Da, pentru ca ale noastre, pana sa primeasca alte modernizari vor fi la acelasi nivel cu ale ucrainenilor, noi ramanand impreuna cu portughezii ultimii utilizatori de F-16 A/B MLU din Uniunea Europeana si NATO.
Tocmai de aceea, in primul rand ar trebui sa suplimentam si numarul de celule cu cel putin doua duzini cu ceva mai multa resursa decat cele norvegiene, pentru a avea o rezerva de celule si avea suficiente si pentru centrul de pregatire regional. Si ar trebui sa ne grabim inainte ca ucrainenii sa „barbiereasca” tot stocul de F-16 A/B active, eventual sa ne uitam si prin AMARG impreuna cu portughezii pentru celule ramase, eventual rezervate si cateva (inca o duzina?) in conservare pentru canibalizare. In fine, olandezii tocmai au anuntat zilele trecute ca ne vor imprumuta 12 aeronave pentru centrul de pregatire (aeronave despre care putem presupune ca vor fi donate ulterior ucrainenilor).
Un inventar de minim 36 de aparate cu resursa sensibil mai mare decat norvegienele ar oferi o coloana vertebrala a cate 12 aparate pentru fiecare escadrila, aparate care sa fie folosite mai intens (posibil un dublu de ore anual fata de restul) atat pentru misiuni cat si pentru antrenament, permitand a menaja resursa mai saraca a celorlalte. Adaugand alte cateva aparate cu structura in stare mai buna, acestea ar reprezenta aeronavele prioritare la modernizare in profunzime si extinderea resursei care ar putea ramane active inca cel putin 20 de ani, permitand:
- menajarea F-35 in misiunile care nu au neaparata nevoie de furtivitate sau in cele in care nu trebuie sa expui inutil un astfel de aparat sofisticat.
- mentinerea unui numar semnificativ de piloti cu ore de zbor pe supersonic in standard NATO, inclusiv pilotii de F-35 putand efectua un numar de ore anual pe F-16, mai ales daca aranjamentul cabinei si interfetelor precum si capacitatile senzorilor si armamentului ar fi integrate similar cu F-35.
In functie de ceea ce va recomanda in urma analizei starii structurilor restului de aparate, se va efectua sau nu o prelungire a resursei, dublata de o modernizare posibil mai limitata (posibil doar avionica si radar AN/APGV68(V)9 retras de pe aeronavele modernizate la standard Viper/BL72), aceste aparate ramanand ca o rezerva activa pentru situatii de mobilizare.
In fine, ideea de a cumpara un numar mai mare de F-16 biloc ar putea fi acompaniata de modernizarea acestora pentru a efectua misiuni specializate, copilotul putand coordona drone si evalua situatia tactica si amenintarile, atat pentru lovituri in adancime si pentru scenarii de razboi electronic. Am putea utiliza structuri F16 cu mai putina resursa ca si drone QF-16 partener pentru diverse misiuni mai riscante pentru echipajele umane: recunoastere in adancime, patrulare in zone sensibile, diversiune, lansari de arme standoff, platforme de razboi electronic. Adunate toate acestea, incluzand si o rezerva de celule pentru canibalizare si un numar ridicat de piese, avionica, motoare si sisteme de testare, ne-am apropia la modul optimist de 100 (?) de aparate iar costul suplimentar ar fi de cateva sute de milioane, majoritatea operatorilor dorind sa scape de ele (bine, intre timp au aparut concurenta ucraineana si operatorii privati la aspirat aeronavele inca viabile).
Si tocmai cand imi insiram in scris gandurile pentru articol, iata ca veni inca o veste: F-16 romanesti vor fi modernizate la un nou standard : Peace Carpathian M6.6 Operational Flight Program and System Upgrade, cu un prim contract de 57,367 mil.$.
O astfel de suma pentru partea de SW nu este deloc mult, mai ales daca stim ca integrarea unei rachete in avionica se invarte intre 15-20 milioane $ SUA. Daca insa capitalizeaza pe pachete deja existente si integrate pe un standard usor diferit cum este cel american ADF fata de cel european OCU/MLU, atunci probabil ca intra ceva mai multe imbunatatiri.
Si pentru ca este necesara modernizarea…
Unul dintre principalele puncte slabe ale F-16A/B MLU Bl15 este versiunea depasita a radarului AN/APG-66 (V)2 (respectiv V3 la Bl20) si avionicii aferente, chiar si dupa trecerea prin MLU/OCU. Intre acest model de radar si AN/APG-83 Scalable Agile Beam Radar (SABR) se mai intercaleaza cel putin alte doua generatii de radare cu propriile salturi tehnologice si iteratiile evolutive intermediare:
- AN/APG-68 al Block 25/30/32/40/42
- Pana la declinatia APG-68 (V)9 al al BL50/52/+ trecuta ulterior la (V)10, cu distanta de detectie cu 33% mai mare si capacitate de procesare de 5 ori mai rapida decat prima iteratie, precum si capacitate de urmarire simultana a 4 tinte aeriene (fata de 35 la SABR).
- AN/APG-80 AESA al Bl60, care ramane cel mai performant radar, chiar si dupa aparitia lui SABR AN/APG-83
Desi APG-66 a fost modernizat in anii 1990 la nivel (V)2A in cadrul MLU european, mai ales cu privire la sistemul de conducere a focului, recuperand o parte din handicap, nu poate echivala cu adevarat un APG-68, care are o arhitectura mai moderna la baza si alte capacitati. Nu mai vorbim de cresterea in modularitate si reducerea semnficativa a costurilor de operare de la o generatie la alta.
Daca distanta de detectie in conditii ideale si pentru tinte mari deja a crescut semnificativ, de la 150km pentru APG-66, la 296km pentru APG-68 si mai apoi la 370km pentru APG-83, diferente majore constau si in rezolutie (si capacitatea de a detecta aeronave cu semnatura radar mai redusa), putere si capacitatea de calcul date de noua arhitectura si viteza magistralei de date, ceea ce permit mult mai multe moduri de lucru, unele simultan si un numar mult mai mare de tinte detectate si urmarite precum si o semnatura electromagnetica mai redusa, mai discreta.
In conditii reale de lupta, in mediu afectat de bruiaj electronic, APG-66 (V)2 este creditat cu capacitate de detectie de pana la 55km in primele variante a unei tinte de dimensiunea unui avion de vanatoare de generatia a 4-a. AN/APG-68 se lauda cu 83km in conditii similare iar AN/APG-83 cu 150km.
Mai jos gasiti o imagine cu diagrama comparativa si relativa a capacitatilor de detectie pentru familiile APG-68/80/83 pentru o tinta cu o sectiune radar de1m2 :
In situatiile de lupta in care nu ne vom putea baza intotdeauna pe terti (aeronave AWACS sau aeronave aliate cu radare mai puternice si care sa transmita coordonatele si chiar sa poata ghida rachetele spre tinta) este de dorit ca senzorii aeronavei lansatoare sa poata detecta aeronavele inamice cu semnatura redusa de generatie noua pentru a putea lansa de la o distanta sigura (inainte de a fi detectat si atacat de sistemele oponentului) rachete cu raza lunga (AMRAAM D/-ER / Meteor, ultima neintegrata inca pe F-16).
Desi o racheta AMRAAM de generatie anterioara poate atinge distante de zbor de pana la 105km la limita anvelopei de zbor, cea mai mare distanta de tragere reala cu tinta doborata pana in anul 2020 este de 45km (deasupra Siriei, un F-16 turc doborand un L39 Albatros cu ajutorul versiuni AMRAAM C7). Ca fapt divers, aceasta ar fi aproape de limita de detectie a radarului APG-66. Varianta D a AMRAAM este considerata a fi capabila de distante de zbor de pana la 160km iar Meteor de 200km. AMRAAM-ER/AXE („Air-launched Extended Envelope”) propus de Raytheon ar putea atinge in viitorul apropiat distante similare sau usor superioare Meteor. Evolutii ale Meteor se afla si ele in studiu pentru F-35, inclusiv o versiune japoneza cu radar AESA al rachetei Mitsubishi AAM-4B.
Altfel, chiar si cu penalizarile date de tehnologia ruseasca sau chineza in materie de rachete (adica performantele de pe hartie nu sunt cele reale) va trebui ca F-16 sa detecteze incadrarile si lansarile inamice si sa inceapa faca manevre defensive inainte de a apuca sa lanseze propriile rachete. Este destul de frustrant cand stii ca oponentul poate lansa rachete hipersonice cu bataie lunga de la distante (spre exemplu 250-400km pentru R-37M) unde e posibil nici sa nu fii alertat ca ai fost incadrat sau sa detectezi lansarea, fara sa mai vorbim de capacitatea de a riposta… chiar daca respectivele rachete nu sunt intotdeauna eficace, fiind destinate tintelor mari si mai slab manevriere. Si totusi, e o ruleta ruseasca, la mai multe rachete lansate, una tot va lovi ceva. O simulare pe acest subiect, pe canalul Youtube « Growling Sidewinder », aici : Viper In Modern Combat Environment | F-16C Viper Vs Su-30SM Flanker-H Digital Combat Simulator | DCS – YouTube
… deoarece cam acesta va fi nivelul predominant al inamicului potential in zona noastra in urmatoarele decenii.
O alta simulare interesanta F-16C echipat cu AMRAAM contra EF Typhoon echipat cu Meteor (ambele aeronave beneficiind de acoperire AA Patriot si legatura de date cu platforma AWACS), simulare mai apropiata de situatia in care ne vom confrunta cu SU-57 …
Eurofighter Typhoon EF2000 Vs F-16C Viper | Intercept | Digital Combat Simulator | DCS | – YouTube
… ce inseamna sa ai radar puternic si o racheta pe masura !
De acord, simularile nu corespund intotdeauna cu precizie realitatii, insa pot fi utile atunci cand vrei sa analizezi diverse scenarii.
Ramanand la capitolul rachete, daca se confirma ca pachetul anterior Tape 5.2R includea si integrarea rachetelor folosite de MIG-21 LANCER, actualizarea acestuia ar oferi acces la ultimele variante ale Python si Derby.
Conform aceluiasi studiu de mai sus, pentru a detecta o aeronava cu o semnatura frontala de 0,01 mp, noile variante de FLIR/IRST LWIR (frecvente joase) ar asigura o mai buna optiune mai ales in lobii laterali, si mai discreta si in acelasi timp greu de bruiat, mai ales in conditii meteo bune, fara atenuarea data de umezeala. Iata si diagrama aferenta :
Ar ramane insa problema identificarii, mai greu de realizat cu un astfel de senzor, fiind nevoie de alte metode colaterale.
Si daca radarul APG-80 este superior la anumite capitole succesorului APG-83 sau, ultimul fiind simplificat tocmai pe partea de racire ceea ce reduce performantele, tot versiunea F-16 BL60 integreaza intr-o semisfera in bot un senzor FLIR proiectat in HUD, care poate corelat cu un container de tintire derivat din AN/AAQ-28 LITENING pe un pilon de langa priza de aer, pentru a avea capacitatea completa similara LANTIRN (Low Altitude Navigation and Targeting Infrared Red for Night), capacitate furnizata la versiunile anterioare de doua containere: sistemul este denumit AN/AAQ-32 Internal FLIR Targeting System (IFTS).
Componentele sistemului AN/AAQ-32 Internal FLIR Targeting System (IFTS)
Cum F-16 MLU nu beneficiaza de rezervoare suplimentare conforme pe extradosul fuselajului si nu poate fi modernizat la acest nivel datorita sistemului diferit de pompare din rezervoare fata de Block-urile ulterioare, solutia ar fi poate instalarea unui rezervor integrat cu senzor electro-optic (exemplu rezervorul ventral cu senzor IR montat in conul frontal integrat pe SuperHornet) sau a unui sistem de razboi electronic pe sina ventrala:
Bemolul este spatiul relativ ingust intre bechiile trenului de aterizare la F-16, ceea ce inseamna o capacitate inferioara fata de rezervoarele conforme sau de cele externe acrosate pe aripi.
Detaliu grinda ventrala
Daca pe pilonii interiori ai aripilor un F-16 poate lua rezervoare de 370 galoane (1400 litri / 1134kg) fiecare respectiv 600 galoane (2536 litri), pe cel ventral se accepta doar 300 de galoane (1136 litri / 921 kg), ceea ce ar fi apropiata de cantitatea din rezervoarele conforme (450 galoane), alti 3175 kg ar fi disponibili in rezervoarele interne. Ar putea fi interesant un studiu de ranforsare a capacitatii ventrale de acrosare…
Schema puncte de acrosare la F-16 si capacitate aferenta vs factor suprasarcina tolerata
Ar mai exista solutia unui container discret (similar cu cea pentru Advanced F-18 SuperHornet BlockIII) configurabil pentru diverse misiuni: ar putea si sa inglobeze combustibil, senzori sau puncte de prindere interne sau semicarenate pentru rachete de mai mici dimensiuni.
Containerul cu semnatura redusa
In ambele variante s-ar obtine o configuratie mai curata aerodinamic si cu semnatura redusa pentru misiunile aer-aer, maximizand sansele de a descoperi primul si trage primul.
Mai merita mentionat ca pentru acrosajele externe sub aripi se testase pentru F-16XL o solutie semicarenata, avantajata si de lungimea aripii delta, solutie care reducea semnatura radar si oferea si ea o solutie aerodinamica curata:
Acrosaje semicarenate pentru AIM-120 AMRAAM la F-16 XL
Modalitatile de reducere suplimentara a semnaturii radar sunt deja arhicunoscute:
- vopsea antiradar (sau material radar absorbant: RAM) pe suprafete, conul de bot si bordurile de atac (Have Glass V – aplicabil in Europa la SABCA Charleroi – care ar reduce la 1,2mp RCS-ul frontal, de la cei 5mp standard netratat – solutie deloc ieftina si aplicata cu predilectie aeronavelor destinate razboiului electronic; Rafale si SuperHornet au cam 1mp iar EF Typhoon estimat la 0,5mp),
- priza de aer DSI (divertless supersonic inlet) cu carenaj care sa ascunda cat mai mult din palele compresorului (posibl ca segmentele avansate ale gurii prizei de aer sa poata fi inlocuite usor, fiind un modul),
- cupola aurita a carlingii (tot parte a programului „have glass”).
Priza de aer clasica expunand turbina si modulul „inlet” reliefat pe plan
Iar aici modulul DSI demontat de pe structura unui F-16 BL25 (sursa: General Dynamics F-16 Fighting Falcon (marvellouswings.com))
Aceste solutii nu sunt deloc ieftine, insa daca viata pilotului primeaza, dar si faptul ca nu avem un numar mare de aparate in inventar si deci toleranta redusa la atritie, atunci modificarile isi merit banii, mai ales daca ar putea fi realizate fara modificari structurale dificile ale aeronavelor.
Zonele de impact major al semnaturii radar (sursa imagine: Quora.com)
Cert este ca F-16 MLU modernizat la Tape 7.2 cu radar AESA si capacitatile de bruiaj electronic integrate acestuia ( Falcon Edge Integrated Electronic Warfare Suite (IEWS) ), senzor IRST/FLIR, semnatura redusa si avionica moderna corelata cu arme cu bataie mare, ramane o bestie utila inca 15-20 de ani de acum incolo!
Daca la ucraineni sansele sunt mici in urmatorii ani sa faca altceva cu ale lor F-16 in afara de a lupta cu ele asa cum le-au primit, noi am avea banii si mijloacele sa le aducem la un standard decent. Se pare ca asta am si inceput sa facem…
Marius Zgureanu
Surse:
https://www.defense.gov/News/Contracts/Contract/Article/3448953/