AMRAAM, 2x AIM-9X Sidewinder, 2x AGM-84 SLAM-ER, 2x AGM-88 HARM, 6x GBU-54/B Laser JDAM, 8x GBU-39/B Small Diameter Bomb, alaturi de tunul Vulcan cal.20mm cu 540 de proiectile si pastrand statia centrala de acrosaj libera pentru JDAM, rezervor suplimentar extern sau container cu radar de supraveghere cu apertura sintetica (SAR = Synthetic Aperture Radar)..
In modul dedicat aer-aer, F-15SA poate primi 8 rachete AIM-120 AMRAAM si 8 AIM-9X Sidewinder sau alte 8 AMRAAM in locul celor din urma, dublu fata de F-15 C/D/E/F. Rachetele pot fi utilizate prin conlucrare IRST – radar cu emisie redusa, sistem de avertizare radar si legatura de date Link-16, ceea ce ii confera o vizibilitate ridicata asupra spatiului aerian in paralel cu o “amprenta” electromagnetica extrem de redusa.
F-15 SA in configuratie aer-aer cu IRST deasupra radomului
Cei de la Boeing se lupta sa vanda noua varianta pentru a mentine ultima linie de productie inca deschisa in St. Louis, fiind angajati si in competitia T-X, unde noul design nu a fost inca dezvaluit publicului. Boeing oferisera fara succes o varianta cu caracteristici stealth dedicata misiunilor aer-aer denumita F-15SE Silent Eagle (un alt derivat al SA) pentru competitia sud-coreeana F-X III, coreenii alegand in cele din urma F-35A Lightning II al Lockheed Martin.
Printre imbunatatirile specifice F-15 SE fata de varianta anterioara SA, enumeram:
- Compartiment intern de arme (CWB = conformal weapons bays) in carenajul rezervoarelor conforme de la incastrarea aripilor, inlocuind in mare parte aceste rezervoare;
- Derivele dorsale inclinate usor spre exterior, la unghi de 15°, pentru a reduce semnatura radar;
- Invelis absorbant-radar al fuselajului;
- Mascarea semnaturii radar a partii frontale a turbinelor motoarelor, la nivelul accesului de aer prin prize;
- Avionul poate fi transformat in configuratie cu acrosaj maxim de munitii, in varianta echivalenta Strike Eagle in sub 3 ore, prin inlocuirea magaziilor conforme;
F-15 SE video de marketing:
https://www.youtube.com/watch?v=DJhU0YhycQc
Pornind de la F-15 C/D echipat cu motoare F100-PW-220E, identice cu cele care echipeaza F-16 A/B MLU, versiunea F-15E Strike Eagle a primit motoare F100-PW-229 (maxim 129,7kN tractiune, similare cu cele ale F-16 BL52) in timp ce ultimele variante fabricate incepand cu 2009 au primit pachetul F100-PW-229 EEP (Engine Enhancement Package) care incorporeaza materiale, tehnici de control al racirii, aerodinamica compresorului si controale electronice derivate din programele motoarelor F119 si F135 destinate lui F-22 Raptor respectiv F-35 Lightning II.
F-15C cu rezervoare conforme detasate
Radarul care echipeaza F-15C, un vanator de superioritate aeriana pe orice vreme construit in 489 de exemplare in perioada 1979–85, a evoluat de-a lungul timpului in cativa derivati ai aceleiasi familii:
- Raytheon AN/APG-63;
- AN/APG-70 (ultimele 43 de exemplare au primit acest radar, dotate apoi cu AN/APG-63(V)1) ;
- Raytheon AN/APG-63(V)1;
- Raytheon AN/APG-63(V)2 Active Electronically Scanned Array (AESA);
- Raytheon AN/APG-63(V)3 Active Electronically Scanned Array (AESA), acesta din urma fiind radarul destinat si programului F-15 2040C, disponibil in retrofit pentru F-15C/D ale USAF dar si clientilor externi cum este Singapore si ale sale aparate noi de tip F-15SG.
Radarul AESA Raytheon AN/APG-63(V)3
APG-63(V)3 este o evolutie din 2006 (intrat in productie la sfarsitul lui 2007) a lui APG-63(V)2, folosind tehnologia implementata pe radarul AESA APG-79 al Boeing F/A-18E/F Super Hornet. Radarul AN/APG-79 este integrat pe un support culisabil si foloseste module emisie-receptie bazate pe tehnologia circuitelor integrate monolitice pentru microunde (amplificatoare/filtre RF 77GHz) cu arseniura de galiu (GaAs). Inca din 2007, 178 de aparate F-15C au primit radarul AESA AN/APG-63(V)3, urmatoarea dotare pe lista fiind vizoarele de pe casti Joint Helmet Mounted Cueing System (JHMCS).
– ultimul radar aparut, AN/APG-82(V)1, de fapt APG-63(V)4 redenumit in anul 2009, combina procesorul folosit pe APG-79 cu antena lui APG-63(V)3 AESA instalat pe F-15C. AN/APG-82(V)1 este destinat modernizarii F-15E Strike Eagle, radarul fiind echipat cu un nou sistem de racire si cu filtre de frecventa radio ajustabile RFTF (Radio Frequency Tunable Filters), permitand ca sistemul de bruiaj electronic si radarul sa nu interfereze reciproc in caz de functionare simultana.
Ca si raspuns la radarul AESA SABR APG-83 (Scalable Agile Beam Radar) pentru programul F-16V si familia AN/APG-68&AN/APG-80 a celor de la Northrop Grumann, Raytheon a dezvoltat RACR (fost RANGR), bazat pe AN/APG-79 AESA al F-18 si refolosind 90% dintre componentele acestuia din urma. RACR a castigat initial in configuratia propusa de BAE Systems contractul de modernizare al F-16 sud-coreene, in timp ce Lockheed Martin pare sa favorizeze SABR.
RACR pare sa fie insa viitoarea caramida comuna pentru cei care doresc o dotare uniforma cu radare a flotei de F-16, F-15 si posibil F-18, fiind o evolutie suplimentara a APG-79 paralela oarecum cu APG-63(V)4, insa adaptata spatiului mai mic al F-16. Posibil ca una dintre diferente este talia antenei (asa cum pe F-15 se foloseste antena lui APG-63(V)3 AESA), asta fiind si ceea ce sustine producatorul, oferind solutii de antene in functie de talia conului de bot pentru F-15, F-16 si F-18. Practic un radar RACR de F-16 ar avea un procentaj ridicat de componente comune cu radarele instalabile pe F-15, Raytheon AN/APG-63(V)3 sau AN/APG-82(V)1/ APG-63(V)4, datorita stramosului comun AN/APG-79 al F-18. Ramane de vazut daca va fi acceptat in modernizarile viitoare de F-16, posibil tot in cadrul programului F-16V. In afara de SUA, potentiali interesati de o uniformizare a radarelor pentru F-16 si F-15 ar putea fi Israel, Coreea de Sud si Japonia, desi au variante customizate ale acestor tipuri… insa cine stie ce reduceri de costuri si de logistica ar putea sa-i intereseze in viitor.
Ajungand si la costurile modernizarii, in octombrie 2015 Boeing(& BAE Systems ca si subcontractant) a primit un contract de 4 mld.$ din partea Departamentului Apararii al SUA pentru a moderniza 413 aparate F-15C si E cu sistemul de contramasuri electronice EPAWSS (Eagle Passive Active Warning Survivability System), inlocuind vechiul TEWS (Tactical Electronic Warfare System), ceea ce inseamna un pret mediu de sub 10 mil.$/aparat. Se asteapta ca sistemul sa permita un avantaj semnificativ parcului de aparate F-15 al SUA in domeniul tintirii, bruiajului, detectiei amenintarilor IR (si cu receptor radar digital modern) si lansarii capcanelor termice si radar (chaff&flare, si o noua capcana tractata cu fibra optica) cel putin pana in 2040, ocupand si un volum mai redus decat vechiul sistem. Instalarile pentru avioanele folosite in testarea progresiva sunt prevazute pentru 2017 de catre departamentul de achizitii al US Airforce.
In noiembrie 2015 fortele aeriene ale SUA au alocat 281,7 mil.$ pentru programul de modernizare a radarelor, fiind finantate 17 radare APG-63(V)3 si 29 de kit-uri de modernizare a celor deja in uz la acelasi standard, deci un pret mediu de 6 mil.$/bucata.
Modernizarea va fi completata si cu senzor IRST (long-wave infrared search and track), in pregatire de catre Lockheed-Martin, dar costul acestei modernizari nu a fost inca stabilit.
Tragand linie, pretul pe componente (radar AESA, EPAWSS si IRST) insumat, fara motoare noi, ar putea sa fie in jurul a 20 mil.$, la acestea adaugandu-se operatiile de revizie si ranforsare a aeronavelor. Pentru modernizari mai complexe, implicand motoarele si alte elemente, este posibil ca pretul total al modernizarii la standard C2040 sa nu fie unul exorbitant, posibil usor superior celor 38 mil.$ platite de taiwanezi pentru modernizarea F-16 AB BL-20 la standard V. Pentru acesti bani obtii o bestie de suprematie aeriana surclasata probabil doar de F-22 Raptor.
Planul USAF este de a pastra active dupa 2025 un numar de 178 aparate F-15C/D si 224 F-15E, consecinta fiind ca inca din 2015 au inceput sa fie retrase din uz celule de F-15C/D (prevazute 51 de aeronave in anul respectiv), totalizand in final 250 de aparate de acest tip parcate in cimitirele americane. Astfel se vor putea realoca bani pentru achizitia mai rapida de aeronave F-35.
Vestea buna pentru unii obisnuiti sa caute prin gunoaiele altora, pe principiul gunoiul unuia = comoara altcuiva, este ca déjà un numar de 166 aparate F-15 au fost parcate la AMARG, multe in perioada 2007-2009, dupa cum urmeaza: 54bucati x F-15 A + 6 bucati x F-15 B, 97 bucati x F-15C si 9 D-uri, cifrele urmand a fi improspatate pe masura ce se retrag cele 250 de F-15C.
Legat de viata operationala, C-urile au intrat in serviciu intre 1979-1986, iar la inceputul anilor 1990 flota de F-15C se apropia de limita initiala a designului de 4000 de ore (F-15 a fost conceput pentru 16000 ore de utilizare testati prin 1973, insa ele au fost folosite mai intens, ca si regim de zbor), dupa inspectii si teste ale structurii aceasta fiind prelungita la 8000 de ore, ce urmau a fi atinsi in medie prin 2010. Asta inseamna ca primele F-15C stocate la AMARG intre 2007-2009 se apropiau de aceasta limita, avand probabil in jurul a 7000 ore de resursa irosita. Testele de oboseala structurala desfasurate intre 1988 si 1994 au aratat o limita a vietii structurii la F-15C de peste 7600 de ore pentru cele mai «forjate» si de peste 12000 de ore pentru cele mai menajate. Pe estimarile USAF/Boeing, o prelungire a resursei de 10000 ore ar permite operarea a inca 10 ani, pana in 2020, iar cu 12000 ore, pana in 2020 (in regimul USAF, de 270 ore/an in medie), ceea ce inseamna inca 20 de ani de serviciu in uz intens. Costul este insa inlocuirea radarului APG-63, a motoarelor F100-PW-100 si modernizari de structura (SLEP lonjeroane si aripi), lucrari estimate la aproape 3 mld.$ pentru parcul de F-15C prevazute a ramane in uz (178 aparate), ceea ce inseamna in jur de 16 mil.$/aparat, fara IRST si EPAWSS.
Flota de F-15 E acumulase in 2012 o medie de 21 de ani de serviciu, consumand 6000 de ore de resursa a structurii, ceea ce inseamna in medie 270 de ore/an/structura. F-15E Strike Eagle beneficiaza in schimb de o resursa de 16000 de ore de zbor pentru structura.
Ramanand la C-uri, monolocul poate fi interesant la o resursa irosita de 6-7000 de ore, ramanand pana la 5000 de ore pe care aviatia romaneasca le-ar cheltui probabil intr-un ritm la jumatate din cel al USAF, intre 120-150 ore/an, adica inca 40 de ani.
Probabil ar fi o premiera ca cineva sa cumpere F-15 din AMARG (prin Excess Defence Articles), pe modelul patentat al F-16, putand fi alese cu grija cateva zeci in stare mai buna din intregul parc de cateva sute (de preferinta o escadrila completa de 24 de aparate, alaturi de pana in 10 structuri pentru canibalizare). Modernizarea la nivel C2040 ar putea fi facuta pastrand in prima faza motoarele F100-PW-220E refurbished, pentru comonalitate cu F-16 portugheze, reducand putin costul total, dar negociind un offset cu Boeing pentru lucrarile efectuate.
Posibil sa rezulte costuri aproape duble pentru mentenanta fata de F-16, insa 18 aparate de acest tip disponibile de zbor la orice ora de pe doua aeroporturi ar fi totusi o crestere semnificativa a capacitatii fortelor aeriene romane, complementand cele 2 escadrile de F-16. Daca acum vreo 2 ani costul cu ora de zbor era estimat pentru F-16C la aproape 23000$, cel pentru F-15C nemodernizat era la 42000$ iar cel cu F-15E era la 36000$. Deci e posibil ca acesta sa fie adus la un +50-60% fata de un F-16.
Mai jos am adaugat datele tehnice specifice F-15C comparativ cu F-16C si MIG-21/93 (preluare Wiki), doar ca sa se observe nivelul de performante de care este capabila aeronava:
Model | MIG-21-93 | F-16 C | F-15C |
Length: | 14,1 m | 15,6 m | 19,43m |
Height: | 4 m | 4,88m | 5,63m |
Wingspan: | 7,154m | 9,96m | 13,05m |
Wing area | 23m2 | 27,87m2 | 56,5m2 |
Ferry range | 1210km | 4220km | 5500km |
Max. Speed: | 2175 km/h (Mach2) | 2120km/h (Mach2) | 2665km/h (Mach2,5+) |
Rate Of Climb: | 225 m/s | 254m/s | 254 m/s |
Empty Weight: | 5846 kg | 8570kg | 12700kg |
Max. Weight: | 8825 kg | 19200kg | 30845kg |
Engine: | Tumansky R25-300 | F110-GE-100 | 2x F100-PW-200 |
Power: | 40,2kN
/69,62kN |
76,3kN
/127kN |
2×64,9kN/ 105,7kN |
Combat Range: | 550km | 1967km | |
Service Ceiling: | 17800m | 15240m | 20000m |
Max G-load | 9g | 9g | |
Masa/tractiune | 1,095 | 1,07 |
Deci F-15 ne intereseaza?
Marius Zgureanu
Surse:
http://foxtrotalpha.jalopnik.com/boeings-touts-new-16-air-to-air-missile-carrying-f-15-e-1730258333
http://foxtrotalpha.jalopnik.com/this-is-a-fully-armed-f-15sa-the-most-advanced-product-1715732294
http://www.dodbuzz.com/2015/10/05/boeing-lands-4-billion-deal-for-f-15-electronic-warfare-upgrades/
http://aviationweek.com/defense/boeing-select-f-15-ew-upgrade-contractor-may