Aparate F 16 MLU olandeze, donate Ucrainei, pe baza aeriana de la Fetesti
Avioanele se tot aduna, pana in acest moment ar fi in jurul cifrei de 65 de aparate, desi nu toate sunt apte de zbor la acest moment si nici nu vor fi vreodata, o parte a acestora fiind donate cu singurul scop de a servi ca “donatoare” de piese de schimb.
Deocamdata avem patru tari europene care s-au angajat ferm sa doneze avioane F-16AB MLU (la origine Block 10/15) Ucrainei, astfel: Danemarca – 19 aparate, Olanda – 24, Norvegia – 22 de unitati. Pe lista se afla si Belgia dar in acest caz nu se cunoaste numarul de avioane care va fi livrat. De mentionat ca toate cele patru natiuni retrag F 16 MLU in favoarea F 35A.
Donatiile nu se rezuma doar la avioane ci au in vedere cam tot ce mai au tarile donatoare prin depozite: piese de schimb, motoare, simulatoare de zbor, SDV-uri etc. Valoare totala a donatiei este estimata la 1,3 miliarde de dolari, dar vorbim doar de contabilitate si nu de bani reali.
Daca tinem cont doar de primele trei tari, avem deja un total de 65 F 16MLU, dar asta nu inseamna ca vor fi 65 de aparate operationale. Norvegia a semnat un contract cu Romania pentru livrarea a 32 de avioane in stare de lupta si ar mai fi trebuit sa vanda inca 12 F 16 catre compania americana Draken, dar aceasta din urma vanzare a fost anulata in favoarea donarii avioanelor catre Ucraina si aflam cu aceasta ocazie ca Oslo mai are inca 22 de aparate.
Daca insa adunam cele 32 de F 16 vandute Romaniei si cele 12 care ar fi trebuit preluate de Draken International, ajungem la un total de 44 de unitati apte (macar de zbor), astfel incat putem concluziona ca restul de 10 avioane nu sunt nici gata de lupta si nici nu ar putea sa fie vreodata.
Asa ca din cele 22 de avioane oferite de norvegieni este foarte posibil ca doar 12 unitati (cele care ar fi trebuit preluate de Draken) sa fie apte de zbor, restul de zece vor fi folosite pentru piese de schimb.
Doar ca avioanele in sine nu valoreaza prea mult fara munitia necesara si aici va fi nevoie ca Aliatii sa puna din nou mana de la mana pentru a sustine operarea F 16 dpdv al rachetelor aer-aer si al bombelor ghidate.
Mai ramane de vazut si cum se vor descurca tehnicienii ucraineni cu F 16, un aparat bazat pe o cu totul alta filosofie industriala decat a avioanelor sovietice cu care ucrainenii sunt obisnuiti, pentru ca macar in cazul Romaniei, sosirea si operationalizarea F 16 in cadrul FAR s-a dovedit mult mai dificila decat era prognozat de catre cei mai optimisti dintre militari nostri.
Si nu este doar calitatea resursei umane ucrainene in joc ci si volumul disponibil al acesteia care ar putea fi format intr-un timp relativ scurt, de cel mult un an. Daca adunam numarul pilotilor si tehnicienilor ucraineni in formare pe la diversi parteneri occidentali, este vizibil ca nu acopera inca nici pe departe numarul necesar relativ la previzionalul de aparate F16 pe care le vor opera. Situatie oarecum similara cu a Romaniei, care de mai bine de un an cauta si formeaza piloti pentru cele 32 de aparate F16 ex-norvegiene, desi noi operam deja o escadrila de F-16 de niste ani buni, avem instructori calificati si beneficiem si de nou infiintata scoala regionala pentru F-16, in plus de pachetele de formare in SUA..
F 16, chiar si in varianta MLU, este inca un aparat de lupta performant si superior multor avioane sovietice/rusesti, doar ca veriga slaba s-ar putea dovedi nu avionul in sine ci cei care-l opereaza, iar ucrainenii nu au nici timpul necesar si nici linistea ceruta pentru implementarea unui sistem atat de complex in fortele lor aeriene.
Dar poate ca nevoia este cel mai bun profesor si lucrurile vor evolua bine.
GeorgeGMT
P.S. Marius Z.
Repet a nu-stiu-cata oara ca Fortele Aeriene Romane ar avea nevoie de inca cel putin o escadrila de aeronave F-16 cu ceva mai multa resursa plus un numar de celule pentru canibalizare pentru a putea sustine si pereniza efortul scolii regionale de trecere pe F-16 dupa retragerea celulelor olandeze dar si a opera corect celelalte 3 escadrile inca 15 ani, pana la operationalizarea completa a flotei de aeronave F-35. Astfel, a gasi macar doua duzini de celule F-16 in stare acceptabila in inventarul aliatilor (si mai ales AMARG) pentru a acoperi aceasta nevoie nu ar trebui sa fie imposibil de realizat, in ciuda presiunii asupra occidentului de a livra catre Ucraina un maxim de aparate de acelasi tip. Portughezii au inceput si ei sa se gandeasca la F-35, insa calendarul de renuntare la F-16 ramase nu va fi prea agresiv, bine dupa 2030. La acel moment am putea inlocui o parte din celulele norvegiene, care vor fi retrase in rezerva.
Datorita conflictului din Ucraina si escaladarii tensiunilor la Marea Neagra, este foarte probabil ca aeronavele noastre F-16 vor fi folosite mai intensiv decat a fost prevazut initial, crescand solicitarile si accelerand imbatranirea structurilor si componentelor ceea ce cumulat cu impactul intensitatii operarii asupra pilotilor va duce cu siguranta la pierderea unor celule din inventarul operational in urmatorii ani. Pentru a mentine aproximativ 48 de aparate operationale in orice moment, inventarul total ar trebui teoretic sa atinga 80 de aparate (in ipoteza a 60% din parc operational la un moment dat). Altfel, inainte de introducerea lui F-35 am putea ajunge din nou in situatie similara cu ceea ce s-a intamplat cu MIG-21 Lancer, adica operarea a mai putin de 12 celule / escadrila in cele 2 escadrile ramase cu impact semnficativ in numarul de piloti ramasi activi.
Aceasta ar fi probabil ultima sansa si pentru noi de a solidifica operarea F-16 cu un impact financiar modic, dupa care ne putem concentra resursele catre achizitia de F-35.